Fetisismul – ce inseamna si cum se manifesta

Fetisismul reprezinta o atractie sexuala intensa fata de obiecte sau parti ale corpului, care nu sunt in mod obisnuit vazute ca fiind sexuale. Afectiunea este asociata cu tulburari semnificative din punct de vedere clinic. Mai multe despre fetisism si cum se manifesta acesta puteti afla din materialul urmator.

Cuprins:

1. Definitie
2. Pe cine afecteaza?
3. Cum recunosti o persoana cu comportament fetisist?
4. Cauze
5. Cum se manifesta?
6. Consecinte
7. Cum se trateaza?

Definitie

Fetisismul sexual este un tip de parafilie (perversiune sexuala), in care obiectul afectiunii il constituie un lucru fara viata sau o parte a corpului cuiva.

Primul care a descris acest fenomen a fost Alfred Binet in lucrarea sa „Le fétichisme dans l’amour”, caruia ii apartine, de altfel si definitia de mai sus. O teorie interesanta a fost conceputa de Sigmund Freud. Conform psihanalistului, fetisismele sexuale la barbati sunt rezultatul unei traume din copilarie ce rezulta din teama de castrare. In ce consta aceasta trauma? Baietelul curios trage cu ochiul pe unde nu trebuie si, la un moment dat in scurta sa copilarie, descopera ca mama sa nu este posesoarea unui penis. Neputand sa suporte imaginea organelor genitale feminine, baietelul este oripilat, asa ca isi inchide ochii. Primul obiect peste care ii aluneca privirea dupa scurta vizionare devine fetisismul lui.

De unde provine denumirea?

Termenul „fetisism” a fost inventat la sfarsitul anilor 1800. Acesta provine din cuvantul portughez ”feitico”, ceea ce inseamna „fascinatie obsesiva„. Exista un grad de excitare fetisista la cei mai multi indivizi normali care gasesc atractii fizice particulare. Cu toate acestea, excitarea fetisista este in general considerata o problema atunci cand interfereaza cu functionarea sexuala sau sociala normala. Tot la capitolul probleme este inclus si faptul ca excitarea sexuala este imposibila fara respectivul obiect.

Un diagnostic de fetisism este pus numai daca exista o suferinta si/sau o deteriorare personala in plan social, ocupational sau in alte domenii importante de functionare, ca rezultat al fetisismului. Persoanele care se declara ca fiind practicanti ai unor festisuri, dar nu prezinta o afectare clinica asociata, sunt considerate ca avand un fetis si nu o boala.

Clasificarea obiectelor fetis

Obiectele fetis pot fi impartite in doua tipuri: fetisuri de forma si fetisuri media. In cazul primelor, obiectul si forma acestora sunt importante, cum ar fi pantofii cu toc inalt. In cazul fetisurilor media, materialul obiectului este important, cum ar fi matasea sau pielea. Uneori, fetisismul este insotit de cleptomanie. Persoanele mai imaginative prefera sa fure lenjerie intima cu mirosuri specifice. Altele prefera sa cumpere obiecte ce au apartinut unor vedete. Nu este cunoscut daca in acest ultim caz este vorba despre fetisism sau, pur si simplu, de dorinta de a iesi din anonimat obtinand ceva ce a apartinut unei vedete.

fetisismul

Pe cine afecteaza?

Conform teoriei lui Freud, numai barbatii ar fi afectati de acest tip de parafilie, lucru care s-a demonstrat ca fiind neadevarat.

Asemanarile si diferentele dintre fetisismul masculin si cel feminin sunt inca dezbatute, cu o atentie suplimentara acordata complexitatii mai mari a perversiunii aparuta in cazul unei femei. Exemplul clinic confirma existenta fetisismului la femei si sugereaza ca formele subtile ale perversiunii pot trece neobservate si pot fi mai raspandite decat cele realizate anterior.

Intorcandu-ne la cazurile persoanelor de sex masculin, exista posibilitatea ca barbatii cu aceste devieri sexuale sa nu poata obtine erectii fara prezenta obiectelor.

Cum recunosti o persoana cu comportament fetisist?

Cel mai des intalnite fetisisme:

• piercingurile
• lenjeria
• parul
• manusile

Ar mai fi si cateva materiale preferate de fetisisti:

• piele
• blana
• latex

Pantofii si lenjeria intima sunt obiectele la care viseaza fetisistii, pentru ca aceste doua obiecte descriu cel mai bine organele genitale feminine.

O forma mai extrema a fetisismului este plusofilia. Dupa cum sugereaza si numele, fetisistii care au o afinitate puternica pentru ursuleti de plus sau alte astfel de animalute sunt plusofili. Acestia se masturbeaza folosind jucariile dragalase si pufoase.

Partile corpului cel mai adesea luate in vizor ar fi: sanii, picioarele, fesele, capul, degetele.

Persoanele cu aceasta tulburare pot cauta un loc de munca sau pot dori sa faca o munca voluntara pentru a-si pune in practica mai usor devierile sexuale. De exemplu, o persoana poate cauta sa se angajeze intr-un magazin de pantofi, in cazul unui fetis privind incaltamintea.

Cele mai cunoscute exemple de fetisism sunt:

• Fetisismul membrelor amputate
• Fetisismul sanilor
• Fetisismului corsetului
• Fetisismul scutecelor
• Fetisismul picioarelor
• Fetisismul alimentar
• Fetisismul blanurilor
• Fetisismul manusilor
• Fetisismul pielii
• Fetisismul medical
• Fetisismul sarcinii
• Fetisismul cauciucului
• Fetisismul incaltamintei
• Fetisismul materialului spandex
• Fetisismul costumului de inot
• Fetisismul buricului

Cauze

Parafiliile, cum ar fi tulburarea fetisista, isi au de obicei debutul in timpul pubertatii, insa fetisurile se pot dezvolta inainte de adolescenta. Nu a fost inca stabilita definitiv nicio cauza de dezvoltare a acestei dereglari.

Unii teoreticieni cred ca fetisismul apare in urma experientelor timpurii ale copilariei, in care un obiect a fost asociat cu forma unui alt obiect cu un potential sexual puternic. Alti teoreticieni se concentreaza pe copilarie si pe adolescenta tarzie si pe conditiile asociate cu activitatea de masturbare.

Tulburari aparute in copilarie

Specialistii sugereaza ca un copil care este victima participa vizual sau observa comportamente sexuale inadecvate, invata sa imite si sa puna in practica acest tip de comportament. De asemenea, expertii sustin ca indivizii respectivi sunt lipsiti de contacte sociale normale si cauta astfel satisfacerea prin mijloace mai putin sau deloc acceptate din punct de vedere social.

In cazurile mult mai frecvente in care sunt implicati barbatii, se sugereaza ca aceste cauze sunt reprezentate de dubiile privind propria masculinitate, potenta, teama de respingere si umilinta. Prin practicile sale fetisiste si prin manuirea unui obiect neinsufletit, individul afectat se poate apara si, de asemenea, poate compensa unele dintre sentimentele sale de inadecvare.

Factorii de risc ai parafiliei

O teorie cu privire la factorii de risc ai parafiliei este ca acestea sunt legate de etapele de dezvoltare psihologica a copilului. Printre acestea se numara: temperamentul, formarea timpurie a relatiilor, repetarea traumelor si dezvoltarea sexuala perturbata, dupa cum urmeaza:

• Temperament: tendinta unui inivid de a fi prea inhibat sau de a nu-si controla emotiile si comportamentele
• Formarea timpurie a relatiilor: lipsa unei constiinte de sine, probleme in gestionarea emotiilor si in cautarea ajutorului si confortului de la ceilalti
• Repetarea traumelor: Persoanele care sunt victime ale abuzurilor sexuale sau de alta natura, mai ales daca acestea se petrec sau s-au petrecut in copilarie, se pot identifica cu abuzatorul. Astfel, acestea ajung sa actioneze la fel, cauzand aceleasi probleme altor persoane. In alte cazuri, aceste persoane care au fost abuzate isi pot provoca singuri rau in mod voit
• Dezvoltarea perturbata a sexualitatii: tiparele privind placerea sexuala a fiecaruia tinde sa se formeze prin adolescenta. Persoanele care cresc intr-o casa permisiva sexual excesiv sau, dimpotriva, inhibata sexual, prezinta un risc mai mare de a dezvolta o parafilie.

Factori de risc familial

Factorii de risc familial privind dezvoltarea parafiliei includ conflictul puternic dintre parinti sau atentia scazuta a parintilor asupra copiilor, lipsa de afectiune din partea mamei si, in general, lipsa de unui tratament bun al parintilor. Persoanele cu parafilie tind sa aiba probleme in a-si face si a-si pastra prietenii si alte relatii.

Cum se manifesta?

Actele sexuale ale persoanelor cu tulburare fetisista se concentreaza, in mod caracteristic, exclusiv pe obiectul sau pe partea corpului care reprezinta fetisul. Non-fetisistii se pot simti uneori atrasi de o anumita parte a corpului sau de un obiect anume si includ acest lucru in interactiunea lor sexuala cu o alta persoana, dar nu raman fixati pe acestea.

fetisismul

In general, persoana afectata de fetisism poate deveni excitata sexual si poate chiar sa ajunga la orgasm cand fetisul este folosit. In alte cazuri, poate aparea un raspuns si in absenta fetis, dar la un nivel foarte mic. Atunci cand obiectul fetis nu este prezent, utilizatorul viseaza la el.

Criteriile de diagnosticare a fetisismului includ:

• Pentru o perioada de cel putin sase luni, persoana are fantezii recurente, intense, care genereaza excitare, indemnuri sau comportamente care implica obiecte neinsufletite (cum ar fi lenjeria de corp si incaltamintea pentru femei) sau o concentrare deosebita asupra partii (partilor) nongenitale ale corpului.
• Fanteziile, nevoile sexuale sau comportamentele provoaca stres semnificativ sau afecteaza individul din punct de vedere social, ocupational sau personal.
• Obiectele fetis nu sunt articole de imbracaminte folosite in travestism si nu sunt concepute pentru stimularea genitala tactila, cum ar fi vibratorul.

Parafiliile, cum ar fi fetisismul, sunt mai putin frecvente in randul femeilor, insa unele cazuri au fost raportate. Femeile pot asocia ganduri erotice cu unele obiecte specifice, cum ar fi articole de imbracaminte sau animale de companie, dar acestea sunt elemente neobisnuite in activitatea sexuala.

Consecinte

Daca este lasat netratat, fetisismul poate provoca probleme grave sociale si emotionale. De aceea, tratamentul este esential in cazul diagnosticarii fetisismului.

Ce problemele pot aparea daca fetisismul nu este tratat:

• Fantezii sexuale continue cu obiecte neinsufletite
• Probleme sociale cauzate de aceste fantezii sau dorinte
• Probleme de relationare
• Depersonalizarea actiunilor sau a fanteziilor sexuale
• Porniri sexuale in care sunt implicate parti ale corpului sau obiecte
• Acest tip de comportament dureaza mai mult de sase luni
• Petrecerea timpului in jurul obiectului care a dat nastere fetisului

Cum se trateaza?

Fanteziile fetisiste sunt frecvente si ar trebui tratate doar ca o tulburare atunci cand provoaca o situatie grava sau afecteaza capacitatea unei persoane de a functiona normal in viata de zi cu zi.

Afectiunea fetisista tinde sa aiba un curs continuu care fluctueaza in intensitatea si frecventa pornirilor sau comportamentului de-a lungul vietii. Drept urmare, tratamentul eficient este de obicei pe termen lung. Metodele de tratament includ diferite forme de terapie (psihanaliza traditionala, hipnoza, terapie cognitiva si comportamentala), precum si terapie cu medicamente (SSRI, terapie de deprivare de androgen). Unele medicamente prescrise ajuta la scaderea gandirii compulsive asociate cu parafiliile. Acest lucru permite concentrarea pe consiliere, cu mai putine distrageri de atentia parafilica.

Ce rol au antiandrogenii

Din ce in ce mai mult, dovezile sugereaza ca o combinatie intre terapia medicamentoasa si terapia comportamental cognitiva poate fi eficienta, desi cercetarea cu privire la rezultatul acestor terapii ramane neconcludenta. O clasa de medicamente numite antiandrogeni poate reduce drastic nivelurile de testosteron temporar. Acestea au fost utilizate impreuna cu alte forme de tratament pentru tulburarea fetisista. Aceste medicamente scad apetitul sexual la barbati si reduc frecventa imaginilor mentale care ii starnesc din punct de vedere sexual.

Ce alte medicamente sunt recomandate

Nivelul apetitului sexual nu este in mod constant legat de comportamentul parafiliilor, iar nivelurile ridicate ale testosteronului nu predispun un barbat la parafilie. Acestea fiind spuse, hormonii precum acetatul de medroxiprogesteron si acetatul de cyproteron ajuta la scaderea nivelului de testosteron circulant. Astfel sunt reduse apetitul sexual si agresivitatea, acest lucru ducand la o reducere a frecventei erectiilor, fanteziilor sexuale si initierea comportamentelor sexuale, inclusiv masturbarea si actul sexual. Hormonii sunt de obicei utilizati in tandem cu tratamente comportamental cognitive. Antidepresivele, cum ar fi fluoxetina, au scazut, de asemenea, cu succes pornirea sexuala, dar nu au vizat efectiv prezenta fanteziei sexuale.

Terapii cognitiv comportamentale

• Cercetarile sugereaza ca modelele cognitiv-comportamentale sunt eficiente in tratarea persoanelor cu tulburari parafilice
• Conditionarea aversiva implica folosirea unor stimuli negativi pentru a reduce sau elimina un comportament
• Sensibilizarea acoperita ii induce pacientului relaxarea si vizualizarea scenelor de comportament deviant, urmate de un eveniment negativ
• Conditionarea aversiva este similara cu sensibilizarea acoperita, cu exceptia cazului in care evenimentul negativ este mai real (prin intermediul mirosului neplacut lansat in aer de catre terapeut). Scopul este ca pacientul sa asocieze comportamentul deviant cu evenimentul negativ (mirosul neplacut) si sa ia masuri pentru a evita evenimentul negativ prin evitarea comportamentului respectiv

Tehnicile de reconditionare se axeaza pe feedback-ul imediat dat pacientului, astfel incat comportamentul sa se schimbe imediat. De exemplu, o persoana ar putea fi conectata la o masina de biofeedback care are o lumina atasata. Persoana este invatata sa pastreze lumina intr-un anumit spectru de culoare, in timp ce este expusa la materiale care stimuleaza sexualitatea. Instruirea cu privire la masturbare ar putea sa se concentreze pe separarea placerii in masturbare si punctul culminant al comportamentului deviant.

Referinte:

https://www.psychologytoday.com/us/conditions/fetishistic-disorder

http://www.minddisorders.com/Del-Fi/Fetishism.html

https://www.webmd.com/sexual-conditions/guide/paraphilias-overview#1

https://www.medicinenet.com/paraphilia/article.htm#what_are_causes_and_risk_factors_for_paraphilia

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2760402

https://www.gomentor.com/articles/fetishism

https://thriveworks.com/blog/fetishistic-disorder/