Epiglotita se caracterizeaza prin inflamarea si umflarea epiglotei, un tesut care inconjoara traheea. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul in cazul epiglotitei.
Epiglotita este o afectiune care poate pune viata in pericol, care apare atunci cand epiglota – un mic de cartilaj care acopera traheea – se umfla, blocand fluxul de aer catre plamani.
O serie de factori pot determina umflarea epiglotei – arsurile in urma consumului de lichide fierbinti, vatamari directe ale gatului si diverse infectii. Cea mai frecventa cauza de epiglotita la copii in trecut era infectia cu Haemophilus influenzae tip b (Hib), aceeasi bacterie care poate provoaca pneumonie, meningita si infectii in fluxul sanguin. Epiglotita poate aparea la orice varsta.
Epiglota vizibila este o conditie anatomica rara, care este de obicei asimptomatica, fara a fi necesara vreo interventie medicala sau chirurgicala. Se observa cel mai frecvent la copii, dar exista si unele rapoarte privind prevalenta sa si la adulti.
Epiglotita este o afectiune mai frecventa la copii, dar a inceput sa apara din ce in ce mai des si in randul adultilor. Toti pacientii au nevoie de diagnostic si tratament prompt, dar mai ales la copii, care sunt mai vulnerabili la complicatii respiratorii.
Boala a inceput sa fie din ce in ce mai rar intalnita ca urmare a vaccinarii de rutina impotriva Hib la sugari. Cu toate acestea, afectiunea ramane un motiv de ingrijorare. Daca banuiti ca aveti epiglotita, solicitati imediat ajutor de urgenta. Tratamentul prompt poate preveni complicatiile care pot pune viata in pericol.
Afectiunea poate fi, in primul rand, de doua feluri: epiglotita acuta si epiglotita cronica.
Epiglotita acuta este o tulburare care poate pune viata in pericol, cu implicatii grave din cauza potentialului de laringospasm si de pierdere irevocabila a cailor respiratorii. Epiglotita acuta poate aparea la orice varsta. Diagnosticul precoce cu interventie rapida si atenta a acestei afectiuni grave este necesar pentru a evita complicatiile care pun viata in pericol.
Prezentarea tipica in epiglotita include aparitia acuta de febra mare, dureri severe in gat si dificultati la inghitire. Acestea se amelioreaza doar cand pacientul sta intins sau aplecat in fata. De multe ori, persoana saliveaza excesiv din cauza dificultatii si a durerii la inghitire. Epiglotita acuta duce de obicei la toxemie generalizata.
Forma cronica e afectiunii produce aceleasi simptome, cu diferenta ca acestea se intind pe o perioada mai lunga, de obicei mai mult de 2-3 saptamani.
Epiglotita flegmonoasa poate aparea in orice perioada a anului si, in majoritatea cazurilor, ii afecteaza pe copiii mai mari de 2-3 ani. Pacientul se confrunta cu o stare generala de rau, somnolenta si febra mare, iar tratamentul este de cele mai multe ori antiinfectios.
Epiglotita este cauzata de o infectie sau de o agresiune externa.
In trecut, o cauza des intalnita a inflamarii epiglotei (epiglota inflamata) si a tesuturilor inconjuratoare a fost infectia cu bacteriile Haemophilus influenzae tip b (Hib). Hib este responsabila pentru dezvoltarea mai multor afectiuni grave, dintre care cea mai frecventa este meningita. Hib este acum mult mai putin frecventa in tarile dezvoltate datorita imunizarii Hib la copii.
Hib-ul se raspandeste prin particulele improscate in aer in timpul stranutului si tusitului. De asemenea, este posibil ca bacteriile sa se depoziteze in nas si gat fara sa va imbolnaviti – desi puteti raspandi bacteriile si catre alte persoane.
La adulti, exista si alte bacterii si virusuri care pot, de asemenea, sa provoace o epiglota iritata, cum ar fi:
Epiglotita mai poate aparea si in urma unor leziuni fizice, cum ar fi o lovitura directa in gat. Mai poate fi produsa de anumite arsuri aparute in urma consumului de lichide foarte calde sau caustice.
De asemenea, puteti dezvolta semne si simptome similare cu cele ale epiglotitei daca:
Anumiti factori cresc riscul de a dezvolta epiglotita, printre care:
Epiglotita este inflamatia structurii cu forma de capac care acopera corzile vocale si traheea. Aceasta afectiune este mai frecvent intalnita la copii intre 2 si 5 ani, desi adultii pot si ei sa o faca. Este mai frecventa la sexul masculin si la rasa alba. Epiglotita este de obicei rezultatul unei infectii bacteriene. Anumite afectiuni, cum ar fi boala Hodgkin, leucemia si bolile insotite de imunosupresie, predispun adultii la epiglotita.
Epiglotita poate sa debuteze rapid si sa devina grava in numai cateva ore. Atunci cand epiglota se umfla, poate sa blocheze intrarea in trahee, facand respiratia dificila.
La copii, semnele si simptomele epiglotitei pot aparea dupa cateva ore. Printre acestea se numara:
Simptomele se amelioreaza atunci cand copilul sta in picioare sau aplecat in fata
La adulti, semnele si simptomele se pot dezvolta mai lent si pot aparea peste cateva zile, in loc de cateva ore cum e in cazul celor mici. Semnele si simptomele pot include:
Laringita obstructiva acuta si epiglotita acuta sunt doua boli severe care trebuie tratate de urgenta, avand o evolutie rapida spre agravare.
Cauzele noninfectioase ale epiglotitei au fost confundate cu edem angioneurotic (umflarea tesuturilor cailor respiratorii), inflamatie sau spasm laringian, traumatisme laringiene, formatiuni canceroase, reactii alergice, infectii ale glandei tiroide, hematom epiglotic, hemangiom sau leziuni inhalatorii.
Daca echipa medicala suspecteaza epiglotita, prioritatea acestora este sa se asigure ca pacientul are caile aeriene libere si ca patrunde suficient oxigen in plamani. Odata ce a fost verificat acest lucru, echipa va monitoriza respiratia si nivelul de oxigen din sange al pacientului.
Daca saturatia oxigenului in sange scade prea mult, pacientul ar putea avea nevoie de respiratie asistata.
Examinarea gatului. Folosindu-se de un tub flexibil din fibra optica cu o lumina atasata, medicul poate privi in gatul pacientului, fie ca e copil sau adult, pentru a vedea care sunt cauzele simptomelor. Pentru a ameliora orice fel de disconfort, medicul poate efectua o anestezie locala.
Radiografie la nivelul toracelui sau gatului. Din cauza faptului ca pot intampina probleme bruste de respiratie, copiilor li se pot face radiografiile pe patul de spital si nu in sectia de radiologie. Acest lucru se poate produce numai dupa ce caile respiratorii au fost protejate.
Exsudat faringian si analize de sange. Exsudatul faringian presupune tamponarea gatului cu un pad de bumbac. Apoi, proba de tesut este verificata pentru a se depista Hib. Analizele de sange sunt de obicei efectuate deoarece bacteremia – o infectie severa a fluxului sanguin – poate insoti epiglotita.
In prezent, spitalizarea imediata este necesara ori de cate ori se suspecteaza diagnosticul de epiglotita, din cauza riscului ca pacientul sa se confrunte cu inchiderea brusca si imprevizibila a cailor respiratorii. Medicii trebuie sa gaseasca o modalitate sigura prin care pacientul sa respire. In plus, antibioticele ii pot fi prescrise pacientului.
Tratamentul initial al epiglotitei presupune crearea unui mediu ambient cat mai placut pacientului. Un copil bolnav poate fi plasat, alaturi de parinte, intr-o camera slab luminata, cu oxigen umidificat si monitorizare atenta. Daca nu exista semne ale unor probleme respiratorii, fluidele intravenoase pot fi de mare ajutor. Este important sa preveniti starile anxioase, deoarece pot duce la o obstructie acuta a cailor respiratorii, in special la copii.
Persoanele cu posibile semne de obstructie a cailor respiratorii necesita efectuarea unei laringoscopii in sala de operatie, cu personal adecvat si echipament de interventie asupra cailor respiratorii. In cazuri grave, medicul poate fi nevoit sa efectueze o cricotirotomie (taierea gatului pentru a introduce un tub de respiratie direct in trahee).
Antibioticele IV pot elimina eficient infectia si pot combate inflamatiile din organism. Antibioticele sunt de obicei prescrise pentru a trata cele mai frecvente tipuri de afectiuni provocate de bacterii.
Poate fi recomandata admnistrarea corticosteroizilor si epinefrinei, insa nu exista dovezi clare ca aceste medicamente sunt utile in cazurile de epiglotita.
Pacientii trebuie sa continue sa ia toate antibioticele pana la finalizarea tratamentului. Majoritatea oamenilor isi revin semnificativ inainte de a parasi spitalul. De aceea, administrarea antibioticelor si revenirea la spital daca exista probleme sunt cele mai importante parti ale monitorizarii.
Tratamentul naturist in acest caz nu este recomandat, din cauza faptului ca epiglotita trebuie tratata de urgenta la spital.
Imunizarea cu vaccinul Hib este un mod eficient de a preveni epiglotita cauzata de Haemophilus influenzae de tip B (Hib). In Statele Unite, copiii primesc vaccinul in trei sau patru doze, astfel:
Vaccinul Hib nu este administrat, in general, copiilor mai mari de 5 ani sau adultilor, deoarece acestia prezinta mai putine riscuri sa dezvolte o infectie cu Hib. Cu toate acestea, specialistii recomanda vaccinarea copiilor mai mari si adultilor ale caror sisteme imunitare au fost slabite de:
Reactie alergica. Cautati ajutor medical imediat daca aveti o reactie alergica. Desi rara, o reactie alergica poate provoca dificultati de respiratie, respiratie suieratoare (wheezing), urticarie, slabiciune, batai rapide ale inimii sau ameteli in cateva minute sau cateva ore dupa vaccinare.
Posibile reactii adverse usoare. Printre acestea se numara roseata, caldura, umflare sau durere la locul injectarii si febra.
Desigur, vaccinul Hib nu ofera garantii. Unii copii vaccinati au dezvoltat, totusi, epiglotita. In plus, exista si alti germeni care pot provoca aparitia bolii. De aceea, trebuie luate urmatoarele masuri de precautie:
Referinte: