Infectia cu Helicobacter pylori (H. pylori) apare atunci cand bacteria Helicobacter pylori afecteaza stomacul. Aflati din materialul urmator care sunt simptomele si tratamentul pentru aceasta boala.
Helicobacter pylori este o bacterie care infecteaza mucoasa stomacului si a duodenului. Denumirea ei provine de la forma de helix, forma care se pare ca este responsabila de adaptabilitatea si capacitatea de infectare in mediul puternic acid de la nivelul stomacului.
Adevarul despre iaurtul probiotic in raport cu Helicobacter pylori (bacteria la stomac) este evidentiat de cercetatori.
Oamenii care contacteaza H. pylori – de obicei, in copilarie – au un risc mai mare de ulcer si cancer gastric. Odata cu descoperirea rolului Helicobacter pylori in etiologia ulcerului peptic, cazurile tratate medicamentos au crescut ca numar. In acelasi timp, a scazut frecventa ulcerelor complicate ce necesita tratament chirurgical.
Dar bacteria Helicobacter Pylori poate afecta cei doi hormoni digestivi implicati in senzatia de foame si cea de satietate: grelina si leptina. Se crede ca bacteria creste nivelurile de grelina. Grelina este un hormon peptidic care stimuleaza apetitul, produs in special de celulele P/D1 situate in stomac (fundus) si celulele epsilon din pancreas. Concentratia serica a grelinei creste inainte de mese si scade dupa mese. Acesta este considerat antagonistul hormonului leptina, produs de adipocite, care inhiba satietatea atunci cand este prezent intr-o concentratie ridicata.
Intr-un studiu publicat in Jurnalul American de Boli Infectioase, studiu care a inclus peste 13.000 de persoane, se arata ca persoanele care aveau Helicobacter pylori in sistemul lor digestiv aveau, de asemenea, niveluri mai ridicate de HbA1c. Acesta este un compus considerat un predictor puternic al diabetului zaharat si al sindromului metabolic.
Dieta saraca, lipsa de exercitiu, excesul de greutate si factorii genetici sunt surse de risc obisnuite pentru diabetul zaharat de tip 2. Noi directii de cercetare sugereaza ca, in unele cazuri, poate exista un factor care contribuie surprinzator: o bacterie afla in sistemul digestiv numita Helicobacter pylori.
Intr-un alt studiu publicat in urma cu ceva timp in revista Diabetes Care, oamenii de stiinta de la Universitatea din Michigan au analizat probe de sange prelevate de la 782 de adulti. Oamenii de stiinta au cautat o legatura intre diverse infectii cronice si diabet de tip 2 si au gasit doar una. Oamenii care au avut H. pylori in sistemele lor au fost de aproape trei ori mai susceptibile de a dezvolta diabet zaharat ca cei care nu au.
Oamenii de stiinta studiaza legaturile descoperite pentru ca tratarea Helicobacter pylori, spun ei, poate va fi intr-o zi o modalitate de a controla sau de a preveni diabetul de tip 2.
Majoritatea infectiilor umane cu Helicobacter sunt cauzate de Helicobacter pylori. Cele mai frecvente cai de transmitere a infectiei sunt oral-orala sau fecal-orala. Omul este principalul rezervor de H. pylori, dar sursa si calea precisa de infectare sunt deocamdata necunoscute. Faptul ca membrii unei familii au de obicei aceeasi tulpina de H. pylori, implica faptul ca ei dobandesc infectia unul de la celalalt sau dintr-o sursa comuna. Copiii pot fi sursa principala de infectie.
Helicobacter pylori este un organism ubicuitar. A fost descoperit la circa 90% din cei cu ulcer peptic. Se vorbeste despre o predispozitie rasiala, Hp fiind mai frecvent la persoanele hispanice. Nu exista o predispozitie in functie de sex, insa femeile si copiii au o incidenta mai mare (5-8%) la reinfectie. Infectia este mai des intalnita in tarile dezvoltate, comparativ cu tarile industrializate.
Hp este o bacterie mobila, spiralata, Gram negativa, microaerofila, de 3-4 µ, ce are capacitatea de a produce o ureaza ce ii favorizeaza supravietuirea in mediul acid.
In 1983, Warren si Marshall au descoperit bacteria pe care au numit-o Campilobacter pyloridis. De atunci, s-au realizat numeroase studii privind rolul patogenic al bacteriei, atat in boli gastrice, cat si in boli extragastrice:
Helicobacter pylori este o bacterie care colonizeaza mucoasa gastrica, determinand o inflamatie cronica. Aceasta poate evolua spre mai multe forme patologice: gastrita, ulcer, adenocarcinom gastric sau limfom gastric (MALT).
Aceasta bacterie secreta o enzima, ureaza, ce ii ofera capacitatea de a penetra bariera acida gastrica si de a crea un mediu alcalin, favorabil dezvoltarii sale. La nivelul celulei gastrice, provoaca inflamatie si determina stimularea secretiei de acid clorhidric.
De obicei, se considera ca infectarea se produce in copilarie si se mentine tot restul vietii, remisiunea spontana fiind rara. Ea este raspandita pe plan mondial, fiind insa mai putin frecventa la cei cu un status socioeconomic ridicat. Se presupune, ca si cale de transmitere, cea fecal-orala sau oral-orala. Institutul de Sanatate Publica din SUA confirma prezenta ei la cca. 20% din populatia sub 40 ani si la jumatate din cei peste 60 ani.
Desi infectia este de obicei asimptomatica, practic toate persoanele infectate prezinta inflamatie gastrica (gastrita). H. pylori este, de asemenea, principala cauza a bolii ulceroase, care apare la un anumit moment dat la 15% dintre persoanele infectate.
Prezenta H. pylori nu inseamna neaparat ca se va dezvolta ulcer sau cancer gastric. Cel mai frecvent simptom este durerea epigastrica, senzatia de foame dureroasa, ameliorate de ingestia de lapte sau alimente. Alte simptome ce pot aparea:
Simptomele gastrice precum dureri epigastrice, greata, varsaturi, pirozis sau diaree sunt prezente atat in gastritele HP pozitive, cat si in cele negative. 30-35% din persoanele infectate nu au simptome.
Helicobacter pylori poate provoca ulcer peptic (cunoscut sub numele de ulcer gastric). La copiii mai mari si la adulti, cele mai frecvente simptome ale ulcerului peptic sunt durerea de stomac sau arsurile, de obicei sub coaste si deasupra ombilicului. Aceasta durere se inrautateste de multe ori cand stomacul este gol si dispare dupa ce pacientul mananca, bea lapte sau ia medicamente antiacide.
Copiii care sufera de ulcer peptic pot prezenta sangerari si poate aparea hematemeza (varsaturi cu sange sau varsaturi de culoarea si consistenta cafelei) sau melena (scaun negru, sangeros). Copiii mai mici cu ulcer peptic nu prezinta simptome atat de clare. De aceea, boala in cazul lor poate fi mai greu de diagnosticat.
Analize helicobacter
Aceste metode necesita biopsie gastrica. Din cauza repartitiei inegale la nivel gastric, sunt necesare minim doua biopsii antrale si doua fundice, in cazul unui tratament antibiotic si antisecretor recent. Reprezinta metoda de diagnostic de referinta. In plus, se poate realiza si antibiograma. Diagnosticul rapid (1 ora) se poate efectua prin testul ureazei (CLO-Test) cu sensibilitate si specificitate crescuta.
Metoda PCR pe ADN-ul Helicobacter pylori poate fi utilizat pentru diagnosticul inainte si dupa eradicare, insa are disponibilitate limitata.
Metodele imagistice, cum ar fi endoscopia digestiva superioara, sunt limitate. Acestea sunt folosite pentru a vizualiza complicatiile infectiei (ulcer, cancer, tumori MALT).
Infectia cu H. pylori trebuie tratata la toti pacientii cu boala ulceroasa, indiferent daca ulcerul este sau nu activ. Motivele principale pentru care se evita tratamentul in cazurile necomplicate sunt costurile ridicate si riscul de crestere a rezistentei la antibiotice. Tratamentul este medicamentos si numai conform indicatiilor unui medic de specialitate. Tocmai de aceea se recomanda consultatia medicala.
Eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori are la baza o schema de tratament care contine:
Nu va administrati singuri medicamentele sau urmand schema de tratament a altor bolnavi, ci doar pe cea prescrisa de medic. Ea tine cont de mai multi factori:
Se apreciaza ca jumatate din populatia globului prezinta infectie cu Helicobacter pylori. Desi nu este clar daca eradicarea H. pylori amelioreaza simptomele la pacientii cu dispepsie nonulceroasa, exista date concrete care sustin ca eradicarea acestei bacterii grabeste vindecarea si reduce riscul de recurenta sau resangerare al pacientilor cu ulcer gastric sau duodenal.
Cea mai recomandata strategie la toti pacientii cu dispepsie nediferentiata este de “test and treat”. Acest lucru inseamna ca la toti pacientii trebuie efectuat un test noninvaziv pentru detectarea infectiei cu H. Pylori. Daca acesta este pozitiv (Helicobacter pylori pozitiv), trebuie initiata o terapie de eradicare. Aceasta strategie reduce nevoia de medicamente antisecretorii ca si numarul de endoscopii.
Testele recomandate sunt testul respirator la uree si detectarea antigenului in materiile fecale. Pana de curand, durata recomandata a tratamentului era de 10 pana la 14 zile. Tratamentele cu durata mai scurta (1 pana la 5 zile) au demonstrat rate de eradicare de 89 pana la 95%, cu o complianta mai buna din partea pacientilor.
Un tratament de o singura zi ar consta in administrarea de subsalicilat de bismut, amoxicilina, metronidazol, toate administrate de 4 ori pe zi, impreuna cu o doza unica de lansoprazol.
In alegerea unei scheme de tratament al infectiei cu H. pylori trebuie luate in considerare durata tratamentului si potentialele efecte adverse.
Cele mai frecvente efecte adverse sunt greata, varsaturile si diareea. Un gust amar sau metalic in gura este asociat cu tratamentele de eradicare care contin claritromicina. Subsalicilatul de bismut poate cauza o decolorare temporara a materiilor fecale de culoare cenusie.
Desi in general terapia de prima linie vindeca infectia la majoritatea pacientilor, rezistenta la antibiotice reprezinta o preocupare constanta. In aceasta situatie, se pare ca ar exista anumite beneficii in utilizarea unei cvadruple terapii. Acest lucru consta in adaugarea claritromicinei la ranitidina, bismut si amoxicilina (1 g de 2 ori/zi), ca si in utilizarea unei combinatii de inhibitori de pompa de protoni (in doze standard timp de 10 zile), bismut, metronidazol si tetraciclina.
Ratele de vindecare sunt de 85-90%.
Esecurile tratamentului apar in urmatoarele situatii:
Tratamentul chirurgical este indicat doar in cazul complicatiilor, de exemplu cancer.
Recurenta infectiei cu H. pylori se defineste ca un rezultat pozitiv la testul respirator la uree sau la testarea antigenului in materiile fecale la 6 sau mai multe luni dupa terapia de eradicare confirmat incheiata cu vindecarea infectiei. Factorii de risc pentru recurenta sunt dispepsia nonulceroasa, persistenta gastritei cronice dupa terapia de eradicare, sexul feminin, dizabilitati intelectuale, varsta tanara. Medicul poate decide sa trateze recurentele cu o schema terapeutica alternativa, in functie de simptome si factorii de risc pentru complicatiile infectiei.
Este necesara cunoasterea implicarii Helicobacter pylori in diferite patologii, precum ulcerul si cancerul gastric, dar si absenta in cazul refluxului gastroesofagian, dispepsiei si ulcerelor prin AINS. Principalele teme de cercetare au ca scop descoperirea factorilor de virulenta, a mecanismului de actiune si a unui vaccin.
Puteti sa va protejati de infectia cu Helicobacter pylori astfel:
Referinte: