Claustrofobia este o fobie situationala declansata de o teama irationala si intensa de spatii inchise. Aflati mai multe despre claustrofobie din materialul urmator.
Claustrofobia este una dintre cele mai cunoscut si mai des intalnite fobii din lume.
Persoanele carora le este teama de spatii inguste, le este frica sa nu ramana blocati sau le este teama de ascensoare, cel mai probabil sufera de claustrofobie. O forma de tulburare de anxietate, claustrofobia este definita ca o frica irationala de spatiile mici. Cei care se confrunta cu aceasta fobie traiesc cu senzatia ca nu mai au cum sa scape din acel loc ingust. Senzatia de a fi inchis fara a putea iesi poate duce de fapt la un atac de panica. Simptomele claustrofobiei pot fi declansate in momentul patrunderii in lift, intr-o incapere mica, fara ferestre sau chiar intr-un avion. In schimb, alte persoane dezvolta semne ale claustrofobiei daca poarta haine stranse la gat.
Claustrofobia este foarte frecventa. „Studiile au indicat, in general, ca aproximativ 7% pana la 10% din populatia lumii este afectata de claustrofobie”, spune Bernard J. Vittone, MD, fondator si director al Centrului National pentru tratarea fobiilor, anxietatii si depresiei. „Cred ca studiile subestimeaza cat de raspandita este, de fapt, aceasta fobie. Este una dintre cele mai frecvente probleme psihiatrice.”
Cuvantul „claustrofobie” provine din cuvantul grecesc, „fobie”, care inseamna frica, si cuvantul latin, „claustrum”, care inseamna „loc inchis”.
Frica irationala si involuntara de spatiile mici si stranse ii poate face pe suferinzi sa evite anumite locuri, chiar daca sunt constienti de faptul ca nu exista niciun pericol real. O persoana care are claustrofobie stie ca frica este irationala. Cand se confrunta cu situatia care provoaca teama, ei simt ca au un atac de panica, un atac de cord si ca respiratia lor ar putea chiar sa se opreasca si sa lesine.
“Eram grabita sa ajung la serviciu, astfel incat am urcat in mijlocul de transport fara a sesiza aglomeratia dinauntru. Imediat ce s-au inchis usile, a inceput sa imi fie frica. Inima imi batea din ce in ce mai repede.
Nu mai puteam respira din cauza unui nod in gat si incepeam sa ma sufoc. Simteam nevoia sa ma sprijin de ceva pentru ca ametisem si credeam ca voi lesina.”
Acestea sunt relatarile unei persoane care sufera de claustrofobie. Senzatiile de panica si de frica sunt aceleasi de fiecare data cand se afla in spatii inchise, in care are sentimentul ca va ramane captiva pentru mult timp.
Claustrofobia este una dintre cele mai raspandite fobii. Nu este vorba despre o frica permanenta, ea fiind declansata doar de anumite situatii: teama de spatii inchise, mici, cum ar fi:
Fobia situationala poate duce la un stil de viata restrans: activitatile sociale sunt evitate din cauza fricii de locurile aglomerate sau de spatiile inchise. De exemplu, un claustrofob poate renunta la o promovare in functie la serviciu, pentru a evita ulterioarele calatorii cu avionul pe care le-ar presupune noua functie.
Ca si majoritatea celorlate frici, claustrofobia este dobandita. Nu ne nastem cu o fobie anume, o dobandim pe parcursul vietii. Ea se dezvolta ca urmare a unui incident traumatic care s-a petrecut in copilarie.
Poate fi vorba despre un moment in care individul a ramas blocat intr-o incapere sau intr-un spatiu de joaca ingust, de unde nu a putut iesi o perioada mai lunga de timp. Claustrofobia mai poate evolua pe fundalul avertizarilor repetate asupra pericolului reprezentat de anumite situatii: ”Ai grija daca mergi cu liftul, poti ramane blocat!”. De asemenea, pe fundalul unei vulnerabilitati genetice, experientele negative de viata isi pun amprenta mai pregnant asupra individului, ducand mai usor catre instalarea fobiei.
Alte teorii care pot explica dezvoltarea claustrofobiei includ:
O amigdala mai mica: Aceasta este partea creierului care controleaza modul in care corpul proceseaza frica.
Factori genetici: Un mecanism de supravietuire in timpul starii de inactivitate provoaca reactii care nu mai sunt necesare in ziua de azi.
Un grup de cercetatori au sugerat ca persoanele care se confrunta cu claustrofobie percep lucrurile ca fiind mai aproape decat sunt, de fapt. Acest lucru declanseaza un mecanism de aparare.
Simptomele generate de fobie sunt:
Anxietatea nu este neaparat declansata de spatiile mici, ci frica de ce i se poate intampla persoanei daca este limitata la acea zona. Acesta este motivul pentru care acea persoana se teme sa ramana fara oxigen.
Printre reactiile care pot aparea se numara:
Un psiholog sau un psihiatru ii va intreba pe pacient care sunt simptomele cu care se confrunta. De asemenea, diagnosticul de claustrofobie poate fi dat si in timpul unei consultatii pentru o alta problema legata de anxietate.
Psihologul va:
Pentru a stabili unele detalii, medicul poate folosi:
Pentru ca o anumita fobie sa fie diagnosticata, trebuie indeplinite anumite criterii. Acestea sunt:
Exista doi factori esentiali care influenteaza recuperarea pacientului:
Astfel, urmand un tratament adecvat, claustrofobia se remite total sau partial. Odata constientizat faptul ca frica a fost invatata, este esential ca pacientul sa vizualizeze reactiile fiziologice pe care aceasta i le provoaca si modul in care ii influenteaza viata. Persoana afectata trebuie sa isi modifice stilul de viata, sa invete sa accepte frica pana va reusi sa se detaseze total de ea. Un episod de fobie tratat este urmat de o lunga perioada asimptomatica de la ani pana la toata viata.
Terapia Virtual Reality (realitate virtuala) este una dintre cele mai recente metode terapeutice prin care factorul anxiogen (in cazul claustrofobiei, spatiul inchis) ii este accesibil pacientului prin casca de realitate virtuala. Avantajul acestei tehnici il constituie faptul ca este posibila supervizarea apropierii si intensitatii expunerii, precum si monitorizarea simptomelor neurovegetative prezente.
Varsta pacientului nu reprezinta un impediment in finalizarea cu succes a terapiei. Indiferent de varsta pe care o are, niciodata nu poate fi prea tarziu pentru implicarea intr-un proces recuperatoriu. Fobia poate fi vindecata chiar daca ea s-a instalat inca din copilarie.
In urma cu opt ani, a fost lansat, la Cluj, un instrument unic la noi in tara, pentru tratarea fobiilor – “cubul virtual” de la Clinica universitara de Psihologie “Babes-Bolyai – PsyTech”, Universitatea “Babes-Bolyai” (UBB). Prin intermediul acestui instrument 3D, psihologii de la UBB trateaza diverse tipuri de fobii.
„Tratamentul claustrofobiei este unul complex. In cazul in care claustrofobia este principala tinta clinica si nu are tulburari majore asociate, atunci numarul de sedinte este de aproximativ 10 (incluzand 2 sedinte de evaluare si una de conceptualizare clinica). Fiecare sedinta dureaza in jur de 50 de minute si se desfasoara maxim doua sedinte pe saptamana. Asadar, intregul tratament dureaza aproximativ o luna. Adesea, in cadrul terapiei clasice (spre exemplu, cognitiv-comportamentala), se utilizeaza si tehnologii virtuale de genul celor care exista pe „Platforma de Roboterapie si Psihoterapie prin Realitate Virtuala”. Acestea pot creste eficienta acesteia si/sau scurta durata interventiei.
Multi oameni cu claustrofobie vor evita spatiile care le declanseaza tulburarea. Acest lucru nu functioneaza bine ca o solutie pe termen lung, pentru ca, la un moment dat, acestia ajung intr-o situatie inspaimantatoare, dar inevitabila. Exista insa modalitati prin care pot face fata unui atac.
De asemenea, este important sa nu va opuneti atacului atunci cand are loc. Dorinta sa opriti intr-un fel sau altul acest atac este mare, insa daca nu reusiti sa-l opriti, anxietatea se poate amplifica si poate agrava atacul. In schimb, incercati sa acceptati ca acest atac are loc, reamintiti-va ca este bine sa simtiti aceste senzatii, sa va asigurati ca atacul nu va pune viata in pericol si sa va amintiti ca va trece.
Referinte: