Dislexia este o conditie in care copilului ii este dificil sa invete sa scrie si sa citeasca. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru dislexie.
Dislexia corespunde unei dificultati speciale a copilului de a invata sa scrie si sa citeasca. Tulburarea apare la copilul la care frecventarea scolara s-a dezvoltat intotdeauna normal si la care nu se regaseste niciun deficit intelectual.
Copilul prezinta dificultati in citirea cuvintelor obisnuite pe care le inverseaza complet sau partial (”toc” in loc de ”cot”). El poate, de asemenea, inversa litere (”troc” in loc de ”torc”). Copilul intalneste dificultati pentru a gasi greselile de ortografie sau pentru a recopia corect un cuvant.
Foloseste adesea un cuvant in locul altuia si are dificultati in a distinge dreapta de stanga. De asemenea, el poate confunda sunetele (p si b, t si d, k si g).
Motivele exacte nu sunt cunoscute. Un copil din 25 este atins de dislexie, baietii fiind de trei ori mai afectati decat fetele.
Tratamentul este cu atat mai usor cu cat dislexia este descoperita mai devreme. Dupa asigurarea ca nu exista probleme de vedere sau psihologice, pentru a evita o situatie de esec scolar poate fi luata in consideratie reeducarea ortofonica.
Ea se bazeaza pe exercitii de lectura, de scriere sau de memorare. Problema trebuie semnalata cadrului didactic pentru a nu penaliza copilul. Cu conditia unui tratament de lunga durata si clar, dislexia nu este ireversibila. Dificultatile scolare sunt cauzate de o necunoastere a problemei si cresc descurajarea copilului.
Dislexia poate fi impartita in diferite subtipuri, dar nu exista o lista oficiala a tipurilor de dislexie, deoarece acestea pot fi clasificate in mai multe feluri. Cu toate acestea, uneori, conditia este impartita in urmatoarele categorii:
Acesta este cel mai frecvent tip de dislexie si este o disfunctie mai degraba decat o deteriorare a partii stangi a creierului (cortexul cerebral) si nu se schimba odata cu varsta. Severitatea handicapului variaza in randul persoanelor cu acest tip de dislexie, iar majoritatea celor care primesc o interventie educationala adecvata vor avea rezultate bune de-a lungul vietii. Din pacate, altii continua sa aiba probleme semnificative de citire, scriere si ortografie pe tot parcursul vietii adulte. Dislexia primara este transmisa ereditar sau in urma unor mutatii genetice si se intalneste mai des la baieti decat la fete.
Acest tip de dislexie este cauzat de probleme de dezvoltare a creierului in stadiile incipiente ale dezvoltarii fetale. Dislexia secundara se diminueaza pe masura ce copilul se maturizeaza. Este, de asemenea, mai frecventa la baieti.
Acest tip de dislexie apare de obicei in urma unui traumatism cranio-cerebral. In majoritatea cazurilor, este afectata zona creierului care controleaza cititul si scrisul. Se intalneste, insa, mult mai rar.
Uneori, oamenii se refera la „dislexie directionala” atunci cand nu pot face diferenta intre stanga si dreapta. Aceasta este o caracteristica frecventa a dislexiei, insa nu este o forma a conditiei.
De asemenea, daca o persoana nu poate invata matematica, termenul corect pentru aceasta este discalculia. Nu este dislexie.
Specialistii si cercetatorii nu sunt siguri exact care este cauza dislexiei.
Unele dovezi indica posibilitatea ca aceasta conditie sa fie genetica, asa cum se intampla frecvent in familii.
Par sa existe doi factori cheie:
O echipa de la Scoala de Medicina de la Yale a constatat ca defectele unei gene, cunoscuta sub numele de DCDC2, au fost asociate cu probleme legate de citire.
Dislexia la adolescenti si dislexia la adulti sunt dobandite dupa nastere, de obicei din cauza unor leziuni cerebrale, a unui accident vascular cerebral sau a altor tipuri de traumatisme.
Potrivit cercetatorilor de la Universitatea din Michigan, dislexia este cea mai comuna dizabilitate de invatare. 80% dintre elevii cu dizabilitati de invatare au dislexie.
Asociatia Internationala de Dislexie estimeaza ca intre 15 si 20% din populatia americana are unele dintre simptomele dislexiei, inclusiv citirea lenta sau incorecta, ortografierea (pronuntia) precara, scris imprecis sau amestecarea cuvintelor similare.
Dislexia afecteaza persoanele de orice origine etnica, desi limba materna a unei persoane poate juca un rol important. O limba in care exista o legatura clara intre modul in care este scris un cuvant si cum suna acesta si regulile gramaticale in cauza, cum ar fi limba italiana si spaniola, poate fi mai usoara pentru o persoana cu o dislexie usoara pana la moderata.
Alte limbi, cum ar fi limba engleza, unde nu exista adesea o legatura clara intre forma scrisa si fonetica, le pot pune probleme persoanelor cu dislexie.
Nu exista un singur test prin care poate fi diagnosticata dislexia. Trebuie sa luati in considerare mai multi factori, cum ar fi:
Dezvoltarea copilului, probleme educationale si istoricul medical
Medicul va va pune cel mai probabil intrebari cu privire la aceste domenii si va dori sa afle care sunt conditiile de care sufera membrii familiei, printre care si dislexia.
Medicul poate cere o descriere a familiei si a vietii de acasa, inclusiv a celor care locuiesc in casa si daca exista probleme la domiciliu.
Medicul le poate solicita copilului, membrilor familiei sau profesorilor sa raspunda la intrebari in scris. Copilul poate fi rugat sa faca teste prin care i se pot identifica abilitatile de citit si scris.
Acestea va pot ajuta sa determinati daca incapacitatea celui mic de a invata si de a scrie este cauzata de o alta tulburare.
Medicul poate sa le adreseze intrebari parintilor si copiilor pentru a intelege care este starea de sanatate psihica a celor mici. Acest lucru ii poate ajuta sa stabeasca daca anumite probleme sociale, anxietatea sau depresia pot limita abilitatile copilului.
Copilul poate efectua un set de teste educationale si competente de citire care vor fi evaluate de catre un expert in citit sau un doctor pentru dislexie.
Nu exista nicio modalitate cunoscuta de corectare a anomaliilor creierului care cauzeaza dislexia – aceasta este o problema care dureaza toata viata. Cu toate acestea, detectarea si evaluarea precoce a conditiei pentru a determina nevoile specifice si tratamentul adecvat pot imbunatati succesul.
Dislexia este tratata folosind abordari si tehnici educationale specifice, si cu cat procesul incepe mai devreme, cu atat rezultatele vor fi mai bune. Testarea psihologica ii va ajuta pe profesorii copilului sa dezvolte un program de predare adecvat nevoilor acestuia.
Profesorii pot folosi tehnici care implica auzul, vederea si atingerea pentru a imbunatati abilitatile de invatare.
Tratamentul se concentreaza pe ajutarea copilului sa:
Daca sunt disponibile, sedintele de indrumare realizate de un specialist in lectura pot fi utile pentru multi copii cu dislexie. Daca micutul are probleme mari de citire, sedintele ar putea avea loc mai des, insa progresul ar putea fi mai lent.
In Statele Unite, scolile au obligatia legala de a lua masuri pentru a-i ajuta pe copiii diagnosticati cu dislexie sa treaca peste problemele de invatare. Discutati cu profesorul copilului despre stabilirea unei intalniri pentru a crea un plan structurat si scris, care sa schiteze nevoile copilului si felul in care scoala il va ajuta sa reuseasca. Acesta este numit Planul de Educatie Individualizat.
Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la gradinita sau in clasa intai isi imbunatatesc adesea abilitatile de citire suficient pentru a reusi la scoala primara si la liceu.
Copiii care nu primesc ajutor pana la clasele mai avansate pot avea mai multe dificultati in a invata sa citeasca bine. Cel mai probabil, acestia raman in urma si niciodata nu vor putea sa-i prinda din urma pe colegi. Un copil cu dislexie severa nu poate citi niciodata usor, insa poate invata abilitati prin care sa-si imbunatateasca lectura si poate dezvolta strategii de imbunatatire a performantelor scolare si a calitatii vietii.
Parintii joaca un rol cheie in incercare de a-i ajuta pe copii sa reuseasca. De aceea, este recomandat sa urmati acesti pasi:
Unii adulti care se lupta cu dislexia pot intampina probleme mari in incercarea de a-si gasi un loc de munca. Pentru a reusi sa va atingeti obiectivele:
Incercati sa obtineti o evaluare si ajutor de la un specialist in privinta cititului si scrisului, indiferent de varsta.
O persoana cu acest tip de probleme nu trebuie sa se descurajeze. Daca dispun de resursele potrivite, studentii cu dislexie pot fi extrem de capabili sa obtina un mare succes. Multi oameni cu dislexie sunt creativi si stralucitori si pot fi inzestrati in matematica, stiinta sau arte. Unii chiar au reusit sa-si faca o cariera de succes in scriere.
Dislexia este o tulburare de invatare, insa cauza exacta a acestei conditii nu este cunoscuta. Deoarece motivul tulburarii nu este cunoscut, prevenirea dislexiei nu este posibila.
Un parinte poate observa cele mai timpurii semne ale dislexiei, cum ar fi dificultatea de a invata literele alfabetului, dificultatile de lectura, dificultatile de ortografie, dificultatea de a intelege instructiunile rapide, dificultatea de a invata cuvinte noi sau invatarea lenta a acestora. Medicul va poate ajuta sa evaluati in continuare aptitudinile celui mic, insa observatiile sunt la fel de importante. Daca reusiti sa intelegeti simptomele acestei dizabilitati, puteti reusi sa o depistati in faza incipienta si sa interveniti in timp util.
Referinte: