Impetigo este o infectie comuna si extrem de contagioasa a pielii care afecteaza in principal sugarii si copiii. Aflati mai multe despre impetigo din materialul urmator.
Afectand mai ales sugarii si copiii mici, impetigo atinge in special fata, mainile, bratele si scalpul. Se formeaza pustule care lasa sa scape un lichid care se usuca in cruste galbui. Pruritul este greu de controlat. Regiunile de predilectie sunt conturul gurii si al narilor, unde impetigo se gaseste in ciorchine.
In privinta tratamentului, medicii recomanda sa nu atingeti crustele care reapar dupa smulgerea lor. Un sapun bactericid este folosit pentru spalarea pielii afectate. Crustele se pot inmuia intr-o solutie salina apoi se aplica o crema sau o lotiune antibiotica pe suprafata inferioara a pieli.
Impetigo este foarte contagios. Copiilor din scoli li se transmite foarte usor, acestia trebuind sa fie izolati. Trebuie pastrata o igiena riguroasa, prosoapele trebuie spalate foarte bine, la fel cum manusile de cauciuc, chiuvetele si cazile trebuie dezinfectate. Orice contact direct este interzis.
Cu toate acestea, prognosticul este unul bun. Impetigo, care intra in categoria boli de piele la copii, reactioneaza bine la tratament.
Impetigo este o boala cauzata de:
Stafilococul auriu (impetigo stafilococic) traieste in mod inofensiv pe pielea umana, iar S. pyogenes este prezent in flora orala normala. Cu toate acestea, acestea pot provoca infectii atunci cand se produce o taietura sau o rana.
Infectia poate debuta in doua feluri:
Impetigo la adulti apare, de obicei, in urma unor leziuni ale pielii, adesea provocate de o alta afectiune a pielii, cum ar fi dermatita, aceasta fiind o inflamatie a pielii.
Copiii de obicei se infecteaza in urma unei taieturi sau a unei muscaturi de insecta. Infectia poate sa apara si fara afectarea anterioara a pielii.
O persoana se poate infecta prin atingerea unor lucruri cu care o alta persoana infectata a intrat in contact, cum ar fi lenjeria de pat, prosoape, jucarii si imbracaminte. Odata infectata, persoana respectiva o poate transmite cu usurinta altor oameni.
Simptomele nu apar pana la 4 pana la 10 zile dupa expunerea initiala la bacterii. In acele zile, oamenii transmit adesea infectia altora deoarece nu stiu ca sunt infectati.
Copiii pot fi mai predispusi la infectii si prezinta simptome deoarece sistemul lor imunitar nu este inca pe deplin dezvoltat.
Atunci cand semnele apar, pacientul trebuie sa ramana acasa si sa nu se intoarca la scoala sau la serviciu pana cand leziunile se usuca si apar scuame sau pana nu trec 48 de ore de la inceperea tratamentului cu antibiotice.
Impetigo este frecventa printre copiii prescolari si cei de varsta scolara. Poate afecta fata, gatul, mainile si zona scutecului.
Infectia se poate instala daca pielea a fost afectata de taieturi, julituri sau alte tipuri de eruptii cutanate.
Se poate raspandi usor in randul copiilor. Pentru a reduce riscul, incurajati-i pe cei mici sa se spele in mod regulat pe maini si sa nu zgarie sau sa atinga nicio leziune a pielii. In plus, prosoapele, imbracamintea si lenjeria de pat trebuie sa fie separate de celelalte.
Copiii care au semne de impetigo trebuie sa mearga la medic. Daca ranile nu dispar dupa 3 zile de tratament sau daca apare o febra, trebuie sa va intoarceti la medic.
Exista doua tipuri principale de impetigo: non-bulos si bulos.
Aproximativ 70% din cazurile de impetigo sunt de acest tip. Boala se manifesta prin aparitia unor basici mici si rosii in jurul gurii si nasului sau, ocazional, pe extremitati. Aceste basici se sparg imediat, lasand lichidul sau puroiul sa se scurga. In urma lor raman cruste groase aurii, galben-maronii.
Pe masura ce crustele se usuca, lasa un semn rosu care, de obicei, se vindeca fara cicatrici.
Desi leziunile nu sunt dureroase, ele pot provoca o mancarime puternica. Este important sa nu le atingeti sau sa le zgariati pentru a preveni raspandirea infectiei in alte parti ale corpului si catre alte persoane.
In cazuri rare, simptomele pot fi mai severe, cu febra si glande inflamate.
Impetigo bulos este cauzat de o anumita tulpina a Stafilococului auriu. Aceasta secreta un tip de toxina care vizeaza stratul pielii. Cei mai afectati sunt sugarii sub varsta de 2 ani.
Toxina ataca o proteina care ajuta la mentinerea structurii pielii. Bacteriile se pot raspandi rapid dupa ce aceasta proteina este deteriorata. Totul este urmat de aparitia pe trunchi, picioare si brate a unor basici pline cu lichid. Pielea din jurul acestor basici este rosie si provoaca mancarimi, insa nu este dureroasa. Acestea se raspandesc de cele mai multe ori rapid si, eventual, se sparg, lasand o crusta galbena. In mod normal, aceasta crusta se vindeca fara sa lase cicatrici.
Basicile nu sunt dureroase, dar pacientul se poate confrunta cu o mancarime puternica. In ciuda acestui lucru, pacientii nu trebuie sa le atinga sau sa le zgarie. De asemenea, febra si glandele umflate sunt frecvente si in cazul acestui tip de impetigo.
Semnele si simptomele clasice de impetigo sunt sub forma unor leziuni rosii, care se sparg usor si rapid. Lichidul din interior se scurge timp de cateva zile si apoi se formeaza o crusta galben-maronie. Leziunile apar de obicei in jurul nasului si gurii, dar se pot raspandi si catre alte zone ale corpului prin intermediul degetelor, hainelor si prosoapelor. Mancarimea si durerea sunt, in general, usoare.
Boala este destul de usor de diagnosticat prin examinarea zonei afectate. Medicul il va intreba cel mai probabil pe pacient, parinte sau ingrijitor daca au existat leziuni sau taieturi recente, zgarieturi sau muscaturi de insecte in zona afectata.
Doctorul va incerca, de asemenea, sa afle daca impetigo a aparut in acelasi timp cu o alta boala de piele, cum ar fi scabia.
Teste suplimentare pot fi comandate daca:
Medicul va aplica un tampon pe zona afectata pentru a vedea ce tip de germen cauzeaza boala si ce antibiotic poate da cele mai bune rezultate in acest caz. Doctorul poate verifica, de asemenea, daca exista o alta infectie.
Daca pacientul se confrunta cu episoade repetate de impetigo, medicul poate prelua o proba din nas pentru a determina daca bacteriile infectioase s-au stabilit acolo.
Un prognostic excelent privind vindecarea si recuperarea completa a zonei infectate este anticipat atunci cand se incepe tratamentul pentru impetigo. De fapt, multi specialisti in bolile infectioase sugereaza ca daca pacientul nu raspunde la terapia antibiotica, medicii trebuie sa-si ridice semne de intrebare cu privire la precizia diagnosticului.
Complicatiile pot aparea in rare cazuri. Acestea pot fi serioase. Daca simptomele se agraveaza, pacientul trebuie sa se intoarca la medic.
Pot aparea urmatoarele complicatii:
Daca bacteriile S. Aureus se inmultesc si se raspandesc in straturile mai profunde ale pielii, aceasta nu mai este impetigo, ci o complicatie mai grava, celulita. Pielea va fi rosie si inflamata, iar pacientul se va confrunta cu febra si durere.
Pe toate partile corpului se dezvolta pete rosii, scuamoase. Boala este non-infectioasa si poate aparea la copii si adolescenti dupa o infectie bacteriana, in special in urma unei infectii la nivelul gatului.
Aceasta este o infectie bacteriana rara provocata de Streptococcus pyogenes. Simptomele includ o eruptie cutanata roz pe toata suprafata corpului si, eventual, greturi, varsaturi si durere.
Aceasta este o infectie bacteriana a sangelui, care duce la febra, posibil respiratie accelerata, varsaturi, confuzie si ameteli. Septicemia este o infectie care pune viata in pericol si necesita spitalizare imediata.
Glomerulonefrita poststreptococica este o infectie a vaselor mici de sange ale rinichilor, care poate fi fatala pentru adulti. Aceasta complicatie a impetigo-ului este foarte rara. Principalele simptome sunt urina de culoare inchisa si hipertensiunea arteriala. Spitalizarea este de obicei necesara, pentru a monitoriza tensiunea arteriala.
Tratamentul pentru impetigo vizeaza grabirea vindecarii, imbunatatirea aspectului pielii si prevenirea complicatiilor si a raspandirii infectiei.
Tratamentul ales va depinde de tipul afectiunii si de severitatea simptomelor. Daca infectia este usoara, medicul ii poate recomanda pacientului doar sa-si pastreze pielea curata. O infectie mai severa poate necesita tratament cu antibiotice.
Antibioticele topice se aplica direct pe piele. Medicul ar putea prescrie un unguent cu mupirocina, cum ar fi Bactroban. Inainte de a aplica acest unguent, crustele trebuie indepartate usor, astfel incat antibioticul sa patrunda adanc in piele.
Este important sa spalati zonele afectate ale pielii cu apa calda si sapun inainte de aplicarea unui antibiotic sub forma de unguent. De asemenea, este recomandat sa folositi manusi de latex atunci cand aplicati aceasta crema pe zona afectata. In plus, mainile trebuie spalate bine dupa folosirea unguentului.
Pacientul trebuie sa raspunda la tratament in decurs de 7 zile.
Acestea sunt prescrise atunci cand boala s-a raspandit pe suprafete mai mari ale pielii sau daca pacientul nu a raspuns la tratamentul cu antibiotice topice. Tipul de antibiotic depinde de severitate si infectie, precum si de alti factori, cum ar fi starea medicala a pacientului si daca acesta sufera de alergii.
Un remediu cu antibiotice dureaza, de obicei, aproximativ 7 zile. Este important sa duceti tratamentul pana la capat, chiar daca simptomele dispar mai devreme.
Un copil se poate intoarce la scoala dupa 24 de ore de la inceperea tratamentului cu antibiotice sau dupa ce leziunile au format cruste si s-au vindecat.
S-a vehiculat faptul ca uleiul de arbore de ceai, uleiul de masline, usturoiul, uleiul de cocos si mierea Manuka au capacitatea de a ameliora simptomele de impetigo. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe dovezi pentru a confirma acest lucru.
O igiena buna este cea mai buna metoda de a reduce riscul de a dezvolta sau raspandi impetigo sau o alta boala infectioasa de piele. Riscul poate fi redus, de asemenea, prin spalarea imediata a oricaror taieturi, zgarieturi, julituri si muscaturi de insecte si mentinerea lor curata.
Daca cineva are impetigo, este important sa-si tina lucrurile departe de alte persoane si sa urmeze masuri stricte de igiena.
Pacientii pot lua urmatoarele masuri pentru a preveni raspandirea infectiei la alte persoane si, de asemenea, catre alte parti ale corpului:
Pentru a preveni o recurenta, asigurati-va ca orice afectiune a pielii, cum ar fi eczema, este tratata corespunzator.
Referinte: