Cleptomanie – cauze, simptome, tratament

Cleptomanie – o tulburare de sanatate mintala, caracterizata printr-o dorinta irezistibila de a fura. Aflati mai multe despre cauzele cleptomaniei, simptome si metode de tratament pentru actele de furt compulsiv.

Cuprins:

1. Ce este cleptomania?
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Tratament pentru cleptomanie
6. Complicatii
7. Prevenire

Ce este cleptomania?

Cleptomania este incapacitatea recurenta de a rezista impulsului si dorintelor de a fura obiecte de care de obicei persoanele respective nu au nevoie si care, de obicei, au o valoare mica. Cleptomania este o tulburare rara, dar grava, de sanatate mintala, care poate provoca multa suferinta si durere emotionala pentru pacienti si pentru cei dragi, daca nu este tratata.

Boala care te face sa furi

Cleptomania (cunoscuta mai popular sub denumirea de boala furtului) este un tip de tulburare de control al impulsului – o tulburare care se caracterizeaza prin probleme de autocontrol emotional sau comportamental. Pacientii care sufera de o tulburare de control al impulsului nu pot rezista tentatiei sau dorintei de a efectua un act excesiv sau daunator pentru ei sau pentru alti indivizi.

Multe persoane cu cleptomanie traiesc sentimente de rusine in secret, deoarece le este frica sa solicite tratament de sanatate mintala. Desi nu exista niciun remediu pentru cleptomanie, tratamentul medicamentos sau psihoterapie pot ajuta la incheierea ciclului furtului compulsiv.

Pericole si riscuri pentru bolnavii de cleptomanie

Afectiunea isi face debutul de cele mai multe ori intr-un anumit moment al adolescentei si apare mai des la femei decat la barbati. Deoarece furtul este ilegal, aceasta tulburare poate produce consecinte legale semnificative. Persoanele cu cleptomanie se pot confrunta cu arestare, procese si chiar incarcerare ca urmare a simptomelor lor. Un studiu efectuat pe pacienti clinici a constatat ca peste 68 la suta dintre cei cu cleptomanie au fost arestati pentru furt. Peste 20 la suta dintre acesti pacienti au fost condamnati si incarcerati pentru infractiunile lor.

Cauze

Cleptomania (sau furtul compulsiv) este o cauza comuna a furtului de care multi uita. Asa cum este definita in Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, editia a V-a (DSM-5), aceasta tulburare este caracterizata de o compulsie psihologica si nu de dorinta de a obtine profit sau de a castiga ceva material sau financiar.

Cleptomania este un esec repetat de a rezista nevoii de a fura. In majoritatea cazurilor de cleptomanie, persoanele fura lucruri de care nu au nevoie. Articolele furate sunt in majoritatea cazurilor de valoare mica sau lipsite de valoare si de multe ori isi puteau permite cu usurinta obiectul daca ar fi decis sa plateasca, spre deosebire de majoritatea cazurilor de furt penal, unde obiectele sunt furate fie din nevoie, fie pentru ca sunt foarte scumpe sau valoroase.

Prin ce trairi trec pacientii cu cleptomanie

Persoanele cu cleptomanie simt impulsuri puternice de a fura, iar anxietatea, tensiunea si excitarea duc la furturi. In plus, acesti indivizi simt placere si usurare in timpul furtului. Multi cleptomani se simt, de asemenea, vinovati sau nemultumiti dupa ce furtul s-a incheiat, insa, cu toate acestea, mai tarziu nu sunt capabili sa reziste pornirii.

De asemenea, persoanele cu cleptomanie fura de obicei spontan si sunt singure in momentul actiunii, in timp ce majoritatea celorlalte furturi sunt planificate in avans si pot implica o alta persoana.

Spre deosebire de hotii profesionisti, persoanele cu cleptomanie vor folosi rareori articolele furate. Cel mai probabil le vor indeparta, le vor arunca sau le vor oferi prietenilor si familiei.

Factorii de risc care pot cauza cleptomanie

Exista mai multe factori de risc care pot contribui la dezvoltarea cleptomaniei. Mostenirea genetica si factorii biologici pot reprezenta o parte din cauzele principale. Printre cauze se pot numara si urmatoarele:

• Pacientii sufera de anumite boli mintale, cum ar fi tulburarea bipolara, tulburari de anxietate, tulburari legate de consumul de substante sau tulburari de personalitate (cea mai puternica legatura pare a fi cu tulburarea obsesiv-compulsiva).
• Pprobleme cu niveluri scazute de serotonina, ceea ce duce la cresterea comportamentelor impulsive.
• Legaturi cu tulburarile de personalitate de tip dependent, deoarece furtul poate grabi eliberarea dopaminei, provocand dependenta.
• Un dezechilibru in sistemul opioid al creierului, cel care controleaza pornirile.
• Un istoric familial de cleptomanie sau dependenta.
• Sexul feminin, deoarece doua treimi dintre persoanele diagnosticate cu cleptomanie sunt femei.
• Traumatisme la nivelul capului, cum ar fi comotiile.

Traumele psihice pot influenta?

Traumele psihologice, in special cele produse la o varsta frageda, pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea cleptomaniei. Viata traita in sanul unei familii disfunctionale ii poate face, de asemenea, pe copii sa fure, lucru care poate da nastere unor tendinte de cleptomanie atunci cand exista si alte tulburari de dispozitie sau dependenta.

Simptome

Printre simptomele cleptomaniei se numara:

• Incapacitatea de a rezista pornirilor puternice de a fura obiecte de care nu au nevoie.
• Cleptomanii simt o tensiune crescuta, anxietate sau excitare care duce la furt.
• De asemenea, simt placere, usurare sau multumire in timp ce fura.
• Simt o vinovatie teribila, remuscari, ura fata de sine, rusine sau frica de arestare dupa furt.
• Dorinte repetate de a fura.

Cleptoman – profil psihologic

Persoanele cu cleptomanie prezinta de obicei aceste caracteristici:

• Spre deosebire de hotii tipici, persoanele cu cleptomanie nu fura in mod compulsiv pentru castig personal, pentru a se razbuna sau dintr-un spirit rebel. Fura pur si simplu pentru ca dorinta este atat de puternica incat nu-i pot rezista.
• Episoadele de cleptomanie apar in general in mod spontan, de obicei fara planificare si fara ajutor sau colaborare din partea unei alte persoane.
• Majoritatea persoanelor cu cleptomanie fura din locuri publice, cum ar fi magazinele si supermarket-urile. Unii pot fura de la prieteni sau cunoscuti, de exemplu la o petrecere.
• Adesea, articolele furate nu au nicio valoare pentru persoana cu cleptomanie, mai ales ca aceasta isi poate permite sa le cumpere.

Ce se intampla cu lucrurile furate

• Articolele furate sunt de obicei depozitate si nu vor fi folosite niciodata. De asemenea, obiectele pot fi donate, daruite familiei sau prietenilor sau chiar returnate in secret in locul de unde au fost furate.
• Nevoia de a fura poate veni si pleca sau pot aparea cu o intensitate mai mare sau mai mica de-a lungul timpului.

Cand se recomanda vizita urgenta la doctor

Daca nu va puteti opri din furat, solicitati sfaturi medicale. Multe persoane care ar putea suferi de cleptomanie nu doresc sa caute tratament, deoarece le este teama ca vor fi arestate sau inchise. Cu toate acestea, un specialist in domeniul sanatatii mintale, de obicei, nu raporteaza furturile catre autoritati.

Unii cauta ajutor medical pentru ca se tem ca vor fi prinsi si vor avea avea de suportat consecintele legale. Sau au fost deja arestati si sunt obligati legal sa solicite tratament.

Daca o persoana apropiata sufera de cleptomanie

Daca banuiti ca un prieten apropiat sau un membru al familiei poate avea cleptomanie, prezentati-va ingrijorarile catre aceasta persoana intr-un mod calm. Cleptomania este o afectiune psihica, nu un defect de caracter, asa ca abordati problema fara sa o invinuiti sau sa-i aduceti acuze persoanei in cauza.

Ce ii spui unui cleptoman

• Spuneti-i persoanei in cauza ca sunteti ingrijorati si ca va pasa de starea de sanatate a acesteia.
• Spuneti-i ca sunteti ingrijorati ca ar putea fi arestata, isi poate pierde locul de munca sau isi poate compromite o relatie apropiata.
• Intelegeti ca, in cazul cleptomanilor, dorinta de a fura poate fi prea puternica pentru a rezista.
• Sunt disponibile tratamente care pot ajuta la reducerea nevoilor de a fura si de a trai fara dependenta si rusine.

Daca aveti nevoie de ajutor pentru pregatirea acestei conversatii, discutati cu medicul. Acesta va poate pune in legatura cu un specialist in domeniul sanatatii mintale, iar acesta va poate ajuta sa planificati o discutie fara ca persoana apropiata sa fie defensiva sau sa se simta amenintata.

Diagnostic

Dupa ce pacientul decide sa ceara ajutor medical pentru posibilele simptome de cleptomanie, acesta va fi supus unei evaluari fizice si psihologice. Evaluarea fizica poate determina daca exista anumite cauze medicale care declanseaza simptomele.

Test cleptomanie

Afectiunea este diagnosticata pe baza semnelor si simptomelor pacientului. Deoarece este un tip de tulburare de control al impulsului, pentru a ajuta la identificarea si stabilirea unui diagnostic, medicul poate:

• Sa puna intrebari despre impulsurile pacientului si cum il fac acestea sa se simta.
• Sa parcurga o lista de situatii pentru a-l intreba daca acestea ii declanseaza episoadele de cleptomanie.
• Sa-l intrebe pe pacient daca a completat chestionare psihologice sau autoevaluari.
• Sa utilizeze criteriile care se regasesc in Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, editia a V-a (DSM-5) (test cleptomanie).

Tratament pentru cleptomanie

Desi din cauza fricii sau a rusinii, cei mai multi cleptomani nu solicita tratament, este important ca acestia sa primeasca ajutor specializat. Cleptomania nu poate fi invinsa de unul singur. Fara tratament, cleptomania va deveni probabil o afectiune continua, pe termen lung.

Tratamentul pentru cleptomanie este, in mod normal, sub forma de medicamente sau psihoterapie. In unele cazuri este nevoie de ambele. Cu toate acestea, nu exista un tratament standard pentru cleptomanie, iar cercetatorii incearca sa inteleaga ce remediu ar putea da cele mai bune roade. Poate fi nevoie ca pacientul sa incerce mai multe tipuri de tratament pentru a gasi cea mai buna varianta.

Medicamente

Exista putine cercetari stiintifice privind utilizarea medicamentelor psihiatrice pentru tratarea cleptomaniei. In plus, nu exista niciun medicament aprobat de FDA pentru aceasta tulburare. Cu toate acestea, anumite medicamente pot fi de ajutor, in functie de situatia personala si daca exista si alte tulburari mintale, precum depresia sau consumul de substante.

Medicul poate prescrie:

• Un medicament care trateaza dependentele, numit naltrexona, care poate reduce nevoile si placerea de a fura
• Un antidepresiv – in special un inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei (SSRI)
• Alte medicamente sau o combinatie de medicamente

Daca medicamentele sunt prescrise, pacientul trebuie sa se adrese medicului, specialistului in sanatate mintala sau farmacistului despre potentialele reactii adverse sau despre posibilele interactiuni cu orice alte medicamente.

Psihoterapie

Exista o forma de psihoterapie, numita terapie cognitiv-comportamentala, care ajuta la identificarea credintelor si comportamentelor nesanatoase. Aceasta terapie are scopul de a le inlocui cu unele sanatoase, pozitive. Terapia cognitiv-comportamentala poate cuprinde anumite tehnici care ajuta la controlarea dorintelor de a fura:

• Sensibilizare inversa, in care pacientul se imagineaza furand si apoi confruntandu-se cu consecintele negative, cum ar fi arestarea.
• Terapia aversiva, in care pacientul practica tehnici usor dureroase, cum ar fi sa-si tina respiratia pana cand acest lucru devine inconfortabil, in momentul in care simte nevoia sa fure.
• Desensibilizare sistematica (expunere gradata), in care persoana exerseaza tehnici de relaxare si isi imagineaza ca isi tine sub control impulsurile de a fura.

Evitarea recidivelor

In cazul cleptomanilor, recidivele sunt foarte frecvente. Pentru a le evita, trebuie sa respecte planul de tratament. Daca simte in continuare dorinta de a fura, este recomandat sa ia legatura cu un specialist sau sa i se adreseze unei persoane de incredere.

Complicatii

Lasata netratata, cleptomania poate provoca grave probleme emotionale, familiale, profesionale, juridice si financiare. De exemplu, pacientul stie ca este gresit sa furi, dar se simte neputincios in fata dorintei, asa ca se poate confrunta cu sentimente de vinovatie, rusine, si umilire. In plus, ar putea fi arestat pentru furt. Sau poate duce o viata morala, sustinuta si se poate simti confuz si suparat din cauza furturilor compulsive.

Alte complicatii si afectiuni asociate cu cleptomania:

• Alte tulburari de control al impulsurilor, precum jocurile de noroc sau cumparaturile compulsive
• Consumul daunator de alcool si substante interzise
• Tulburari de personalitate
• Tulburari de alimentatie
• Depresie
• Tulburare bipolara
• Anxietate
• Ganduri de suicid, tentative de sinucidere si sinucidere

Prevenire

Deoarece cauza cleptomaniei nu este clara, nu se stie cum poate fi prevenita. Daca pacientul primeste tratament imediat dupa ce incepe furtul compulsiv, agravarea bolii poate fi evitata si pot fi prevenite si consecintele negative.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/kleptomania/symptoms-causes/syc-20364732
2. https://www.healthline.com/health/stealing
3. https://www.verywellmind.com/what-you-should-know-about-kleptomania-4137660
4. https://www.psychologytoday.com/intl/conditions/kleptomania