Mezoteliomul este o forma rara si agresiva de cancer care se dezvolta in invelisurile plamanilor, abdomenului, inimii sau testiculelor. Aflati mai multe despre mezoteliomul malign din materialul urmator.
Mezoteliomul este o afectiune a invelisului (tesut mezotelial) plamanului, in care celulele mezoteliale se dezvolta anormal, formand o tumora. Aceasta maladie poate aparea la 20-40 de ani dupa expunerea la fibrele de azbest si apare chiar daca pacientul a fost expus doar 1-2 ani sau mai putin. Unele persoane cu mezoteliom nu au istoric de expunere la azbest.
Semnele si simptomele include dureri intense toracice, dispnee si scaderea in greutate. La aproape jumatate dintre cei cu mezoteliom, boala se extinde producand tumori in alte parti a corpului. In unele cazuri, tumorile sunt limitate la torace. Acumularea de lichid pleural intre cele doua foite pleurale (pleurezie) contribuie adesea la aparitia dispneei si la durerea toracica.
Sansa de vindecare depinde de marimea si de localizarea cancerului, daca este extins si cat de mult dar si de felul in care raspunde la tratament. Mezoteliomul malign este de obicei tratat chirurgical pentru indepartarea tumorii, prin radioterapie, chimioterapie sau printr-o combinatie a acestor terapii.
Medicii au impartit mezoteliomul in patru tipuri, in functie de mezoteliul carui organ este afectat. Mezoteliomul afecteaza cel mai adesea tesutul care inconjoara plamanii (pleura). Acest tip al bolii se numeste mezoteliom pleural (sau cancer pleural). Exista si alte tipuri rar intalnite ale maladiei. Printre acestea se numara:
Mezoteliomul pleural este cea mai frecventa forma de mezoteliom, iar forma sa maligna este consecinta expunerii directe prelungite la fibre de azbest. Exista forme de mezoteliom benign, dar cel mai frecvent, aceasta tumoare este maligna. Inhalarea fibrelor de azbest ii supune unui risc foarte mare de boala pe cei care lucreaza neprotejati in astfel de medii, acest risc fiind crescut de asocierea fumatului.
Mezoteliomul pleural ataca plamanii si caile respiratorii. Sunt afectate celulele pulmonare si pleura. Simptomele, ca si in alte forme de mezoteliom, apar la 20-40 de ani de expunere la azbest, uneori chiar mai mult fiind imposibil ca pacientii sa isi dea seama ca sunt afectati doar cand este prea tarziu.
Simptomele apar nespecific si pot fi interpretate ca alte afectiuni, iar stabilirea dificila a diagnosticului face ca inceperea tratamentului sa fie mult intarziata.
De multe ori, acesti pacienti sunt tratati pentru alte afectiuni, cum ar fi de exemplu pneumonia. De aceea, pentru a preveni aceasta intarziere a diagnosticului, trebuie sa fiti foarte atenti la toate simptomele si sa le prezentati medicului, dar mai ales sa il informati ca ati lucrat in mediu cu azbest.
In general, cancerul apare atunci cand se produc o serie de mutatii in ADN-ul unei celule. ADN-ul este cel care ii spune unei celule ce trebuie sa faca. Mutatiile aparute ii transmit celulei sa se dezvolte si sa se inmulteasca incontrolabil. Astfel, celulele anormale se acumuleaza si formeaza o tumoare.
Nu sunt cunoscute cauzele aparitiei mutatiilor genetice initiale care duc la mezoteliom. Cu toate acestea, cercetatorii au identificat anumiti factori care pot creste riscul de boala. Este posibil ca aceste cancere sa se formeze din cauza unei interactiuni intre mai multi factori, de exemplu afectiunile mostenite, mediul inconjurator, starea de sanatate si stilul de viata.
Se considera ca cele mai multe cazuri de mezoteliom sunt legate de expunerea la azbest. Azbestul este un mineral care se regaseste in mod natural in mediul inconjurator. Fibrele de azbest sunt puternice si rezistente la caldura, facandu-le utile pentru izolatii, garnituri de frane sau podele.
Cand azbestul se descompune, de exemplu in timpul procesului de extractie sau in timpul indepartarii izolatiei cu azbest, se poate crea praf. Daca acest praf este inhalat sau inghitit, fibrele de azbest se vor aseza pe plamani sau in stomac, unde pot provoca iritatii care pot duce la mezoteliom. Cum se intampla acest lucru nu este inca inteles. Pot trece intre 20 si 60 de ani sau chiar mai mult pentru ca mezoteliomul sa se dezvolte dupa expunerea la azbest.
Majoritatea persoanelor care s-au expus la azbest nu au dezvoltat mezoteliom. Acest lucru indica faptul ca alti factori pot fi implicati in aparitia afectiunii. De exemplu, unele persoane pot mosteni o predispozitie la cancer sau o alta afectiune ar putea creste riscul.
Manifestarile clinice care apar cel mai frecvent sunt:
Unii pacienti pot prezenta dispnee la eforturi si chiar in repaus din cauza ingrosarii pleurei, in urma raspandirii tumorii. Cu cat se ingroasa pleura mai tare, cu atat va fi mai putin posibila expansionarea plamanilor pentru ca acestia sa functioneze normal.
Unii pacienti pot acuza dureri toracice puternice si ale coastelor, acest semn fiind al diseminarii celulelor canceroase si extinderii tumorii.
Mezoteliomul peritoneal, care apare la nivelul invelisului abdomenului, produce semne si simptome care pot include:
Semnele si simptomele altor tipuri de mezoteliom sunt neclare, deoarece aceste forme ale bolii sunt foarte rare.
Mezoteliomul pericardic, care afecteaza tesutul care inconjoara inima, poate provoca anumite semne si simptome, cum ar fi dificultate de respiratie si dureri in piept.
Mezoteliomul testicular, care afecteaza tesutul care inconjoara testiculele (tunica vaginalis), apare in prima faza ca o umflatura sau un nodul pe un testicul.
Adresati-va medicului daca prezentati anumite semne si simptome care va ingrijoreaza. Semnele si simptomele mezoteliomului nu sunt specifice acestei boli si, din cauza raritatii mezoteliomului, aceste semne pot fi asociate altor conditii si afectiuni. Daca semnele si simptomele persistente par neobisnuite sau deranjante, cereti-i medicului sa le evalueze.
Diagnosticarea mezoteliomului necesita investigatii imagistice si biopsie. Radiografia pulmonara, CT si RMN sunt indicate pentru evidentierea bolii si daca aceasta este prezenta, atunci se recomanda biopsie. Se face si analiza lichidului pleural in cazul in care acesta este prezent, dar nu intotdeauna sustine diagnosticul. In aceste conditii, se recomanda sa se faca biopsie pleurala. Aceasta se poate realiza prin toracoscopie, adica prin efectuarea unei mici incizii in peretele toracic si, cu ajutorul unei camere de filmat introduse in cutia toracica, se vizualizeaza structurile afectate. Astfel se poate preleva un fragment de tesut care va fi examinat de un medic anatomopatolog.
Dupa stabilirea diagnosticului, urmeaza investigatii prin care sa se stabileasca extinderea bolii si in functie de ea, stabilirea tratamentului.
Este foarte important sa anuntati medicul curant despre faptul ca ati lucrat in mediu cu azbest!
Tratamentul mezoteliomului pleural depinde de numerosi factori:
Alti factori
Din pacate, mezoteliomul este adesea o boala agresiva si pentru majoritatea oamenilor niciun tratament nu este posibil. Mezoteliomul este, de obicei, diagnosticat intr-un stadiu avansat – cand nu este posibila eliminarea tumorii printr-o operatie. In schimb, medicul ii poate ajuta pe pacienti sa mentina boala sub control si sa le usureze simptomele.
Unii oameni sunt in stare sa faca tot ce pot pentru a-si trata cancerul, chiar daca acest lucru presupune sa indure efectele secundare ale tratamentelor pentru o mica sansa de ameliorare a maladiei. Altii prefera tratamente care le usureaza situatia, astfel incat sa poata trai timpul ramas fara simptome.
Prin interventia chirurgicala se poate indeparta o parte mare din plamanul afectat, chiar tot plamanul daca este necesar, dar si structuri invecinate care sunt prinse de tumora. Extinderea interventiei chirurgicale va depinde de extinderea tumorii.
De cele mai multe ori, cancerul nu poate fi eliminat in totalitate. In aceasta situatie, chirurgia poate ajuta la reducerea semnelor si simptomelor provocate de raspandirea mezoteliomului in organism.
Tipuri de operatii
Mezoteliomul pleural poate provoca formarea de lichid in piept, provocand dificultati de respiratie. Pentru a drena acest lichid, chirurgii insereaza un tub sau cateter in piept. De asemenea, medicii pot injecta anumite medicamente in piept pentru a preveni reacumularea lichidului (pleurodeza).
Chirurgii pot indeparta tesutul care acopera coastele si plamanii (pleurectomie). Aceasta procedura nu vindeca mezoteliomul malign, insa poate ameliora semnele si simptomele.
Indepartarea plamanului afectat si a tesutului care il inconjoara poate ameliora semnele si simptomele mezoteliomului malign pleural. Daca se recomanda radioterapia la nivelul pieptului dupa operatie, aceasta procedura le permite medicilor sa utilizeze doze mai mari, deoarece pacientul nu va trebui sa-si faca griji cu privire la protejarea plamanilor impotriva radiatiilor daunatoare.
Mezoteliomul peritoneal poate fi tratat cu ajutorul unei interventii chirurgicale. Aceasta operatia este utilizata pentru a elimina cat mai mult posibil din tumora. Chimioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa interventia chirurgicala.
Pentru aceasta procedura sunt folosite medicamente care distrug celulele canceroase. Aceste medicamente se pot administra oral sau intravenos. Prin sange, substantele administrate vor ajunge la nivelul celulelor canceroase si le vor distruge.
Chimioterapia poate fi, de asemenea, administrata direct in cavitatea abdominala (chimioterapie intraperitoneala), pentru a trata mezoteliomul peritoneal.
Pentru aceasta procedura se folosesc raze X care pot fi aplicate din afara organismului (radioterapie externa) sau din interior (radiatii interne). Radioterapia interna este realizata cu ajutorul unui tub de plastic prin care medicul poate administra si tratament medicamentos.
Exista si alte tratamente care ar putea fi utilizate, in anumite situatii, pentru a combate mezoteliomul. Printre acestea se numara:
Plantele medicinale pot diminua simptomele cancerului si pot veni in ajutorul anumitor tratamente pentru cancer. Aceste medicamente sunt fabricate din ierburi si se administreaza sub forma de capsule, ceaiuri, creme si tincturi (concentrate de plante medicinale intr-o solutie cu alcool).
Unele medicamente pe baza de plante pot ucide anumite celule canceroase. Exemplele includ Kanglaitul, Rhizoma Zedoariae si Oleifera Moringa.
Referinte: