Ipohondria reprezinta o tulburare nervoasa a unei persoane care crede ca este sau ca ar putea sa devina grav bolnava. Aflati din materialul urmator care sunt simptomele si remediile in cazul ipohondriei.
Ipohondria este o adevarata boala. Ea se manifesta printr-o frica excesiva in raport cu propria sanatate. Persoana ipohondra isi poate petrece intreaga viata ingrijorandu-se pentru boli aflate doar in imaginatia sa. Care sunt simptomele acestei tulburari? Dar consecintele? Cum se trateaza? Aflati raspunsurile in continuare.
Ferm convinsa ca este grav bolnava de la cel mai mic simptom suspect, persoana ipohondra consulta numerosi medici, face tot felul de analize si investigatii, dar nu se linisteste niciodata. Sau doar provizoriu, pana la urmatoarea ”criza”. Daca problemele de sanatate sunt imaginare, frica insa este cat se poate de reala. De altfel, ipohondria nu trebuie luata in gluma.
”Am avut de-a lungul vietii mele de ipohondra aproape 15 cancere, mai multe meningite, SIDA, gripa porcina, nenumarate sindroame…” Cam asa suna marturia unei paciente cu ipohondrie, care in realitate sufera doar de banale migrene. Ipohondria este deseori asimilata unei fobii, dar ea releva mai degraba o tulburare anxioasa, spun medicii psihiatri. Ipohondria este o frica de ceea ce s-ar putea intampla, o anticipare a unei situatii imaginare.
Persoana ipohondra nu se teme ca se va imbolnavi, ci este convinsa ca e deja bolnava. Aceasta se ingrijoreaza de urmarile bolii sale, inventeaza scenarii catastrofice si se framanta foarte mult. Ipohondria nu trebuie confundata cu frica de a contracta unele boli, care se numeste nosofobie.
Unele persoane ipohondre sufera in plus si de nosofobie. De exemplu, persoanele nosofobe nu beau apa de la robinet de teama sa nu fie germeni in ea sau lasa sa curga zeci de litri de apa inainte de a o folosi. Sau nu dau mana cu nimeni de frica sa nu ia microbi. Astfel descrisa, nosofobia poate starni rasul. Dar trebuie stiut ca este o suferinta in adevaratul sens al cuvantului, care are drept consecinte: izolarea sociala, dezvoltarea unor tulburari obsesiv-compulsive (spalarea excesiva a mainilor…), depresia.
Ipohondria apare in general la persoane cu temperament anxios. Ea este putin studiata, pentru ca ipohondrii sunt rareori tratati pentru tulburarea lor, cu exceptia cazurilor cand devine invaziva sau este asociata cu depresia. Aceasta depresie poate de altfel sa agraveze in mod semnificativ simptomele ipohondriei. Unele persoane suferind de stari depresive grave au impresia sau, mai exact, sunt convinse ca organismul lor nu mai functioneaza cum trebuie, ca organele lor sunt distruse. Din fericire, aceste idei dispar odata cu tratarea depresiei.
Ipohondria poate surveni in urma unui eveniment nefericit din familie. De exemplu, decesul unei persoane dragi din cauza cancerului.
Dar in majoritatea cazurilor nu se stie de unde vine aceasta tulburare. Ipohondria este deseori legata de frica de boala si moarte sau de imbatranire. Ea are tendinta de a creste odata cu varsta, dar in aceste cazuri din motive rationale. Pe masura ce imbatranim, probabilitatea de a ne confrunta cu o boala creste, fie ca e vorba de noi insine sau de cei apropiati.
Cauza exacta a tulburarii de anxietate a bolii nu este clara, dar acesti factori pot influenta aparitia tulburarii:
Ipohondria debuteaza, de regula, la inceputul sau la mijlocul perioadei adulte si se poate agrava odata cu varsta. Adesea, la persoanele in varsta, ipohondria se manifesta prin teama de a-si pierde memoria.
Factorii de risc pentru tulburarea de anxietate pot include:
Boli inchipuite, simptome adevarate, frica mare
Ipohondria se manifesta sub forma de ”crize” sau in mod constant dureri, palpitatii, crampe, furnicaturi, rani suspecte, tulburari menstruale. Cele mai mici semne fizice sunt interpretate de ipohondru ca simptome ale unei boli grave, potential mortale. Deseori, frica de boli genereaza ea insasi anumite reactii fizice (senzatie de sufocare, ameteli, batai rapide ale inimii…). Toate acestea pot evolua sub forma unui atac de panica.
Simptomele unui atac de panica pot fi impresionante, dar sunt absolut inofensive. Ele sunt marturia adaptarii organismului la emotiile puternice resimtite. Contrar zicalei populare, nu se moare niciodata de frica!
Un ipohondru vorbeste in mod regulat despre boli. Tulburarile somatoforme i-ar putea determina pe acesti oameni sa vorbeasca excesiv despre sanatatea lor.
Nici o scutire de la rezultatele testului – daca testele revin negative, persoana nu poate gasi nici o usurare. De fapt, poate face lucrurile si mai rau – temerile pacientului cresc ca nimeni nu le crede si ca problema nu ar putea fi niciodata diagnosticata si tratata cu succes.
Pentru a se simti in siguranta, ipohondrul consulta reviste medicale, dictionare medicale si, mai nou, mai ales Internetul. Odata declansata aceasta cautare asidua a informatiilor despre diverse boli, ea nu mai poate fi oprita. Din fericire, in cazul unora, aceste cautari se finalizeaza prin crearea senzatiei de siguranta.
In caz contrar, urmeaza consultatii medicale si investigatii de specialitate. Daca ar fi posibil, dupa unii ipohondri, ar merge la spital in fiecare zi sau mai degraba ar locui intr-un spital. Desi foarte rar, unii in schimb evita cu obstinatie medicul si pot astfel ignora o boala reala.
Ipohondria afecteaza calitatea vietii si a persoanelor aflate in jurul bolnavului inchipuit. Ipohondrul este pesimist, depresiv, taciturn, imposibil de linistit, focalizat exclusiv pe ”boala” sa. Apartinatorii pot fi intelegatori, dar fara sa arate prea multa solicitudine in a-l incuraja sa-si trateze asa-zisele ”simptome”.
Deoarece simptomele pot fi legate de probleme de sanatate, este important sa fiti vazuti si evaluati de catre un medic, daca acest lucru nu s-a intamplat deja. Daca medicul considera ca suferiti de ipohondrie, acesta va poate trimite pentru un consult la un profesionist din domeniul sanatatii mintale.
Pentru a pune un diagnostic, medicul va efectua o examinare fizica, dar si alte teste specifice. Medicul va stabili daca suferiti de vreo afectiune medicala care necesita tratament si va va recomanda teste de laborator, de imagistica sau va va trimite catre alti specialisti, cum ar fi un profesionist in domeniul sanatatii mintale. Acesta:
O persoana cu ipohondrie poate trai luni sau ani cu gandul ca ar putea fi bolnava. Pacientii a caror tulburare este tranzitorie sunt mai putin susceptibili de a avea probleme psihiatrice sau tulburari severe de anxietate si sunt mai susceptibile de a avea probleme medicale.
Recuperarea este mai des intalnita in randul persoanelor cu statut socio-economic superior. Daca un pacient sufera de depresie sau anxietate si raspunde bine la tratament, exista sanse mari ca rezultatele bune sa-si faca aparitia.
Exista dovezi ca persoanele care sufera de o tulburare de personalitate se recupereaza mai greu, insa este nevoie de mai multe cercetari pentru a confirma acest lucru.
Deoarece tulburarile somatoforme este o afectiune relativ noua, exista putine statistici disponibile.
Psihoterapia este prima pe lista optiunilor terapeutice in cazul ipohondriei instalate in timp. Terapiile cognitiv-comportamentale ajuta pacientul a se obisnui cu ideea ca poate fi bolnav intr-o zi si ca moartea este inevitabila, constientizand in acelasi timp ca framantarile nu schimba cu nimic destinul fiecaruia. Terapiile psihanalitice vizeaza a descoperi originea si sensul temerilor pacientului.
Medicamentele anxiolitice, reprezentate de benzodiazepine, pot fi utile pentru calmarea rapida a atacurilor de panica. Dar trebuie retinut ca acestea nu trateaza ipohondria si nu trebuie luate pe termen lung din cauza riscului de dependenta si a efectelor secundare. Pacientii trebuie sa stie inca de la inceput ca este vorba despre o solutie tranzitorie.
Antidepresivele sunt utile in tratamentul de fond al atacurilor de panica unde exista o depresie reala. Totusi, medicamentele psihotrope sunt in general putin acceptate de ipohondri din cauza efectelor secundare, reale sau imaginare.
Unii medici recomanda si terapiile blande, precum fitoterapia. Numeroase plante sunt foarte eficiente si utile pentru a lupta contra simptomelor date de ipohondrie si anxietate:
Tehnicile de relaxare si de meditatie pot fi de asemenea de mare ajutor persoanelor ipohondre pentru a tine sub control stresul si a limita gandurile negative.
Practicarea unei activitati fizice permite redobandirea autocontrolului asupra corpului, iar senzatiile fizice generate de exercitiile efectuate sunt atat de reale incat il fac pe ipohondru sa se detaseze de preocuparile imaginare si sa-si recapete increderea in sine. Mersul pe jos, pedalatul pe bicicleta, inotul reprezinta activitati ideale.
Ipohondria poate fi asociata cu:
Discutati cu medicul
Discutati cu specialistii din domeniul sanatatii mintale pentru a stabili un program regulat de vizite.
Utilizati tehnici de gestionare a stresului si metode de relaxare
Puteti reduce anxietatea daca invatati cum sa gestionati stresul si cum sa va relaxati. Printre aceste metode se numara relaxarea musculara progresiva.
Alegeti un stil de viata activ
Urmarea unui program de activitate fizica poate avea un efect calmant asupra starii pacientului. De asemenea, sportul reduce anxietatea si imbunatateste functionarea fizica.
Participati la diferite activitati
Ramaneti implicati in diverse activitati, cum ar fi cele sociale si familiale.
Evitati consumul de alcool si droguri
Utilizarea acestor substante poate ingreuna tratamentul. Luati legatura cu medicul pentru a afla cum sa renuntati la aceste substante.
Evitati sa mai cautati pe internet informatii despre diferitele boli
Articolele si informatiile gasite pe internet despre diferitele boli pot provoca anxietate si confuzie. Discutati cu medicul daca prezentati anumite simptome.
Referinte: