Artrocenteza este o procedura in cadrul careia medicul foloseste un ac pentru a extrage lichid dintr-o articulatie. Aflati cand se face punctia articulara, cum se realizeaza si care sunt riscurile si beneficiile acestei proceduri.
Artrocenteza sau punctia articulara este o procedura in cadrul careia un specialist indeparteaza fluidul aflat in jurul unei articulatii cu ajutorul unui ac si a unei seringi. Acest lucru se realizeaza de obicei sub anestezie locala pentru a ameliora umflarea si / sau pentru a extrage lichidul care sa fie analizat pentru a diagnostica o tulburare sau problema articulara.
Artrocenteza se face de cele mai multe ori la genunchi. Cu toate acestea, lichidul poate fi indepartat si din alte articulatii, cum ar fi soldul, glezna, umarul, cotul sau incheietura mainii.
Alte proceduri conexe care pot fi utilizate pentru a diagnostica problemele articulare sunt radiografia, scintigrafia (scanarea osoasa), imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), tomografia computerizata (CT), artroscopia si artrografia.
Lichidul aspirat se numeste fluid sinovial sau lichid articular. In mod normal, acest lichid este alunecos si vascos si se gaseste in articulatii si burse. Compozitia lichidului sinovial se poate modifica in timp si poate arata relativ cat de sanatoase sunt articulatiile si bursele. De exemplu, o articulatie afectata de osteoartrita poate contine prea mult lichid, iar acest fluid poate fi mai putin vascos decat in mod normal. De asemenea, o articulatie afectata de guta are cristale de acid uric ascutite, microscopice.
Lichid sinovial in articulatii. O cantitate mica de lichid sinovial se gaseste in majoritatea articulatiilor. Lichidul, impreuna cu cartilajul, asigura si faciliteaza miscarea lina a articulatiilor si functioneaza ca un amortizor intre oasele articulatiei.
Lichid sinovial in burse. Sacii subtiri si alunecosi din articulatiile numite burse contin lichid sinovial, asigura amortizare si reduc frecarea intre oasele unei articulatii si tesutul moale din jur (de ex. muschii si ligamentele). Daca o bursa este inflamata, se dezvolta afectiunea denumita bursita, iar bursa se poate umfla cu lichid in exces.
In functie de circumstante, un medic care efectueaza artrocenteza va elimina lichidul din articulatie sau din bursa articulatiei. Pentru a stabili diagnosticul corect, un medic poate examina lichidul sinovial aspirat si il poate trimite la un laborator pentru analize suplimentare.
De obicei, artrocenteza este realizata din unul dintre cele trei motive:
Un medic poate recomanda artrocenteza pentru a confirma sau a exclude un diagnostic daca se suspecteaza una sau mai multe dintre urmatoarele conditii si afectiuni:
Lichidul sinovial care este colectat in timpul artrocentezei poate fi supus unei analize. Informatiile oferite de aceasta analiza pot ajuta la stabilirea diagnosticului si a celui mai bun tratament.
Daca specialistii au stabilit deja un diagnostic, urmatorul pas presupune aspirarea lichidului dintr-o articulatie umflata si dureroasa. Aceasta miscare este realizata doar pentru a imbunatati starea pacientului.
De exemplu, daca un pacient are un genunchi umflat din cauza osteoartritei si nu exista semne de infectie sau alte probleme, medicul ar putea efectua artrocenteza pentru a elimina si arunca lichidul si nu pentru a-l trimite la laborator pentru a fi analizat.
Un medic poate efectua artrocenteza inainte de a administra o injectie terapeutica, cum ar fi o injectie cu cortizon, vascosuplimentare sau o injectarea de plasma imbogatita cu plachete (PRP = „platelet rich plasma”).
In aceste cazuri, diagnosticul a fost deja stabilit iar excesul de lichid poate cauza sau nu disconfort pacientului.
De obicei, artrocenteza este o procedura rapida efectuata in cabinetul ortopedului. De fapt, medicul poate recomanda efectuarea artrocentezei pe loc, fara a stabili o alta programare. Alteori, procedura va fi programata pentru o alta data si poate fi nevoie ca pacientul sa faca anumite pregatiri.
Inainte de artrocenteza, persoanele trebuie sa le spuna medicilor daca:
Unii pacienti care iau de obicei anticoagulante ar putea fi nevoiti sa nu mai ia aceste medicamente in zilele premergatoare artrocentezei. Alti pacienti pot continua sa ia aceste medicamente, insa ar putea fi nevoiti sa aiba o grija suplimentara. De exemplu, li s-ar putea solicita sa aplice direct presiune pe locul intepaturii dupa efectuarea procedurii si sa ia repaus mai mult timp decat in mod normal.
Pacientii care vor fi pusi sub anestezie generala si pacientii al caror lichid articular va fi testat pentru nivelul glucozei ar putea avea nevoie sa nu manance nimic cu cateva ore inainte de artrocenteza. Majoritatea pacientilor nu trebuie sa posteasca.
De asemenea, pacientii i-ar putea intreba pe medici daca artrocentezele le vor afecta capacitatea de a conduce sau de a face alte sarcini esentiale in orele urmatoare procedurii. De exemplu, daca un pacient a fost supus unei artrocenteze la genunchiul piciorului drept, ar putea avea nevoie de cineva care sa-l conduca acasa.
Artrocenteza este o procedura interna care de obicei dureaza doar 5-10 minute.
Pentru inceput, pacientului i se cere sa se aseze sau sa stea intins intr-o pozitie confortabila si care sa-i ofere medicului acces usor la articulatii. De exemplu, atunci cand procedura este realizata la genunchi, pacientul este rugat sa stea aplecat, cu piciorul relaxat si drept sau usor indoit. Daca genunchiul este inclinat la un anumit unghi, specialistul ii poate pune un prosop sub genunchi pentru sprijin.
Medicul va folosi apoi un pix pentru a marca locul unde trebuie facuta punctia. Pielea din jurul locului de punctie a acului este curatata complet.
In unele cazuri, medicul se foloseste de ecografie sau un alt test imagistic pentru a ghida acul in spatiul articular.
Daca opteaza pentru ecografie, specialistul aplica un gel pe o suprafata mica de piele in apropierea locului de punctie a acului si plimba usor sonda cu ultrasunete pe pielea acoperita cu gel. O imagine cu spatiul articular va fi proiectata pe ecran pentru ca medicul sa observe in detaliu interiorul articulatiei.
Cei din echipa medicala pot injecta un anestezic precum lidocaina sau pot pulveriza pe piele un agent de amortire numit clorura de etil. In anumite situatii, specialistii pot folosi ambele solutii de anesteziere.
Se poate folosi anestezia generala sau sedarea daca articulatia care este aspirata este aflata in profunzime (de exemplu, la sold), daca pacientul este agitat sau daca nu poate ramane nemiscat si relaxat in timpul procedurii (de exemplu, un copil).
Dupa ce zona respectiva este anesteziata, medicul introduce un ac in articulatia sau bursa afectata. Acul este atasat la o seringa. In timp ce medicul trage inapoi pistonul seringii, aceasta se va umple cu lichid articular.
Daca procedura trebuie urmata de o injectie cu corticosteroizi sau de o vascosuplimentare, medicul mentine acul in articulatie, indeparteaza seringa care contine lichid articular si ataseaza o noua seringa plina cu medicamente. Medicatia este apoi injectata in articulatie. Medicamentul nu trebuie injectat decat daca exista deja un anumit diagnostic. Apoi, acul este scos iar zona este bandajata.
Procedura poate fi incomoda, insa acest disconfort ar trebui sa fie de scurta durata. Dupa ce este incheiata, proba de lichid articular (lichid sinovial) poate fi trimisa la laborator pentru analiza. Pacientul trebuie sa-l intrebe pe medic cand si cum vor fi disponibile rezultatele de laborator.
Artrocenteza este o procedura frecventa, cu putine riscuri, iar pacientii se recupereaza rapid. Unii pacienti isi pot relua activitatile imediat, in timp ce altora li se poate recomanda sa odihneasca articulatia afectata intre 4 si 24 de ore.
Pacientii trebuie sa afle la ce sa se astepte in timpul recuperarii post-artrocenteza, care sunt efectele secundare frecvente si cand trebuie sa apeleze la medic.
Unii pacienti trebuie sa fie insotiti de o persoana care sa ii conduca acasa in urma procedurii. Anestezicele locale, cum ar fi lidocaina, se elimina din corp de obicei in 2-4 ore. De aceea, pacientii pot simti ca durerea se inteteste la scurt timp dupa iesirea din cabinetul medicului. Durerile usoare pot persista timp de o zi sau doua dupa procedura.
De asemenea, este important ca pacientii sa-i intrebe pe medici daca pot lua medicamente antiinflamatoare (AINS) sau alte medicamente pentru durere fara reteta medicala. In functie de circumstante, doctorul poate recomanda aplicarea pungilor cu gheata pe articulatie si invelirea acesteia intr-un bandaj pentru a preveni umflarea.
Cel mai frecvent efect secundar asociat cu artrocenteza este disconfortul articular temporar. Alte riscuri:
Apelati imediat medicul daca apare oricare dintre urmatoarele:
Pentru majoritatea pacientilor, artrocenteza este o procedura sigura si lipsita de evenimente notabile.
Exista cateva contraindicatii absolute pentru artrocenteza. O articulatie nu trebuie aspirata daca pielea de deasupra prezinta ulceratii purulente mari.
In plus, o coagulopatie majora (de exemplu, hemofilia) nu este o contraindicatie absoluta pentru aspiratia unei articulatii umflate, deoarece, daca este lasata netratata, o hemartroza poate distruge rapid o articulatie. Poate duce la deteriorarea intra-articulara cauzata de efectele toxice ale produselor sanguine, ducand la hipertrofie sinoviala, fibroza si miscare articulara afectata. Episoadele repetate sau hemoragia care persista timp de mai mult de 6 luni duc la artropatie cronica invalidanta. Din cauza acestor situatii, medicii trebuie sa acorde o atentie mai mare precautiilor aseptice si hemostazei obtinute prin presiune adecvata.
Pentru pacientii tratati cu anticoagulante pentru o lunga durata de timp, testul INR ar trebui sa se incadreze in intervalul lor terapeutic ideal inainte de aspiratia articulara.
Referinte: