Diareea este caracterizata de cresterea brusca a numarului de scaune, cu scaderea consistentei acestora. Pe scurt: scaune multe si prea subtiri. Cauza principala este infectarea stomacului si a intestinelor, de obicei din cauza unei viroze. Aflati mai multe despre aceasta afectiune din materialul urmator.
Probabil ca fiecare s-a confruntat, de-a lungul vietii, cu astfel de episoade nefericite. Diareea nu este o afectiune grava, insa trebuie tratata cu maxima seriozitate. Diareea poate fi definita in termeni absoluti sau relativi, fie pe baza frecventei miscarilor intestinului, fie a consistentei scaunelor.
Consistenta scaunului poate varia foarte mult, de la moale la apoasa, fiind cauzata de cresterea cantitatii de apa in scaun. In timpul digestiei normale, alimentele sunt pastrate sub forma lichida prin secretia de cantitati mari de apa de catre stomac, intestin, pancreas si vezica biliara. Alimentele care nu sunt digerate ajung la nivelul intestinului subtire si al colonului sub forma lichida. Intestinul subtire si in special colonul absorb apa, transformand alimentele nedigerate intr-un scaun mai solid sau mai putin solid. Cantitati crescute de apa in scaun pot aparea daca stomacul si / sau intestinul subtire secreta prea mult lichid, intestinul subtire si colonul nu absorb suficienta apa sau alimentele lichide nedigerate trec prea repede prin intestinul subtire si colon suficient ca apa sa fie indepartata.
Diareea, in general, este impartita in doua tipuri, acute si cronice, insa pot exista mai multe feluri de diaree.
Pacientii se confrunta cu episoade de enteroviroze, cu simptome mai accentuate toamna decat cele de primavara si cu evolutie rapida si intensa:
Este infectia mucoasei intestinale cauzata de cele mai multe ori de bacterii, uneori de virusuri si paraziti.
Este mai frecventa vara, din cauza caldurii care produce alterarea rapida a alimentelor. Pentru prevenirea bolii este foarte importanta igiena personala (spalarea mainilor), spalarea fructelor si legumelor inainte de a le manca, evitarea alimentelor care se strica sau fermenteaza repede (alimente ce contin oua si lapte).
Se manifesta prin scaune frecvente si apoase, scaderea poftei de mancare, greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, oboseala.
Daca pierderea de lichide (diaree, varsaturi) este mare pot aparea simptomele deshidratarii: dureri de cap, spasme musculare, pierderea cunostintei, insuficienta renala.
Antibioticele, in special clindamicina, ampicilina, cefalosporinele siaminoglicozidele pot cauza diaree. De obicei, diareea este rezultatuldereglarii ecosistemului intestinal de catre antibiotic, ceea cepermite anumitor bacterii sa prolifereze. Aceasta poate duce lainflamarea colonului.
Diareea cauzata de antibiotice este destul de frecventa, afectand pana la 25% dintre utilizatorii de clindamicina si pana la 10 % dintre cei ce folosesc ampicilina. Cea mai serioasa forma de diaree provocata de antibiotice este colita pseudomembranoasa, cauzata de o toxina secretata de un microorganism numit Clostridium difficile.
Tipic, diareea debuteaza la 4-10 zile de la debutul tratamentului cu antibiotice, iar semnele si simptomele se amelioreaza odata cu intreruperea tratamentului. Totusi, la 25% dintre pacienti, simptomele nu apar pana cand tratamentul nu a fost intrerupt.
Daca medicul suspecteaza ca diareea este produsa de antibiotice, poate recomanda efectuarea unui examen al scaunului.
Multe persoane se simt mai bine dupa intreruperea tratamentului antibiotic dar altii devin foarte bolnavi, au o diaree persistenta, cu deshidratare. Rareori colita pseudomembranoasa se poate instala putand sa evolueze spre o situatie amenintatoare de viata.
Se apreciaza ca doi din trei turisti, aflati in zone cu risc crescut, tropicale si subtropicale, dezvolta diaree in timpul unui sejur care depaseste doua saptamani, sau la foarte scurta vreme dupa revenirea acasa.
Acest tip de diaree – care cel mai frecvent se vindeca de la sine in 3-4 zile – este de departe cea mai comuna afectare a turistilor.
Destinatia calatoriei este cel mai important factor de risc. Unele studii apreciaza ca riscul de producere a unei diarei in tarile dezvoltate, industrializate (Canada, nordul si vestul Europei, Australia, Noua Zeelanda, SUA) este de 4%. Riscul este mai ridicat, dar inferior cifrei de 10%, in sudul Europei.
Diareea calatorului poate fi determinata atat de schimbari in dieta, de stresul si oboseala provocate de calatorie, de variatiile de altitudine, cat si de agenti patogeni infectiosi. Principalele surse de infectie sunt reprezentate de alimente si apa (inclusiv gheata) contaminate. Atat alimentele prelucrate termic, cat si cele neprelucrate, pot fi implicate, in functie de modul in care au fost conservate.
Prin stare de rau, anorexie, crampe abdominale. Dupa aceea, se instaleaza brusc diareea galbena apoasa (cresterea frecventei si volumului scaunelor, in medie 4-5 scaune/zi). Greata si voma pot aparea in 10-25% din cazuri.in 1/3 din cazuri, se poate intalni febra moderata. Unele cazuri evolueaza cu deshidratare. Boala dureaza 1-5 zile, dar 19-50% din calatori pot avea o evolutie a bolii de pana la 10 zile.
Cea mai frecventa cauza a diareei este infectia, care poate fi virala, bacteriana si parazitara. De asemenea, bacteriile pot provoca intoxicatii alimentare. O a treia cauza importanta a diareei este inceperea unui nou tratament medicamentos, deoarece multe medicamente pot provoca diaree.
Au fost inregistrate cazuri de diaree aparute dupa inghitirea accidentala a apei de piscina sau la persoane care s-au spalat pe dinti cu apa contaminata (incluzand aici si apa de robinet).
Cei care fac mai multe drumuri urgente la baie intr-un timp scurt trebuie sa stie ca se confrunta cu diareea. De asemenea, in cazul acestei afectiuni, scaunul este extrem de subtire si apare de doua sau chiar de mai multe ori pe zi.
Simptomele difera in functie de tipul diareei, insa simptomele comune sunt:
Diareea acuta necesita de obicei cateva analize
Multi dintre cei afectati se intreaba ”cu ce trece diareea?” sau ”cum poate fi oprita diareea?”.
In cazul diareei cauzate de consumul de antibiotice, trebuie intrerupt tratamentul antibiotic care a provocat afectiunea. Metronidazol si vancomicina pot fi utilizate, daca este cazul. Alt medicament utilizat este colestiramina, care se leaza de toxina produsa de Clostridium difficile si favorizeaza eliminarea acesteia.
Specialistii in homeopatie au pus la punct, de asemenea, remedii de acest fel pentru diaree.
Tratamentul homeopatic a fost inceput cu o formula generala anti-diaree, numita Formula 24, care contine remedii cu actiune preponderenta pe tubul digestiv, precum Arsenicum album, China, Veratrum album si Podophyllum. Formula 24 se administreaza in situatii acute 3 granule din 2 in 2 ore, de 5-6 ori pe zi, 2-3 zile si apoi se rareste ca frecventa, in functie de ameliorarea simptomelor. 70-75% dintre pacienti au raspuns la tratamentul cu aceasta formula.
In cazul multora dintre ei, la tratament s-a adaugat si o combinatie din Extract din mladite de Merisor – Vaccinium vitis idaea MG=D1, de 2-3 ori pe zi si Extract din muguri de Coacaz negru- Ribes nigrum MG=D1, tot de 2-3 ori pe zi (administrari la 2 ore interval), spatiindu-se pe masura ameliorarii.
La alti pacienti la care simptomatologia nu a cedat cu formula 24, au fost utilizate alte doua remedii, la care pacientii au raspuns. Acestea sunt:
Aceste doua remedii homeopate au fost totdeauna insotite de combinatiile de preparate gemoterapice si de dieta alimentara de crutare (fierturi din fructe si legume, paine prajita, mamaliga), fara proteine animale.
Rezistenta scazuta a populatiei la actiunea virusurilor cu tropism intestinal arata inca odata, daca mai era nevoie, efectul dezastruos pe care il are alimentatia moderna, tip fast-food, asupra tractului digestiv uman.
Revenirea la o dieta naturala, cu preparate proaspete, ecologice si apropiate de natura este solutia pentru buna functionare a organismului.
Majoritatea cazurilor de diaree nu provoaca altceva decat disconfort. Dar, uneori, aceasta poate fi semnul unei afectiuni mai grave. Discutati cu medicul daca diareea se intinde pe mai mult de trei zile.
Mancarea gatita este, in general, lipsita de risc, exceptand cea gatita si reincalzita, care poate prezenta risc de toxiinfectie stafilococica, din cauza toxinei termostabile; alimentele sunt, de regula, sigure, daca temperatura de prelucrare a atins cel putin 160°F / 100°C.
Referinte: