Malabsorbtia este o tulburare care apare atunci cand oamenii nu reusesc sa absoarba nutrienti din alimente. Aflati mai multe despre malabsorbtie din materialul urmator.
Principalul rol al intestinului subtire este absorbtia in sange a nutrientilor din alimentele pe care le consumati. Sindromul de malabsorbtie se manifesta printr-o serie de afectiuni in care intestinul subtire nu poate absorbi suficiente substante si fluide nutritive.
Nutrientii pe care intestinul subtire nu-i poate absorbi, de cele mai multe ori, pot fi macronutrientii (proteine, carbohidrati si grasimi), micronutrienti (vitamine si minerale) sau ambele.
Exista multe tulburari de malabsorbtie diferite, fiecare avand o alta cauza de baza. Medicii clasifica de obicei tipurile de tulburari de malabsorbtie dupa simptomele pe care acestea le provoaca.
Potrivit Scolii de Medicina de la Semmelweis, aceste categorii sunt:
Administrarea urmatoarelor medicamente poate provoca tulburari de malabsorbtie:
Unele tipuri de sindroame de malabsorbtie nu pot fi incadrate in nicio categorie. Printre aceste conditii se numara diabetul zaharat, sindromul carcinoid si mastocitoza.
In timpul digestiei, nutrientii continuti in alimentele pe care le mancati trebuie sa fie fragmentati (digerati) in molecule care sa poata fi absorbite in fluxul sangvin.
Din diferite motive, nutrientii pot sa nu fie complet digerati si, astfel, absorbtia lor sa fie impiedicata. Cand se intampla acest lucru, nutrientii vitali necesari corpului sunt eliminati odata cu materiile fecale. Rezultatul acestei malabsorbtii poate fi malnutritia.
Cauza malabsorbtiei poate fi reprezentata de multe probleme, in cazul afectiunilor pancreatice enzimele necesare pentru digestia anumitor alimente pot fi absente. Acest lucru este denumit adeseori maldigestie. Maldigestia se poate produce si in cazul afectiunilor hepatice cronice.
Un semn important de malabsorbtie este prezenta scaunelor grasoase (steatoreice). Acestea sunt cauzate de grasimea care nu este digerata cum trebuie si deci nu este absorbita in timpul digestiei, fiind eliminata in scaun. Scaunul poate avea culoare galbena si poate fi mai voluminos decat in mod normal.
Continutul excesiv de grasime poate face ca scaunul sa fie mai urat mirositor. Pe langa grasimi, proteinele pot fi de asemenea pierdute prin scaun, determinand topirea tesuturilor corpului. Malabsorbtia poate de asemenea sa conduca la deficiente ale vitaminelor A, B12, D, E, K si acid folic.
Boala celiaca, cunoscuta si sub numele de sprue celiac, este o cauza comuna de malabsorbtie. Aceasta boala este cauzata de sensibilitatea la gluten (o proteina care se gaseste in grau), precum si la alte proteine asemanatoare intalnite in secara, ovaz si orz. Intoleranta la gluten face ca epiteliul intestinal sa isi piarda micile sale plici prin care nutrientii sunt absorbiti.
Semnele si simptomele constau in scaune diareice urat mirositoare, balonare, pierdere ponderala si anemie. In cazurile usoare semnele si simptomele pot fi limitate la anemie sau la osteoporoza cu debut precoce in timpul vietii si nu inculd vreun semn sau simptom digestiv. Uneori, boala celiaca poate sa mimeze sindromul de colon iritabil.
Boala celiaca apare frecvent la copii. Cele mai dramatice semne sunt pierderea ponderala si incapacitatea de a creste. Modificarile osoase, asemanatoare cu cele din rahitism, pot fi observate la anumiti copii. La adulti, demineralizarile osoase (osteomalacia) se pot produce, determinand dureri si sensibilitate osoasa.
Pe langa examinarea scaunului pentru a detecta cantitati excesive de grasimi, medicul poate cere un tranzit baritat al intestinului subtire daca suspecteaza boala. Biopsia epiteliului intestinului subtire poate sa furnizeze un suport pentru diagnostic. De obicei, se face prin insertia unui dispozitiv de dimensiuni reduse (endoscop) prin gura, pana la nivelul intestinului subtire. Mostra tisulara este examinata la microscop pentru modificarile caracteristice ale bolii celiace. Analize sangvine specifice pot fi si ele utile, dar nu au valoare diagnostica prin ele insele.
Boala celiaca este tratata prin inlaturarea din dieta a alimentelor care contin gluten. Doctorul sau un dietetician va vor instrui asupra modului de a mentine o dieta fara gluten. Oricare dintre ei poate fi apt sa va furnizeze numele unor carti de bucate cu alimente fara gluten si numele unor grupuri de ajutorare din zona in care locuiti.
Daca o dieta fara gluten este urmarita indeaproape, vilozitatile intestinale isi vor relua forma lor normala si isi vor redobandi capacitatea absorbtiva dupa o perioada de cateva luni. Scaunele ar trebui sa se normalizeze si ar trebui sa nu mai pierdeti in greutate. Pentru a corecta anumite deficiente nutritionale, initial vi s-ar putea administra vitamine si suplimente minerale.
Sprue tropical este o boala care afecteaza vizitatorii regiunilor tropicale ale lumii, in special Caraibele si Asia de Sud-Est. Oamenii cu sprue tropical pot avea diaree, pierderi ponderale, anemie si incapacitatea de a lua in greutate.
Semnele si simptomele pot sa apara la mai multe luni sau chiar ani dupa ce va intoarceti din zona respectiva. Cauza acestei afectiuni este incerta, dar este posibil sa fie vorba de o infectie.
Testele diagnostice sunt practic aceleasi ca si pentru sprue celiac. Tratamentul pentru sprue tropical de obicei consta in suplimente vitaminice si un antibiotic cum este tetraciclina. Nu este de obicei nevoie de o dieta speciala. In functie de severitatea bolii, puteti lua antibiotice pana la 6 luni.
In mod normal suprapopularea cu bacterii a intestinului subtire nu este o problema, deoarece miscarile musculare constante ale intestinului (peristaltica) indeparteaza bacteriile.
Totusi, in anumite conditii, bacteriile intestinale pot creste pana la un punct in care sa cauzeze malabsorbtie. Situatia poate sa apara la cei cu diabet.
Alte afectiuni care pot predispune o persoana la acest tip de suprapopulare bacteriana includ dezvoltarea unor pungi la nivelul intestinului subtire (diverticuli), existenta unor zone ingustate (stricturi) ale intestinului subtire si afectarea intestinului subtire de catre radiatii (enteropatia radica).
Suprapopularea bacteriana poate fi de asemenea observata dupa interventiile chirurgicale la nivel intestinal, in care segmente ale intestinului subtire sunt scurtcircuitate. Diagnosticul este pus pe mostre preluate de la nivelul intestinului subtire sau uneori prin teste indirecte care implica prelevari de sange, aer respirat sau urina. Tratamentul se face cu antibiotice, adeseori administrate intermitent, de exemplu timp de o saptamana in fiecare luna.
Principalele semne si simptome ale malabsorbtiei sunt:
Uneori, copiii care au o dieta echilibrata sufera de malnutritie. Motivul poate fi malabsorbtia, incapacitatea organismului de a absorbi in sange substantele nutritive din sistemul digestiv.
Malabsorbtia apare la un copil normal timp de o zi sau doua in cazurile severe de gastroenterita. Rar dureaza mai mult dupa ce suprafata intestinului s-a vindecat rapid, fara alte daune semnificative. In aceste cazuri, malabsorbtia nu este un motiv de ingrijorare. Cu toate acestea, se poate dezvolta malabsorbtia cronica.
Atunci cand un copil sufera de malnutritie, malabsorbtia este doar una dintre cauzele posibile. Poate fi subnutrit pentru ca nu este hranit adecvat sau are alte probleme digestive. In unele cazuri, cauza ar putea fi o combinatie a acestor probleme. Inainte de a prescrie un tratament, pediatrul trebuie sa determine cauza.
Odata ce medicul s-a asigurat ca este vorba de malabsorbtie, acesta va incerca sa descopere cauza. De exemplu, tratamentul se va baza pe antibiotice in cazul unei infectii. Daca malabsorbtia este produsa de un intestin hiperactiv, pot fi utilizate anumite medicamente care sa combata acest lucru, astfel incat sa existe timp pentru absorbtia nutrientilor.
Uneori nu exista o cauza clara a problemei. In acest caz, dieta poate fi modificata si pot fi incluse alimente sau formule nutritionale speciale care sunt mai usor tolerate si absorbite.
Pentru a stabili diagnosticul de malabsorbtie, medicul il va intreba pe pacient ce simptome are. Va dori sa afle cand au aparut prima oara semnele, ce le agraveaza si de ce alte afectiuni mai sufera pacientul.
Pe baza acestui fapt, medicul poate recomanda o varietate de teste pentru a exclude sau a confirma un diagnostic.
Printre teste se numara:
Medicii pot solicita o hemoleucograma (numarul total de celule din sange), precum si o balanta electrolitica. Verificarea nivelurilor de proteine din sange il poate ajuta, de asemenea, pe medic sa afle daca pacientul este subnutrit si in ce masura.
Pentru a testa prezenta excesului de grasime din scaun, doctorul poate cere si o proba de scaun. Nivelurile ridicate de grasime ar putea demonstra ca pacientul nu digera bine grasimea din alimente.
Un medic efectueaza de obicei un test de respiratie pentru a verifica prezenta gazului hidrogen la cei care pot fi intoleranti la lactoza. Intestinele produc hidrogen in exces daca nu pot absorbi corect lactoza.
In unele cazuri, doctorul poate recomanda studii de imagistica pentru a verifica functia si structura organelor digestive.
Medicul mai poate recomanda o esofagogastroduodenoscopie sau o colonoscopie pentru a examina mucoasa intestinala si pentru a efectua biopsii cu scopul de a diagnostica anumite afectiuni.
Tratamentul este recomandat in functie de cauza principala.
De exemplu, medicii vor trata malabsorbtia cauzata de intoleranta la lactoza intr-un mod diferit fata de malabsorbtia produsa de o boala hepatica. In prima faza, medicul ii poate recomanda pacientului sa evite tipul de hrana care cauzeaza malabsorbtia, cum ar fi lactoza sau alimentele care contin gluten.
Medicul poate evalua prezenta nutrientilor din aceasta hrana si poate recomanda suplimentarea acestora pentru a imbunatati aportul nutritional.
Un medic poate, de asemenea, sa propuna inlocuirea enzimelor lipsa sau sa se prescrie medicamente care sporesc apetitul. Oamenii pot apela, de asemenea, la un dietetician acreditat pentru a pune la punct o dieta nutritiva care sa nu mai provoace simptome neplacute asociate cu malabsorbtia.
Enzimele digestive sunt substante active care ajuta organismul sa descompuna anumiti nutrienti. Acest lucru poate ajuta organismul sa absoarba mai multe substante nutritive cheie din alimente.
Pentru absorbtia carbohidratilor, luati in considerare urmatoarele enzime:
Pentru digestia proteinelor:
Pentru digestia grasimii:
Aceste enzime pot fi gasite in diverse suplimente naturiste, multe dintre ele fiind obtinute din ingrediente pe baza de plante.
Flora intestinala poate fi refacuta prin administrarea de probiotice prin consumul de alimente care aduc un aport de bacterii benefice (iaurturi, muraturi in sare etc).
O dieta bogata in calorii poate fi solutia optima in caz de malabsorbtie. Acest lucru ii ofera organismului vitamine suplimentare, minerale, carbohidrati, proteine si grasimi. Chiar daca organismul nu absoarbe suficient una dintre aceste substante nutritive cheie, o dieta bogata in calorii asigura cantitati excesive de substante nutritive lipsa.
Adultii au nevoie de cel putin 30 de grame de fibre pe zi din alimente (nu suplimente), insa majoritatea oamenilor consuma doar 15 grame de fibre zilnic.
Fibrele aduc multe beneficii tuturor, insa in special celor cu sindrom de malabsorbtie. Consumarea cat mai multor fibre sporeste digestia si mentine cat mai mult alimentele in tractul digestiv. Astfel, organismul are mult timp sa proceseze si sa absoarba principalele substante nutritive.
O dieta bogata poate sa combata diferite probleme ale tractului digestiv, printre care refluxul gastroesofagian si sindromul intestinului iritabil.
Unele dintre cele mai bune surse de fibre sunt legumele cu frunze de culoare verde-inchis, cerealele integrale, cum ar fi fulgii de ovaz, painea din cereale integrale, quinoa si legumele, cum ar fi fasolea.
Complicatiile asociate cu malabsorbtia depind de severitatea afectiunii de baza.
Malabsorbtia poate provoca scadere in greutate, malnutritie si chiar incapacitatea de a creste la multe persoane.
De asemenea, o persoana se poate confrunta cu o vindecare grea a ranilor, un sistem imunitar deficitar si niveluri scazute de energie.
Malabsorbtia nu poate fi intotdeauna prevenita, mai ales daca pacientul sufera de boala celiaca, fibroza chistica sau alte afectiuni cronice, de lunga durata.
Insa aceste boli pot fi tinute sub control cat mai mult posibil daca sunt urmate sfaturile medicului. De asemenea, antibioticele si laxativele trebuie administrate numai cand este necesar.
Daca urmati o dieta speciala bogata in substantele nutritive de care corpul are nevoie, asigurati-va ca discutati inainte cu medicul sau dieteticianul.
Referinte: