Hipermetropia este o afectiune caracterizata prin vederea clara la distanta, dar incetosata in apropiere. Aflati mai multe despre acest viciu de refractie din materialul urmator.
Hipermetropia intra in categoria boli ale ochiului, fiind o alta afectiune des intalnita. Sunteti capabil sa vedeti clar obiecte aflate la distanta, dar aveti dificultati in focalizarea pe obiectele aflate aproape. Aceasta tulburare rezulta de obicei din cauza ochiului care este prea scurt. Razele de lumina care intra in globul ocular nu sunt focalizate atunci cand ajung la nivelul retinei, localizata in partea posterioara a ochiului. Punctul de focalizare se afla mult in spatele retinei. Hipermetropia poate rezulta si din cauza unei scaderi a capacitatii cristalinului si corneei de a focaliza, deoarece una sau cealalta nu au o curbura suficient de mare.
De obicei, hipermetropia este prezenta de la nastere si are tendinta de a se transmite in familie. Cei mai multi tineri nu stiu ca au aceasta tulburare deoarece cristalinul lor este suficient de flexibil pentru a compensa deficientele.
Asa ca cei mai multi oameni cu hipermetropie nu au nevoie de lentile corectoare. Dar pe masura ce imbatranesc, cristalinul lor devine mai putin elastic si incapabil de a face corectia necesara. La o varsta medie, cei mai multi hipermetropi au nevoie de lentile corectoare pentru a-si imbunatati vederea de aproape.
Simptomele cele mai frecvente ale hipermetropiei includ dificultatea de a focaliza pe obiecte apropiate, aflate la indemana si uneori dureri de cap sau disconfort dupa indeplinirea unor sarcini la apropiere, cum ar fi cititul, scrisul sau desenatul.
Acest viciu de refractie poate fi clasificat in doua mari grupe, in functie de severitate si de cauza aparitiei afectiunii.
Astfel, in functie de severitate, poate fi clasificata in:
De asemenea, in functie de cauza, hipermetropia poate fi:
Cunoscuta si sub denumirea de astigmatism hipermetropic, afectiunea este clasificata drept simpla si compusa.
Miopia este un viciu de refractie caracterizat de incapacitatea de a vedea clar la distanta. Acest lucru este cauzat de faptul ca lumina este focalizata in fata retinei si, fiind prea departe in ochi, lucrurile aflate la distanta sunt neclare.
Oamenii devin, de obicei, miopi in perioada adolescentei sau dupa varsta de 20 de ani, aproximativ 3 din 10 britanici fiind diagnosticati cu aceasta afectiune.
In schimb, hipermetropia este caracterizata de o vedere clara la distanta, insa una neclara in apropiere. Acest lucru inseamna ca lumina este concentrata prea mult in spatele ochiului, ceea ce face ca lucrurile care sunt aproape sa apara neclare.
Aceste sunt printre cele mai frecvente tulburari de vedere la nivel mondial.
Focalizarea este posibila cu ajutorul a doua parti componente ale ochiului.
Retina este un strat subtire de celule din spatele ochiului care simte lumina si trimite impulsuri prin nervul optic catre creier.
Nervul optic face legatura intre ochi si creier si poarta aceste semnale luminoase concentrate produse de retina la creier. Creierul le interpreteaza apoi ca imagini.
Forma optima a ochiului presupune o curbura perfect neteda a corneei si a lentilei. Corneea si lentilele refracteaza razele de lumina care patrund. Cand se intampla acest lucru, imaginea este concentrata brusc pe retina. Cu cat este mai neteda curbura, cu atat imaginea va fi mai clara.
Hipermetropia apare atunci cand corneea sau lentila este neuniforma si mai putin neteda, iar lumina nu este refractata corespunzator. Este un tip de viciu de refractie. Erorile de refractie pot provoca, de asemenea, miopie si astigmatism.
Razele luminoase se concentreaza intr-un punct in spatele retinei, si nu pe aceasta, din cauza formei imperfecte. Ele calatoresc in spatele retinei inainte de a fi refractate corespunzator de lentila si de cornee, producand o vedere incetosata atunci cand obiectele sunt aflate in apropiere.
Persoanele care se nasc cu hipermetropie se pot concentra asupra obiectelor aflate la distanta in timpul copilariei. In cele din urma, acest lucru poate deveni mai dificil si chiar si obiectele indepartate ar putea parea neclare.
In cazuri rare, afectiunea poate fi cauzata de:
Expertii considera ca hipermetropia poate fi ereditara, deci poate fi transmisa de la parinti la copii.
Hipermetropia poate insemna ca:
Daca hipermetropia este destul de avansata incat nu puteti indeplini o sarcina, asa cum v-ati dori, sau daca nu va puteti bucura de activitatile preferate din cauza calitatii proaste a vederii, consultati un medic. Acesta poate determina cat de avansata este hipermetropia si il poate sfatui pe pacient cum sa-si corecteze vederea.
Exista riscul ca unele persoane sa nu-si dea seama ca au probleme cu vederea. De aceaa, specialistii de la Academia Americana de Oftalmologie recomanda ca oamenii sa mearga la examinari la urmatoarele intervale:
Daca aveti un risc ridicat privind anumite boli oculare, cum ar fi glaucomul, efectuati un examen oftalmologic la fiecare doi ani, incepand cu varsta de 40 de ani.
Daca nu purtati ochelari sau lentile de contact, nu aveti simptome ale unor probleme oculare si aveti un risc scazut de a dezvolta boli oculare, cum ar fi glaucomul, efectuati un examen oftalmologic la urmatoarele intervale:
Daca purtati ochelari sau lentile de contact sau daca suferiti de o problema de sanatate care afecteaza ochii, cum ar fi diabetul, va fi probabil necesar sa mergeti in mod regulat la oftalmolog. Medicul este cel care va va spune cat de des trebuie sa va prezentati la verificari. Dar, daca observati anumite probleme de vedere, programati-va o intalnire cu medicul cat mai curand posibil, chiar daca ati efectuat recent un examen oftalmologic. Vederea incetosata, de exemplu, poate sugera faptul ca aveti nevoie de o noua reteta de ochelari sau ar putea fi un semn al unei alte probleme.
Copiii trebuie sa fie examinati pentru eventualele boli ale ochiului la urmatoarele varste si intervale.
Hipermetropia este o afectiune ereditara care se transmite intre membrii familiei. Copiii se pot naste cu acest viciu de refractie care poate trece neobservat, deoarece ochii se pot corecta de la sine.
Academia Americana de Oftalmologie publica faptul ca majoritatea copiilor sufera de aceasta conditie din cauza faptului ca ochiul nu este pe deplin dezvoltat. In majoritatea cazurilor, ochii copiilor sunt capabili sa se corecteze si sa vindece o hipermetropie usoara.
Hipermetropia usoara la copii este frecventa. Deseori nu creeaza probleme, deoarece copiii se pot acomoda cu aceasta si, in general, pot vedea clar si aproape si la distanta. Pe masura ce copiii cresc, hipermetropia se vindeca de la sine.
Complicatiile intrauterine sau din timpul copilariei timpurii care influenteaza cresterea si dezvoltarea, cum ar fi anumite boli, pot creste riscul de hipermetropie. Trauma la nivelul ochiului poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru aceasta afectiune.
Asociatia Americana de Optometrie explica faptul ca anumiti factori de mediu, cum ar fi malnutritia, pot contribui la hipermetropie, dar nu la fel de frecvent ca in cazul miopiei. In general, hipermetropia la copii are cauze ereditare.
Hipermetropia este diagnosticata in urma unui examen oftalmologic de baza, care include o evaluare a refractiei si sanatatii oculare.
O evaluare a unghiului de refractie determina daca exista probleme de vedere, cum ar fi miopia sau hipermetropia, astigmatism sau presbiopie. Medicul poate utiliza diverse instrumente si va poate cere sa va uitati prin mai multe lentile pentru a va testa vederea la distanta si de apropiere.
De asemenea, in timpul examinarii, medicul oftalmolog va folosi picaturi de ochi pentru a dilata pupilele. Din aceasta cauza, ochii ar putea fi mai sensibili la lumina timp de cateva ore dupa examinare. Datorita dilatarii pupilelor, doctorul poate avea perspective mai largi in interiorul ochilor.
Hipermetropia se vindeca
Scopul tratamentului este de a focaliza lumina catre retina prin utilizarea lentilelor corectoare sau a chirurgiei.
La tineri, tratamentul nu este intotdeauna necesar deoarece cristalinele (lentilele ochiului) din interiorul ochilor sunt suficient de flexibile pentru a compensa afectiunea. In functie de severitatea hipermetropiei, este posibil sa aveti nevoie de prescrierea unor lentile care sa va imbunatateasca vederea de aproape. Acest lucru este posibil mai ales pe masura ce inaintati in varsta, iar lentilele din interiorul ochilor devin mai putin flexibile.
Exista doua tipuri de lentile care pot fi prescrise, cum ar fi:
Aceasta este o modalitate simpla si sigura de a corecta vederea afectata de hipermetropie. Lentilele de ochelari sunt de multe feluri. Printre acestea se numara cele bifocale, trifocale si multifocale progresive (dioptrii cu plus).
Lentilele de contact sunt aplicate direct pe ochi. Acestea sunt disponibile intr-o varietate de materiale si modele, inclusiv moi si rigide. Intrebati-l pe medic care sunt avantajele si dezavantajele lentilelor de contact si care ar putea fi cele mai bune.
Hipermetropia se poate opera prin mai multe metode. Tipuri de chirurgie refractiva includ:
In cadrul acestei proceduri, chirurgul face o deschidere subtire in cornee. Acesta utilizeaza apoi un laser pentru a regla curbele corneei, corectand astfel hipermetropia. Recuperarea in urma acestei operatii este de obicei mai rapida si produce mai putin disconfort decat alte interventii chirurgicale.
Chirurgul creeaza o deschizatura ultra-subtire numai in stratul exterior de protectie al corneei (epiteliu). Acesta utilizeaza apoi un laser pentru a remodela straturile exterioare ale corneei, schimband curbura si apoi inlocuind epiteliul.
Aceasta procedura este similara cu cea LASEK, cu exceptia faptului ca doctorul indeparteaza complet epiteliul, apoi utilizeaza laserul pentru a remodela corneea. Epiteliul va creste apoi natural in conformitate cu noua forma a corneei.
Hipermetropia nu poate fi prevenita, insa puteti face anumite lucruri pentru a avea grija de ochi.
Referinte: