Laringita este o inflamatie a laringelui cauzata de suprasolicitare, iritare sau infectie. Aflati mai multe despre laringita din materialul urmator.
Laringita este inflamatia mucoasei laringiene, cauzata cel mai adesea de o infectie bacteriana sau virala, ce poate sa apara izolat sau asociata cu rinita, faringita sau traheita. Simptomul principal este raguseala. Deseori sunt prezente durerea si tusea. In cele mai multe cazuri, afectiunea se vindeca fara tratament in aproximativ o saptamana.
Laringele este un organ al aparatului respirator situat in partea anterioara a gatului, deasupra traheii. Este format dintr-un schelet cartilaginos ce protejeaza corzile vocale. El este captusit cu o membrana mucoasa. Muschii din interiorul laringelui permit reglarea pozitiei, formei si tensiunii corzilor vocale, conducand la posibilitatea de a produce sunete de diferite intensitati si tonalitati, prin vibratia corzilor vocale la trecerea aerului. Orice schimbare in curentul de aer ce trece prin laringe va afecta corzile vocale si, respectiv, vocea si calitatea sunetelor emise. De asemenea, laringele faciliteaza trecerea aerului respirat prin trahee si previne intrarea alimentelor sau lichidelor in caile respiratorii, actionand printr-o supapa (epiglota) ce inchide traheea.
Este o afectiune foarte frecventa la copilul mic cu varsta cuprinsa intre 2 si 6 ani, mai des la baieti decat la fete. Ea insoteste sau urmeaza cel mai adesea unei afectiuni virale de iarna, dar poate fi intalnita si primavara sau toamna (rar vara). Ea se caracterizeaza printr-o tuse aspra, insotita in general de febra si de planset. Respiratia copilului nu este suieratoare si nu respira cu dificultate, dar tusea si vocea sunt foarte modificate, de o maniera spectaculoasa.
Laringita este o inflamatia mucoasei laringelui, inflamatie ce influenteaza corzile vocale, provocand modificarea caracterului vocii. Vocea devine ragusita, soptita iar, uneori, pacientii se pot confrunta cu pierderea vocii in totalitate.
Laringita poate fi, in primul rand, de doua feluri:
Cronicizarea inflamatiei laringelui poate fi asociata cu ingrosarea mucoasei corzilor vocale, modificari polipoide, secretii si ulceratii.
De asemenea, poate aparea laringita de reflux, afectiune produsa de refluxul gastroesofagian. Acesta irita mucoasa laringelui, provocand simptome specifice laringitei. Un alt tip este laringo-faringita si apare atunci cand laringita este asociata cu faringita, in urma unei infectii virale sau bacteriene.
Laringita acuta catarala este o boala infectioasa de cauza virala care afecteaza corzile vocale. Este frecvent intalnita la sugar si copil.
Simptomele de laringita (laringe inflamat) pot debuta brusc si, de obicei, se agraveaza pe o perioada de doua-trei zile. Dupa acest timp, simptomele ar trebui sa se imbunatateasca si afectiunea sa se vindece in maxim o saptamana. Uneori, simptomele se pot dezvolta mai lent, in decurs de saptamani sau luni.
Laringita acuta este caracterizata prin:
Vocea ragusita si dificultatile de vorbire se pot agrava pe timpul zilei din cauza solicitarii corzilor vocale si pot persista si dupa o saptamana, cand celelalte simptome s-au ameliorat. Dificultatile respiratorii pot aparea in special la sugari si copii mici, care au trahee ingusta, laringita fiind o urgenta medicala in cazul acestora.
Laringita cronica se manifesta printr-o raguseala cronica, tuse cu expectoratie de secretii vascoase, senzatie de gat uscat. Atunci cand laringita este asociata cu alte infectii virale sau bacteriane (gripe, viroze, faringite, amgidalite), pot sa apara si alte simptome specifice: dureri de cap, tumefierea ganglionilor cervicali, dureri musculare, stari de astenie, etc. In mod normal, inflamatia laringelui se amelioreaza fara tratament intr-o saptamana. Daca simptomele sunt deosebit de grave sau dureaza de mai mult de trei saptamani, este nevoie sa consultati un medic.
Persoanele cu un sistem imunitar slabit de infectiile virale cronice, cum ar fi HIV, sau ca urmare a unui tratament cu chimioterapice sau cu steroizi, sunt considerate a prezenta un risc crescut de laringita.
Laringita apare atunci cand laringele devine inflamat sau tumefiat. Cel mai adesea este cauzata de infectii respiratorii sau de deteriorarea laringelui.
Cauze:
Accidentele vasculare cerebrale, inflamatia tiroidei, tumorile la nivelul gatului, diferite reactii alergice si stari hipometabolice pot constitui, de asemenea, cauze pentru o afectarea cronica a laringelui.
O viroza este cel mai adesea cauza, iar copilul incepe chiar a doua zi sa tuseasca si/sau sa isi sufle nasul. Dar se poate intampla, la unii pacienti mici, ca laringita suieratoare sa fie complet izolata si sa dispara odata cu aparitia soarelui.
Laringita este contagioasa doar daca este cauzata de o infectie. Prevenirea transmiterii se poate face prin respectarea regulilor de igiena corespunzatoare (acoperirea nasului si a gurii in caz de tuse sau stranut, spalarea regulata a mainilor, evitarea folosirii in comun a obiectelor contaminate).
Diagnosticul de laringita acuta poate fi cu usurinta stabilit in urma constatarii vocii ragusite si a examinarii laringelui. Aceasta examinare pune in evidenta roseata mucoasei si edemul laringelui. Examinarea se poate extinde la urechi, nas si gat, pentru a depista eventuale cauze inflamatorii. Diagnosticul poate fi intarit si prin efectuarea unui exudat al mucoasei faringiene. Inflamatia acuta se poate extinde la bronhii si plamani, tusea poate provoca ruperea de mici vase sanguine si poate sa apara o mica hemoptizie (expectoratie cu sange).
La pacientii cu laringita cronica, pot fi necesare examene radiologice pulmonare si alte probe pentru tuberculoza, teste serologice pentru sifilis si biopsie pentru a elimina suspiciunea de neoplasm.
Laringoscopia este un procedeu frecvent folosit pentru a examina starea laringelui, a vizualiza corzile vocale si modul lor de functionare. Medicul ORL poate vedea daca pacientul are corzile vocale inflamate, daca exista polipi sau noduli la nivelul acestora si daca functioneaza in mod corespunzator in raport cu respiratia si vorbirea. Se poate preleva si o portiune de tesut de la nivelul faringelui pentru efectuarea unei biopsii. Examinarea acestui tesut poate stabili diagnosticul de cancer, mai ales in cazul prezentei unor polipi sau noduli la nivelul laringelui.
De cele mai multe ori laringita se amelioreaza fara tratament in decurs de o saptamana. Tratamentul consta in repaus vocal, reducerea fumatului, combaterea infectiilor cauzale nazale, sinuzale sau ale gatului si combaterea tusei. Inhalatiile de vapori si aplicarea locala de comprese reci sau calde pot sa produca o ameliorare.
Tratamentul trebuie sa includa si tratarea cauzelor ce stau la baza aparitiei laringitei:
Daca edemul laringian este accentuat si determina dispnee, tratamentul cu steroizii (prednison, prednisolon, dexametazona aerosoli laringita) pe cale parenterala pot sa reduca edemul in suficienta masura.
Un tratament rapid si eficient pentru laringita este gargara cu apa calda si sarata.
De asemenea, otetul de mere are proprietati antimicrobiene care pot ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor. Se toarna 1 pana la 2 linguri de otet din cidru de mere intr-un pahar mic de apa. Adaugati o lingurita de miere pentru a face acest remediu si mai puternic. In plus, gustul va fi unul cu mult mai placut. Beti aceasta o data sau de doua ori pe zi pana cand simptomele se amelioreaza. Puteti adauga un pic de otet de mere chiar si in apa sarata cu care faceti gargara.
Cateva remedii homeopatice sunt utile in aceste cazuri. Pentru laringitele brusc aparute, dupa expunere la curenti reci de aer, insotite sau nu de catar nazal si de stranuturi, se incepe obligatoriu cu Aconit CH30, 3 granule de 3 ori pe zi, zilnic, 5-7 zile.
De cele mai multe ori, problemele se opreau dupa Aconit.
Daca se continua dezvoltarea problemei cu raguseala, durere intensa a gatului ca o arsura sau usturime intensa, dificultati la inghitire si nevoie de a inghiti constant, atunci medicamentul homeopatic indicat era Causticum CH9, 3 granule de 3-4 ori pe zi, zilnic 7-10 zile.
Un alt remediu util pentru raguseala, mai ales la suprasolicitare a vocii (copii care tipa cat ii tine gura sau adulti care suprasolicita vocea) este Arum tryphillum. Daca apare si o nevoie de a-si musca buzele sau la copii, atunci remediul este cu siguranta Arum tryphillum CH7 sau CH9, 3 granule de 3 ori pe zi, 7-10 zile.
Un alt remediu foarte util pentru raguseala la o persoana agitata, foarte vorbareata, care prezinta de multe ori raguseala cu debut brusc, dupa o fortare a corzilor vocale (la vorbitorii in public sau cantareti), cu senzatie de durere si inflamatie la nivelul gatului, de multe ori cu polipi la nivelul corzilor vocale – este Argentum nitricum. Durerea de gat se agraveaza la inghitire, chiar si numai a salivei si este ameliorata daca persoana bea ceva rece. Atunci, se administreaza Argentum nitricum CH9, 3 granule de 3 ori pe zi, zilnic, 7-10 zile, pana la disparitia fenomenelor inflamatorii.
Aceste remedii sunt cel mai frecvent folosite in episoadele de raguseala aparute dupa expunere la rece sau pe suprasolicitare vocala. Cu siguranta sunt multe alte medicamente homeopatice indicate in prezenta unui episod de raguseala, acestea fiind de regula indicate de medicul homeopat, dupa o consultatie minutioasa.
Exista anumite actiuni care se pot face pentru a grabi recuperarea:
Daca paralizia corzilor vocale este cauza laringitei, inghitirea poate fi de asemenea afectata. Astfel, particulele de alimente pot intra in laringe si plamani, provocand tuse. Acest proces poate, de asemenea, sa conduca la pneumonia de aspiratie si simptomele acesteia (febra, tuse, respiratie scurta). In acest caz, alimentele sunt aspirate adanc in plamani si provoaca iritarea si inflamarea tesutului pulmonar.
Episoadele repetate de refluxul gastroesofagian pot determina ca mici cantitati de acid sa treaca prin laringele inflamat si sa intre in plamani, provocand pneumonie recurenta sau bronsita.
Pentru a preveni uscarea sau iritarea corzilor vocale:
Referinte: