Cancerul oral este un tip de cancer care poate aparea oriunde la nivelul gurii. Aflati din materialul urmator mai multe despre cauzele, simptomele si tratamentul pentru cancerul bucal.
Cancerul oral este un tip de malignitate care se dezvolta in oricare dintre partile componente ale gurii (cavitatea bucala). Cancerul bucal poate aparea pe:
Cancerul care apare in interiorul gurii este uneori numit cancer oral sau cancer al cavitatii bucale.
Cancerul la gura este unul dintre mai multele tipuri de cancere grupate intr-o categorie numita cancer de cap si gat. Cancerul oral si alte tipuri de cancer la nivelul capului si gatului sunt de multe ori tratate in acelasi fel.
Cancerul bucal apare in special dupa varsta de 40 de ani, iar riscul este de doua ori mai mare la barbati decat la femei.
Cancerul apare atunci cand o mutatie genetica le transmite celulelor sa se dezvolte necontrolat. Netratat, cancerul oral va aparea intr-o anumita zona a gurii, apoi se va raspandi catre alte parti ale gurii, spre cap si gat si, mai departe, catre restul corpului. Cancerele bucale isi fac aparitia de obicei in celulele scuamoase aflate la nivelul buzelor si interiorului gurii. Acest tip de malignitate poarta denumirea de carcinom cu celule scuamoase.
Nu este cunoscuta cauza exacta a mutatiilor, insa exista dovezi ca anumiti factori de risc cresc riscul dezvoltarii cancerului bucal.
Consumul de tutun si alcool sunt principalii factori de risc pentru cancerul oral.
Fumatorii au de trei ori mai multe riscuri decat nefumatorii sa dezvolte cancer la gura, iar persoanele care fumeaza si consuma alcool au un risc de pana la 30 de ori mai mare decat cei care nu fumeaza si nu beau.
Serviciul National de Sanatate (NHS) din Marea Britanie observa ca exista un ”mic risc” ca dintii rupti sau zimtati sa creasca riscul de cancer oral. Specialistii ii incurajeaza pe oameni sa mentina o buna igiena orala si dentara, care cuprinde periajul zilnic, pentru a reduce riscul de cancer bucal.
In stadiile incipiente, de obicei, nu exista semne sau simptome. Cu toate acestea, fumatorii si consumatorii de alcool inraiti ar trebui sa efectueze controale periodice la dentist, deoarece acesti specialisti pot identifica semnele precoce.
Faceti o programare la medic sau stomatolog daca prezentati semne si simptome persistente care va deranjeaza si care dureaza mai mult de doua saptamani. Exista posibilitatea ca medicul sa investigheze alte cauze mai frecvente ale semnelor si simptomelor, cum ar fi o infectie.
Testele si procedurile utilizate pentru diagnosticarea cancerului bucal sunt:
Medicul sau stomatologul ii vor examina buzele si gura pacientului pentru a cauta eventualele anomalii – zone de iritatie, cum ar fi ranile si petele albe (leucoplachie).
Daca descopera o zona suspecta, doctorul poate elimina un esantion de celule care urmeaza sa fie testat in laborator in cadrul unei proceduri numite biopsie. Pentru a extrage proba, medicul poate folosi un instrument de taiere sau un ac. In laborator, celulele sunt analizate pentru a se descoperi eventualele celule canceroase sau modificari precanceroase care indica un risc de cancer in viitor.
Dupa ce a stabilit diagnosticul de cancer bucal, medicul urmeaza sa foloseasca anumite teste pentru a determina gradul (stadiul) cancerului. Printre analizele si testele de stadializare a cancerului gurii se numara:
In timpul unei proceduri numite endoscopie, medicul poate introduce in gat o camera mica, flexibila, echipata cu o lumina, pentru a cauta potentialele semne ale raspandirii cancerului dincolo de gura.
Exista o multime de teste imagistice care il pot ajuta pe doctor sa afle daca maladia s-a extins dincolo de gura. Printre aceste teste imagistice se numara radiografia, tomografia computerizata (CT), rezonanta magnetica (RMN) si tomografia cu emisie de pozitron (PET), printre altele. Nu toti pacientii au nevoie de fiecare test in parte. Medicul este cel care va stabili care sunt testele adecvate in functie de starea pacientului.
In majoritatea cazurilor, cancerele sunt clasificate in felul urmator:
Stadiul in cae se afla cancerul dicteaza felul in care urmeaza sa fie tratat pacientul, precum si probabilitatea de recuperare.
Tratamentul pentru cancerul oral este ales in functie de locatia si stadiul cancerului, precum si de starea generala de sanatate si de preferintele pacientului. Doctorul poate recomanda administrarea unui singur tip de tratament sau a unei combinatii de terapii pentru cancer. Printre variantele de tratament se numara chirurgia, radioterapia si chimioterapia. Se recomanda o discutie cu medicul despre cea mai buna optiune de tratament.
Principalele operatii de tratare a cancerului bucal sunt:
Chirurgul poate taia tumora si o bucata de tesut sanatos care o inconjoara pentru a se asigura ca toate celulele canceroase au fost eliminate. Cancerele mai mici pot fi indepartate prin interventii chirurgicale minore. Tumorile mai mari pot necesita proceduri mai extinse. De exemplu, inlaturarea unei tumori mai mari poate implica indepartarea unei sectiuni a maxilarului sau a unei portiuni din limba.
Daca celulele canceroase s-au raspandit catre ganglionii limfatici din gat sau daca exista un risc ridicat ca acest lucru sa se intample, in functie de marimea sau profunzimea cancerului, chirurgul poate recomanda efectuarea unei proceduri de eliminare a ganglionilor limfatici si a tesutului aferent din gat (disectia gatului). Disectia gatului elimina celulele canceroase care s-ar fi putut raspandi la nivelul ganglionilor limfatici. De asemenea, procedura este extrem de utila pentru ca medicul poate determina astfel daca pacientul va avea nevoie de tratament suplimentar dupa operatie.
Dupa o operatie de indepartare a cancerului, medicul poate recomanda o interventie chirurgicala de reconstructie a gurii. Aceasta operatie este necesara pentru recapatarea capacitatii de a vorbi si a manca a pacientului. Chirurgul poate transplanta grefe de piele, muschi sau os din alte parti ale corpului pentru a reconstrui gura. Implanturile dentare pot fi de asemenea folosite pentru a inlocui dintii naturali.
Operatia prezinta un risc de sangerare si infectie. Chirurgia pentru cancerul oral afecteaza adesea aspectul fizic, precum si capacitatea ta de a vorbi, manca si inghiti a pacientului.
In plus, persoana in cauza poate avea nevoie de un tub prin care sa se hraneasca, sa bea si sa-si ia medicamentele. Pentru o utilizare pe termen scurt, tubul poate fi introdus prin nas pana in stomac. Pe termen mai lung, tubul poate fi introdus prin piele pana in stomac.
Radioterapia foloseste fascicule cu energie mare, precum razele X si protonii, pentru a ucide celulele canceroase. Radioterapia este cel mai adesea distribuita de catre un aparat special din afara corpului (radiatie cu fascicul extern), insa poate fi aplicata si cu ajutorul unor fire plasate in apropierea cancerului (brahiterapie).
De obicei, radioterapia este utilizata dupa operatie. Uneori, insa, poate fi administrata daca malignitatea se afla intr-un stadiu incipient, fara sa mai fie nevoie de operatie. In alte situatii, radioterapia poate fi combinata cu chimioterapia. Aceasta combinatie creste eficacitatea radioterapiei, insa creste, de asemenea, riscul de efecte secundare cu care se poate confrunta pacientului. In cazurile de cancer oral avansat, radioterapia poate ajuta la ameliorarea semnelor si simptomelor cauzate de cancer, cum ar fi durerea.
Efectele secundare ale radioterapiei la nivelul gurii pot include xerostomia (gura uscata), cariile dentare si deteriorarea maxilarului.
Medicul ii poate recomanda pacientului sa viziteze un stomatolog inainte de a incepe radioterapia pentru a se asigura ca dintii sunt sanatosi. Daca sunt nesanatosi, dintii pot avea nevoie de tratament sau indepartare. Dentistul ii poate explica, de asemenea, pacientului cum sa-si ingrijeasca dantura in timpul si dupa radioterapie pentru a reduce riscul de complicatii.
Chimioterapia este un tratament care foloseste substante chimice pentru a ucide celulele canceroase. Medicamentele chimioterapice pot fi administrate singure, in combinatie cu alte chimioterapice sau in combinatie cu alte tratamente pentru cancer. Chimioterapia poate creste eficacitatea radioterapiei. De aceea, aceste doua tipuri de terapii sunt adesea combinate.
Efectele secundare ale chimioterapiei depind de medicamentele administrate. Reactiile adverse frecvente sunt greata, varsaturile si caderea parului.
Terapia tintita trateaza cancerul oral modificand aspectele specifice ale celulelor canceroase care le alimenteaza dezvoltarea. Medicamentele tintite pot fi utilizate de unele singure sau in combinatie cu chimioterapia sau radioterapia.
Cetuximab reprezinta o terapie tintita frecvent utilizata pentru tratarea cancerului oral in anumite situatii. Cetuximab opreste actiunea unei proteine care se gaseste in multe tipuri de celule sanatoase, insa este mai raspandita in anumite tipuri de celule canceroase. Printre efectele secundare care pot aparea se numara eruptiile cutanate, mancarimile, durerile de cap, diareea si infectiile.
Alte medicamente tintite ar putea fi o optiune daca tratamentele standard nu functioneaza.
Imunoterapia foloseste sistemul imunitar pentru a lupta impotriva cancerului. Sistemul imunitar care combate alte boli si maladii nu poate distruge cancerul, deoarece celulele canceroase produc proteine care orbesc celulele sistemului imunitar. Imunoterapia functioneaza prin interferarea cu acest proces.
Imunoterapia este destinata in general persoanelor cu cancer bucal avansat, in cazul carora alte terapii nu dau roade.
Cancerul oral este destul de frecvent si vindecabil daca este descoperit si tratat intr-un stadiu incipient. Medicul descopera, de obicei, cancerul oral in primele etape, deoarece gura poate fi examinata cu usurinta.
Rata totala de supravietuire la 5 ani a persoanelor cu cancer oral sau orofaringian este de 65%. Rata de supravietuire la 5 ani pentru persoanele albe este de 66%, iar pentru cele de culoare este de 48%. Cercetarile arata ca ratele de supravietuire sunt mai mari la persoanele care au HPV.
Daca maladia este diagnosticata intr-un stadiu incipient, rata de supravietuire la 5 ani este de 84%. Pentru persoanele albe diagnosticate intr-un stadiu incipient, rata este de 83%. Pentru persoanele negre diagnosticate intr-un stadiu incipient, rata de supravietuire este de 79%. Aproximativ 29% din cancerele orale si orofaringiane sunt diagnosticate in acest stadiu. Daca boala s-a raspandit la tesuturile sau organele inconjuratoare si/sau ganglionii din apropiere, rata de supravietuire la 5 ani este de 65%. Daca maladia s-a raspandit intr-o alta parte mai indepartata a corpului, rata totala de supravietuire la 5 ani este de 39%.
Nu exista o modalitate dovedita de a preveni cancerul oral. Cu toate acestea, puteti reduce riscul de cancer bucal daca:
Daca fumati, renuntati la acest viciu. Daca nu fumati, nu incepeti. Fumatul expune celulele din gura la substante chimice periculoase care produc cancer.
Consumul excesiv si cronic de alcool poate irita celulele din gura, facandu-le vulnerabile la cancerul oral. Daca alegeti sa beti alcool, faceti acest lucru cu moderatie. Pentru adultii sanatosi, acest lucru inseamna o bautura pe zi pentru femeile de toate varstele si barbatii mai mari de 65 de ani si pana la doua bauturi pe zi pentru barbatii mai tineri de 65 de ani.
Protejati pielea buzelor de soare, ramanand la umbra atunci cand este posibil. Purtati o palarie care sa acopere efectiv intreaga fata, inclusiv gura. Aplicati un produs pentru buze cu protectie solara.
Rugati-l pe dentist sa va inspecteze intreaga gura pentru a descoperi eventualele zone anormale care pot indica o malignitate orala sau modificari precanceroase.
Referinte: