Limfom Hodgkin – tot ce trebuie sa stii despre acest tip de cancer

Boala Hodgkin este o hemopatie maligna caracterizata prin proliferarea specifica a celulelor limfatice, prezenta adenopatiilor si splenomegaliei. Afla din materialul urmator tot ce trebuie sa stii despre acest tip de cancer.

Cuprins:

1. Ce este limfomul Hodgkin?
2. Limfom Hodgkin vs limfom non-Hodgkin
3. Cauze
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Masuri de preventie

Ce este limfomul Hodgkin?

Denumita si limfogranulomatoza maligna sau sindromul Hodgkin, boala evolueaza progresiv, cu perioade de remisie si recadere, prognosticul fiind unul sever, mai ales in formele generalizate.

Suspiciunea de limfom Hodgkin exista in momentul in care pacientul se plange de subfebrilitate prelungita, scaderi importante in greutate, astenie, transpiratii nocturne si adenopatie nedureroasa descoperita intamplator. Thomas Hodgkin a descoperit boala in 1832 si o descria drept o hipertrofie a sistemului limfatic de etiologie necunoscuta.

Boala este caracterizata prin prezenta unor celule maligne specifice, celule Reed-Sternberg, si prin adenopatii superficiale si profunde, splenomegalie, febra si prurit.

Incidenta bolii

„The American Cancer Society” sustine ca incidenta maxima apare in doua valuri, existand un varf intre 15-35 de ani si al doilea dupa 55 de ani, cu afectare mai frecventa a sexului masculin (mai ales la copii, unde in 85% din cazuri sunt afectati baietii). Aproape 10-15% din cazurile de limfom malign sunt descoperite la tineri cu varste mai mici de 16 ani.

In lume, boala Hodgkin avea o incidenta de 62.000 cazuri in 2002 , cu o predominenta a formelor de boala cu celularitate mixta si depletie limfocitara in tarile in curs de dezvoltare si cu predominenta formei de scleroza nodulara in tarile dezvoltate.

Ce este limfomul?

Limfomul este o boala neoplazica a sistemului limfatic. Sistemul limfatic este parte a sistemului imunitar al organismului, cu rol in apararea impotriva infectiilor si a altor boli.  Sistemul limfatic este compus in principal din tesutul limfoid (ganglionii limfatici), limfa si vasele limfatice prin care circula limfa. Celule sistemului limfatic, numite limfocite, pot fi limfocite B si limfocite T.

Tipuri de limfoame

Exista doua tipuri de limfoame: hodgkiene (boala Hodgkin) si nehodgkiene. Clasificarea se face in functie de prezenta modificarilor celulare la nivelul tesutului limfatic. Boala Hodgkin se caracterizeaza prin malignizarea limfocitelor B cu aparitia unor celule atipice specifice, denumite celule Reed-Paltauf-Sternberg. Cele mai multe limfoame sunt nehodgkinene.  Doar aproximativ 1 din 5 sunt limfom Hodgkin.

Boala Hodgkin este intalnita la toate rasele si survine mai frecvent la adultii tineri. Se caracterizeaza prin aparitia, intr-unul sau mai multi ganglioni limfatici, a unei proliferari anormale de limfocite, histiocite, eozinofile si celule gigante Reed-Sternberg.

Limfom Hodgkin vs limfom non-Hodgkin

Atat limfomul Hodgkin, cat si limfomul non-Hodgkin sunt limfoame maligne – un grup de cancere (tumori maligne) care se dezvolta din celulele albe (limfocite) in sistemul limfatic, deseori avand localizari diferite in organism. Limfocitele reprezinta o parte integranta a sistemului imunitar, care protejeaza organismul de germeni.

Diferenta principala dintre limfomul Hodgkin si limfomul non-Hodgkin este data de limfocitele specifice implicate in fiecare boala.

Un medic poate diferentia limfomul Hodgkin de limfomul non-Hodgkin examinand celulele canceroase sub microscop. Daca in cadrul examinarii celulelor, medicul detecteaza prezenta unui tip specific de celule anormale denumite celule Reed-Sternberg, limfomul este clasificat ca Hodgkin. Daca acea celula nu este prezenta, limfomul este clasificat ca fiind non-Hodgkin.

Frecventa bolii non-Hodgkin

Boala non-Hodgkin este de peste 7 ori mai frecventa decat celalalt tip de limfom – boala Hodgkin. Limfoame nonhodgkiniene apar mai frecvent la cei care au suferit un transplant de organ, deoarece sistemul lor imunitar este inhibat prin medicamente imunosupresoare. Bolnavii de SIDA au risc crescut de aparitie a acestei afectiuni. Boala apare de regula la cei cu varste intre 45 si 70 de ani.

Cauze

Ca orice limfogranulomatoza (tumoare cu predominanta ganglionara) maligna, boala Hodgkin este provocata printr-o proliferare anormala a tesutului limfatic, antrenand o hipertrofie a ganglionilor limfatici (adenopatii). Aceste adenopatii sunt cauza diferitelor complicatii din corp. Acest cancer afecteaza mai ales tinerii. Cauza este necunoscuta, unii sugerand o origine imunologica.

Alti specialisti au descoperit ca boala ar putea fi asociata cu alte afectiuni, cum ar fi infectia cu virusul Epstein-Barr. Unii cercetatori presupun ca diverse afectiunile ar putea conduce la modificari ale structurii ADN la nivelul limfocitelor B, ceea ce ar predispune la dezvoltarea celulelor gigant Reed-Sternberg si aparitia bolii Hodgkin.

Agenti patologici necunoscuti inca determina la nivelul organelor limfoide modificari celulare duble:

• Malignizarea limfocitelor B cu aparitia celulelor atipice specifice, celule Reed-Sternberg, caracterizate de o dimensiune foarte mare (celule gigante), cu citoplasma bazofila si unul sau mai multi nuclei.
• Reactie inflamatorie de tip granulomatos a limfocitelor T

Simptome

Simptomatologia este specifica, boala debuteaza insidiuos prin:

• adenopatii regionale, cu ganglioni imobili, duri, nedurerosi
• febra ondulanta, pierdere ponderala, transpiratii abundente, prurit, astenie
• spleno-hepatomegalie

Limfom simptome

Boala incepe, cel mai adesea, sub forma unui proces regional, localizat, care tinde sa se propage la elementele limfatice invecinate. Semnul initial al bolii este de obicei o adenopatie regionala unilaterala (mai ales a ganglionilor cervicali). Adenopatia poate fi externa sau interna. Tumefierea ganglionilor limfatici perferici incepe, de regula, din zona cervicala, predominant stanga, urmand zona axilara si cea inghinala. Ganglionii au dimensiuni diferite, sunt duri, asimetrici, nedurerosi, si neaderenti la planurile profunde si tegumente. Adenopatiile interne pot produce tulburari compresive la nivelul mediastinal (dispnee) sau abdominal (ascita, icter, ocluzie intestinala).

Determinarile viscerale si manifestarile generale apar, de obicei, mai tarziu:

• splenomegalia moderata (50% din cazuri)
• hepatomegalie (rar)
• pleuro-pulmonare
• osoase
• gastro-intestinale, etc.

Evolutia bolii prezinta perioade de exacerbari si remisiuni. Aprecierea exacta a extinderii procesului patologic sau a stadiului bolii, in momentul stabilirii diagnosticului, prezinta o importanta capitala pentru tratament si prognostic. In determinarea evolutiei bolii, stadiul ei este mai important decat aspectul microscopic al ganglionilor limfatici.

Clasificare stadiului bolii

1. Stadiul I – boala limitata la un singur ganglion limfatic – 10% din cazuri
2. Stadiul II – boala afecteaza doi sau mai multi ganglioni distincti, de o singura parte a diafragmului – 20% din cazuri
3. Stadiul III – boala este generalizata la nivelul ganglionilor limfatici – 60 % din cazuri
4. Stadiul IV – boala afecteaza organele viscerale, cu sau fara adenopatii – 10% din cazuri

Fiecare stadiu se subdivide in A si B, in functie de absenta sau prezenta semnelor generale (febra, prurit, scadere ponderala).

Impact

Boala Hodgkin reprezinta 30% din limfoamele maligne, intalnindu-se predominant la barbati (60%), cu varste intre 20-40 de ani.

Factori de risc pentru boala Hodgkin

• Monunucleoza infectioasa – infectia cu virusul Epstein-Barr poate creste riscul de boala
• Varsta – boala este mai frecventa la varsta adulta precoce (varsta intre 25 – 40) si la varsta adulta tarzie (dupa 55 de ani)
• Sexul – Boala Hodgkin apare mai frecvent la barbati decat la femei
• Istoricul familial – rudele de gradul I al persoanelor cu boala Hodgkin prezinta un risc crescut de a dezvolta limfom Hodgkin
• Infectia cu HIV sau virus hepatic C – un sistem imunitar slabit poate predispune la aparitia bolii

Fumatul creste riscul limfomului Hodgkin EBV-pozitiv

Fumatul creste riscul limfomului Hodgkin in general si in special riscul formei pozitive pentru infectia cu virusul Epstein-Barr (EBV), sustine un articol publicat in revista Epidemiology si preluat de Reuters Health. Dr. Eleanor V. Willett de la University of York, Marea Britanie si colegii ei au urmarit legaturile dintre fumat, consumul de alcool si limfoamele Hodgkin EBV-pozitive si negative la pacientii cu varsta intre 16 si 66 de ani, care traiesc in regiunile Yorkshire si Leeds.

In studiu au fost inclusi 262 de pacienti caucazieni cu diagnosticul de limfom Hodgkin si tot atatea persoane de control din aceeasi populatie, cu rasa, varsta si sexul corespunzator. Pentru comparatie au fost folosite si datele de la 875 de subiecti de control dintr-un studiu cu limfom non-Hodgkin.

Fata de nefumatori, fostii fumatori au avut un odds ratio pentru limfom Hodgkin de 1,4, iar in cazul fumatorilor activi aceasta cifra s-a ridicat pana la 1,7.

Efectele fumatului in cazul bolii Hodgkin

Riscul a scazut la linia de baza in cazul persoanelor care au abandonat fumatul de cel putin zece ani.

”Exista o posibila asociere cu fumatul in cazul limfomului Hodgkin EBV-pozitiv, dar nu si la pacientii cu limfom si fara aceasta infectie”, se arata in articol. Cercetatorii nu au gasit nici o asociere intre consumul de alcool si limfomul Hodgkin.

Este cunoscut faptul ca fumatul are efect imunosupresiv, ceea ce ajuta la proliferarea virusului Epstein-Barrlatent din limfocite – o posibila explicatie a rezultatelor. Poate ca exista si alte efecte imunomodulatoare ale fumului de tigara, care ar permite multiplicarea celulelor care contin EBV sau ar contribui la supravietuirea preferentiala a virusului.

Concluzia autorilor este ca ”oricare ar fi cauza, mesajul pentru sanatatea publica este ca fumatul poate sa fie un factor de risc inlaturabil al limfomului Hodgkin EBV-pozitiv”.

Diagnostic

Diagnosticul se poate stabili pe baza examenului clinic si a investigatiilor paraclinice.

Examenul fizic evidentiaza macropoliadenopatia caracteristica, spleno-hepatomegalia, prezenta sau absenta semnelor generale si biologice.

Examenul hematologic evidentiaza proliferarea anormala de limfocite, histocite si eozinofile.

Biopsia ganglionara si examenul histologic stabilesc diagnosticul de limfogranulomatoza maligna prin prezenta celulelor atipice Sternberg.

Examenul radiologic permit depistarea semnelor caracterisitice bolii, respectiv adenopatiilor mediastinale ce apar sub forma de imagini policiclice uni sau bilaterale.

Ecografia si scintigrafia la nivel hepatic si splenic pun in evidenta determinarile viscerale si permit stabilirea stadiului bolii.

Boala Hodgkin trebuie diferentiata de alte boli care afecteaza tesutul limfatic, limfoane beninge si maligne nonhodgkiniene cum ar fi: tuberculoza, sifilisul, bruceloza, mononucleoza infectioasa, cancerul metastastic, leucemia, sarcoidoza, lupusul eritematos si boala serului. Diagnosticul diferential este realizat prin biopsie, frotiu sanguin sau teste serologice.

Tratament

Odata diagnosticat limfomul Hodgkin, o echipa multi-disciplinara formata din medici oncologi, hemotologi, specialisti in radioterapie vor lucra impreuna pentru a decide tratamentul cel mai adecvat.  Tipul de tratament necesar depinde in cea mai mare masura de stadiul bolii. De asemenea, varsta, starea sistemului imunitar si prezenta semnelor generale (febra, scadere ponderala, prurit, etc) pot influenta tipul de tratament ales. Dar tratamentul poate avea efecte secundare, ce pot aparea dupa multi ani. Din aceasta cauza, medicii incearca sa aleaga un plan de tratament cu cele mai putine efecte secundare.

Principalele tipuri de tratament

• radioterapie
• chimioterapia
• corticoterapie
• transplant de celule stem

Radioterapia se utilizeaza pentru stadiile I, II si III, ca o incercare de eradicare a bolii. Chimioterapia are un rol paliativ la bolnavii care se gasesc in stadii inaintate, indeosebi daca prezinta simptomatologie generala. Uneori se asociaza ambele metode. In stadiile avansate, chimioterapia poate fi asociata cu terapia cu steroizi.

Radioterapia

Radioterapia este tratamentul de electie in cazurile cu localizare regionala, in stadiu I-II. Unii radioterapeuti administreaza tratamentul asupra zonelor interesate si in stadiul III al bolii. Pentru precizarea corecta a stadiului afectiunii este necesara cel putin o radiografie toracica. Pe baza acestor explorari radiologice corecte se constata ca aproape jumatate din bolnavii care par a fi in stadiile I sau II, sunt in realitate in stadiul III. Atingerea maduvei osoase sau a ficatului este rara in stadiile incipiente ale bolii.

Chimioterapia tumorala

Tratamentul chimioterapeutic pentru boala Hodgkin combina mai multe medicamente pentru a distruge celulele canceroase in moduri diferite. Chimioterapia este un tratament sistemic, ce afecteaza intreg organismul. Tratamentul se administreaza in cicluri, in care o perioada de tratament este urmata de o perioada de repaus pentru a oferi posibilitatea organismului de a se recupera. In general, fiecare ciclu dureaza de cateva saptamani. Cele mai multe tratamente de chimioterapie sunt efectuate in ambulatoriu, dar unele pot necesita spitalizare. Tratamentul este efectuat in stadiile avansate ale bolii si uneori poate fi asociat cu administrarea de corticosteroizi.

Tratamentul in cazul recidivei limfomului Hodgkin presupune chiomioterapie cu doze mari, radioterapie sau transplant cu celule stem.

Efectele secundare

Efectele secundare depind de tipul si doza de medicamente administrate, precum si de perioada de timp in care a fost efectuat tratamentul. Acestea pot include:

• caderea parului
• ulceratii bucale
• pierderea poftei de mancare
• greata si varsaturile
• diaree
• risc crescut de infectii (scaderea numarului de leucocite)
• vanatai sau sangerari usoare (scaderea numarului de trombocite)
• oboseala (scaderea hemoglobinei).

De obicei, aceste reactii adverse sunt pe termen scurt si dispar dupa terminarea tratamentului.  Daca apar efecte secundare grave, chimioterapia ar putea fi amanata sau tratamentul ar putea fi efectuat cu doze reduse. Pentru acesta pacientii vor fi controlati periodic hematologic.

Efectele secundare neplacute, de tipul greturilor si varsaturilor, pot fi prevenite prin administrarea anterioara de sedative si antiemetice.

Pe langa aceste efecte secundare imediate, tratamentul poate induce efecte pe termen lung, dintre care mentionam:

• riscul de a dezvolta ulterior un alt tip de cancer
• afectiuni cardiace si endocrine
• infertilitate

Complicatiile bolii

Complicatiile bolii apar in urma evolutiei progresive a bolii sau efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei. Aceste complicatii constau in infectii intercurente cauzate de o deficienta a imunitatii predominat celulare (limfocitare) sau in asocierea bolii cu un alt proces malign (leucemie acuta sau tumora viscerala).

Limfomul se vindeca

Bolnavii care se gasesc efectiv in stadiile I sau II ale afectiunii, supusi unei radioterapii intense si care nu prezinta niciun fel de manifestari noi timp de 5 ani (aproximativ 50% din cei tratati astfel), au in cel putin 95% din cazuri perspectiva de a se vindeca.

Limfom Hodgkin speranta de viata

Manifestarile morbide noi, rezultate de obicei din extinderea focarului patologic primar, apar la restul de 50% dintre cazuri, insa, in mod obisnuit, in cuprinsul primilor doi ani dupa iradierea terapeutica initiala. In unele centre medicale se fac in prezent incercari de reducere a incidentei extinderii bolii, prin iradierea profilactica a unor zone vecine cu focarul initial, aparent neinteresate. In etapa actuala, se pare ca in boala Hodgkin exista o perioada medie de supravietuire de 5 ani, in 30% din cazuri.

Limfom Hodgkin regim alimentar

In timpul tratamentului pentru limfomul Hodgkin, sistemul imunitar este mai vulnerabil, iar organismul este predispus la infectii. In plus, tratamentul provoaca efecte secundare, cum ar fi epuizarea si scaderea in greutate. Alegerea unei diete sanatoase poate mentine corpul puternic, nivelul si greutatea energetica, iar sistemul imunitar este ajutat.

Cu toate ca nu exista o dieta specifica pentru persoanele care sufera de limfom Hodgkin, e nevoie de mese bine echilibrate si hranitoare. O dieta sanatoasa si echilibrata ar trebui sa contina:

• carbohidrati complecsi, printre care cereale integrale, cum ar fi ovazul sau graul intreg
• proteine slabe
• lactate
• o multime de fructe si legume
• grasimi sanatoase, cum ar fi cele gasite in nuci, avocado si uleiul de masline extra virgin

Tratament naturist

Patrunjelul poate incetini dezvoltarea limfomului prin controlarea factorilor de crestere responsabili cu raspandirea cancerului.

Acizii grasi Omega-3 sunt importanti pentru proprietatile antioxidante de combatere a cancerului.

Unele studii arata ca iodul este deosebit de util atunci cand vine vorba de tratarea limfomului Hodgkin. Potrivit unor studii, se recomanda cresterea aportului de iod pentru bolnavii de cancer. Alimentele cum ar fi iaurtul, fasolea, branza si cartofii pot ajuta la cresterea aportului de iod.

De asemenea, ceaiul verde contine agenti anti-cancerigeni si anti-tumorali cum ar fi catechinele.

Masuri de preventie

Nu exista metode de preventie pentru boala Hodgkin. Un stil de viata sanatos si activ, ce include o dieta completa si echilibrata, renuntarea la fumat si la consumul excesiv de alcool, efectuare regulata de exercitii fizice usoare, poate contribui la mentinerea sanatatii generale si evitarea factorilor de risc asociati cu limfomul Hodgkin.

Referinte:

https://www.medicinenet.com/hodgkins_disease/article.htm

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hodgkins-lymphoma/expert-answers/lymphoma/faq-20058546

https://www.healthline.com/health/thriving-with-hodgkin-lymphoma/diet-exercise-with-hodgkin-lymphoma

https://www.medicinenet.com/hodgkins_and_non-hodgkins_lymphoma_comparison/article.htm

https://www.cancer.org/cancer/hodgkin-lymphoma/about/what-is-hodgkin-disease.html

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hodgkins-lymphoma/symptoms-causes/syc-20352646

https://www.healthline.com/health/hodgkins-lymphoma