Pielonefrita este un tip des intalnit de infectie a rinichilor. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul pielonefritei.
Pielonefrita (din greaca pyelos: cavitate si nephros: rinichi), cunoscuta si ca infectia la rinichi, este una dintre cele mai frecvente afectiuni renale. Se face diferenta intre afectiunea acuta, insotita de simptome specifice si afectiunea cronica, asimptomatica sau insotita de putine simptome. Pielonefrita mai este denumita si nefrita interstitiala pe cale ascendenta.
Afectiunea este cauzata de bacterii care ajung in bazinetul renal din vezica urinara, prin intermediul cailor urinare. Foarte rar, bacteriile ajung de la alte focare de infectie, ca de exemplu de la amigdale, vezica biliara sau apendice, de unde se propaga prin fluxul sanguin.
Staza urinara cauzata de diferite boli, probleme congenitale ale vezicii urinare si renale predispune la aparitia pielonefritei. Diferitele afectiuni metabolice, de exemplu diabetul zaharat si guta maresc riscul aparitiei pielonefritei.
Pe durata afectiunii, bolnavul va consuma multe lichide pentru ca astfel sa sporeasca formarea urinei. Se va evita soarele puternic.
Deoarece pielonefrita acuta este insotita de febra mare si frisoane, bolnavul de obicei se adreseaza imediat medicului. Persoanele care si anterior au avut probleme renale, la aparitia primelor simptome de cistita se vor adresa imediat medicului.
Pielonefrita acuta este insotita de febra mare, frisoane, dureri inghinale. Bolnavul este astenic, manifesta greata si varsaturi. Se poate intampla ca infectia, respectiv durerea sa se transmita si rinichiului. Ca urmare a tratamentului cu antibiotice simptomele dispar dupa 1-2 saptamani. Pielonefrita cronica foarte des nu prezinta simptome sau numai semne foarte usoare.
Semnele pielonefritei acute sunt: febra (adesea insotita de frison), durerea in zona inghinala care radiaza pana la organele genitale, senzatie de sete, astenie, o eventuala stare de voma, si varsaturi.
Simptomele pielonefritei cronice sunt: indispozitie, inapetenta, cefalee, febra usoara, paloare si excretie intensa de urina.
Aceasta forma a bolii este cauzata de o infectie renala asociata cu o alta conditie care creste riscul de infectie severa si tratament ineficient, cum ar fi anomalii ale tractului urinar, obstructie urinara sau diabet. Acesta lucru poate insemna, de asemenea, ca rinichiul este extrem de afectat, de exemplu, prin formarea unui abces sau a unei obstructii. Toate acestea pot fi vizibile in urma unui studiu imagistic, cum ar fi scanarea CT. In aceste situatii, simptomele pot fi mai severe si mai putin receptive la tratamentele obisnuite.
Forma cronica a pielonefritei poate fi caracterizata de o infectie renala recurenta, care ar putea fi rezultatul unei pietre la rinichi care obstructioneaza ureterul sau a unor alte anomalii structurale ale ureterelor (de exemplu, refluxul vezico-ureteral, o conditie in care urina este impinsa inapoi catre rinichi). Aceste conditii sunt de obicei asociate cu simptome mai usoare, dar pot dura mai mult timp.
Evaluarea infectiei renale acute si a infectiei renale cronice necesita in mod normal efectuarea unei evaluari mai detaliata si a unor teste mai ample, cum ar fi scanarile CT si radiografiile.
Bacteriile care intra in tractul urinar prin tubul care transporta urina in afara corpului (uretra) se pot multiplica si se pot deplasa catre rinichi. Aceasta este cea mai frecventa cauza a infectiilor renale.
Bacteriile care au produs o infectie in alta parte a corpului, de asemenea, se pot raspandi prin fluxul sanguin catre rinichi. Desi infectiile renale nu sunt des intalnite, acestea pot aparea – de exemplu, daca aveti o articulatie artificiala sau daca o valva a inimii se infecteaza.
Rareori, infectia renala apare dupa o interventie chirurgicala la rinichi.
Factorii care cresc riscul de pielonefrita sunt:
Uretra este mai scurta la femei decat la barbati, ceea ce face mai usoara deplasarea bacteriilor din afara corpului catre vezica urinara. De asemenea, faptul ca uretra din vagin este mai aproape de anus creeaza mai multe oportunitati pentru ca bacteriile sa intre in vezica.
Odata ajunse in vezica, bacteriile produc o infectie care se poate raspandi catre rinichi. Femeile gravide au un risc si mai mare de pielonefrita.
Aici sunt cuprinsi toti factorii care pot incetini fluxul urinar sau reduc capacitatea de golire a vezicii urinare – cum ar fi o piatra la rinichi, lucru anormal in structura tractului urinar sau, in cazul barbatilor, o prostata marita.
Boala mai poate fi provocata de mai multe conditii medicale care afecteaza sistemul imunitar, cum ar fi diabetul si infectia cu HIV. Anumite medicamente, cum ar fi medicamentele administrate pentru a preveni respingerea organelor transplantate, au un efect similar.
Deteriorarea nervului sau a maduvei spinarii poate impedica senzatia de infectie a vezicii urinare, astfel incat pacientul nu este constient atunci cand conditia avanseaza spre o infectie renala.
Cateterele urinare sunt tuburi folosite pentru a elimina urina din vezica. Aceste catetere se plaseaza, de obicei, in timpul si dupa unele proceduri chirurgicale si analize de diagnosticare. Pacientii care stau la pat ar putea fi nevoiti sa foloseasca un astfel de cateter pentru o perioada de timp.
In refluxul vezico-ureteral, cantitati mici de urina se intorc din vezica urinara prin uretra, inapoi in rinichi. Persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt expuse unui risc mai mare de infectie a rinichilor in timpul copilariei si al maturitatii.
Principalele semne si simptome ale unei infectii la rinichi ar putea fi:
Programati de urgenta o intalnire cu medicul daca aveti semnele sau simptomele ingrijoratoare enumerate mai sus. De asemenea, daca sunteti in curs de tratare a unei infectii urinare, dar semnele si simptomele nu se amelioreaza, luati legatura cu doctorul.
Infectia renala severa poate duce la complicatii care pun viata in pericol. Solicitati asistenta medicala imediata daca aveti simptome de infectie cu rinichi combinate cu sange in urina sau greata si varsaturi.
Pielonefrita este una dintre cele mai grave boli bacteriene care poate aparea la copii. Escherichia coli este responsabila in majoritatea cazurilor, insa infectia poate fi provocata si de alte organisme, cum ar fi Klebsiella, Enterococcus, Enterobacter, Proteus si Pseudomonas. La sugari, care prezinta un risc major de complicatii, cum ar fi sepsisul si meningita, simptomele sunt ambigue, iar prezenta febrei nu este intotdeauna utila pentru identificarea celor cu risc crescut. Un diagnostic de pielonefrita acuta este initial oferit pe baza analizei de urina.
In cazul celor mici, nu exista un tratament standard cu antibiotic. Copiii care au o stare de sanatate mai buna pot fi tratati cu medicamente orale, in regim ambulatoriu. Potrivit noilor orientari, pentru a se reduce costurile si expunerea lor la radiatii, cei mici pot fi supusi unor teste de imagistica mai putin agresive dupa o prima infectie.
Eficacitatea profilaxiei cu antibiotice in prevenirea recidivei este o chestiune care se afla inca de dezbatere. Utilizarea pe termen lung a acestora nu este recomandata din cauza riscului de rezistenta la antibiotice. Sunt necesare studii clinice bine controlate pentru a defini mai bine atat strategiile de imagistica, cat si optiunile medicale menite sa mentina functionarea rinichilor pe termen lung.
De obicei, medicul va verifica, ritmul cardiac, tensiunea arteriala, temperatura si frecventa respiratorie pentru a afla care este starea generala de sanatate a pacientului. Medicul va verifica, de asemenea, daca exista semne de deshidratare.
Doctorul va efectua un examen fizic, cu un accent deosebit asupra zonei de mijloc a spatelui si a zonei lombare, pentru a vedea daca exista sensibilitate si durere.
In cazul femeilor tinere, medicul poate efectua un examen pelvin pentru a verifica daca pacienta sufera de o boala inflamatorie pelvina (BIP). Daca femeia se afla la varsta fertila, poate fi recomandat si un test de sarcina.
Un test de urina poate determina prezenta unui infectii urinare, insa nu poate fi descoperita si localizarea acesteia. Cu toate acestea, testul de urina care detecteaza o infectie il va ajuta pe medic sa stabileasca un diagnostic.
Medicul poate, de asemenea, sa recomande efectuarea unei ecografii pentru a cauta eventualele chisturi, tumori sau alte obstructii ale tractului urinar.
In cazul persoanelor care nu raspund la tratament in decurs de 72 de ore, poate fi comandata o scanare CT (cu sau fara solutie de contrast). Acest test poate detecta, de asemenea, eventualele obstructii in tractul urinar.
Un test cu acid dimercaptosuccinic poate fi recomandat daca medicul suspecteaza existenta unor cicatrici ca urmare a pielonefritei. Aceasta este o tehnica de imagistica care presupune injectarea unui material radioactiv.
Acest material este injectat in vena, urmand sa ajunga ulterior la rinichi. Imaginile efectuate in timp ce materialul radioactiv trece prin rinichi arata eventualele zone infectate sau cicatrizate.
Antibioticele reprezinta prima optiune de tratament in cazul pielonefritei. Doctorul stabileste ce medicamente trebuie administrate si pentru cat timp in functie de starea de sanatate a pacientului si de tipurile de bacterii gasite in urma analizelor de urina.
De obicei, semnele si simptomele pielonefritei incep sa se amelioreze dupa cateva zile de la inceperea tratamentului. Poate fi necesar, totusi, sa continuati tratamentul cu antibiotice timp de o saptamana sau mai mult. Luati medicamentele exact cum a prescris medicul, chiar si dupa ce starea de sanatate se imbunatateste.
Doctorul ar putea recomanda repetarea analizelor de urina pentru a se asigura ca infectia a fost eliminata. Daca infectia este inca prezenta, va trebui sa luati din nou antibiotice.
Daca infectia renala este severa, medicul poate recomanda internarea in spital. Pacientul va fi tratat cu antibiotice si fluide administrate intravenos. Cat timp va ramane in spital depinde de gravitatea starii pacientului.
Eventualele infectii renale repetate pot fi cauzate de o conditie medicala subiacenta, cum ar fi o problema la tractul urinar deformat. In acest caz, pacientul ar putea fi trimis pentru o evaluare la un specialist in rinichi (nefrolog) sau la un chirurg urolog. Acestia ar putea recomanda efectuarea unei interventii chirurgicale pentru a repara o anomalie structurala.
Beti cat mai multa apa pentru a elimina bacteriile din organism si pentru a combate cat mai repede infectia. De asemenea, apa poate curata intregul sistem urinar.
Sucul de afine a fost folosit de mult timp ca un remediu pentru tratarea infectiilor urinare. Exista dovezi ca sucul de afine poate ameliora sau poate preveni pielonefrita la unii oameni.
Vitamina C este un antioxidant puternic care ajuta la protejarea tesuturilor din organism de stresul oxidativ, care poate contribui automat la promovarea sanatatii renale.
Sucul de patrunjel este o sursa de diuretica plina de nutrienti, care poate creste frecventa si cantitatea de urina. Acest lucru poate ajuta la eliminarea rapida a bacteriilor din rinichi, facand antibioticele si mai eficiente.
Merele sunt, de asemenea, o sursa bogata de nutrienti. Continutul lor ridicat de acid poate ajuta rinichii sa mentina aciditatea in urina, stopand astfel dezvoltarea bacteriilor. De asemenea, au proprietati antiinflamatorii, care ajuta rinichii sa se vindece in urma unei infectii.
Mancati cat mai multe fibre, astfel incat scaunele sa fie eliminate mai usor si sa nu se provoace leziuni ale pielii. Constipatia creste riscul aparitiei unei infectii la rinichi.
In timp ce asteptati ca antibioticele sa-si faca efectul, puteti utiliza terapia cu caldura pentru a reduce durerea. Aplicati o sticla cu apa calda/fierbinte pe zona afectata si mentineti-o acolo timp de aproximativ 20 de minute.
Adesea, pielonefrita este rezultatul unei infectii preexistente a tractului urinar. Cel mai bun mod de a preveni dezvoltarea unei infectii renale este prin eliminarea bacteriilor din uretra sau vezica.
Referinte: