Septicemia este o afectiune care pune viata in pericol, fiind cauzata de raspunsul exagerat al organismului la o infectie. Aflati mai multe despre septicemie din materialul urmator.
Septicemia, boala care pune viata in pericol, poate apare atunci cand intreg organismul reactioneaza anormal la o infectie.
In cazul septicemiei, infectia declanseaza o reactie exagerata a sistemului imunitar, ce are ca rezultat eliberarea de substante chimice in fluxul sanguin, care conduce la o serie de reactii cum ar fi inflamarea pe scara larga si coagularea sangelui. Aceasta inflamatie si coagularea sangelui reduc semnifictiv fluxul sanguin la diferite organe ale corpului, cauzand deficit de substante nutritive si oxigen in organism.
Daca septicemia evolueaza, ajungandu-se la soc septic, tensiunea arteriala scade dramatic, putandu-se ajunge la deces. Oricine poate face septicemie (infectie in sange), dar cel mai frecvent se declanseaza la persoanele in varsta, copii sau la cei cu un sistem imunitar slabit.
Tratamentul precoce, cu antibiotice si cantitati mari de lichide administrate intravenos, maresc sansele de supravietuire.
Aceste infectii in corp se pot manifesta prin unul sau mai multe din urmatoarele simptome: febra mare peste 38 grade C sau, din contra, temperatura scazuta a corpului, tremurat, frisoane puternice, respiratie rapida, stare de confuzie, dezorientare, tahicardie, ameteli, senzatie de greata si varsaturi, dureri la nivelul articulatiilor, cum ar fi gleznele, coatele, soldurile, genunchii sau incheieturile mainilor, scaderea semnificativa a volumului de urina, dureri abdominale si scaderea dramatica a tensiunii arteriale.
Aproape orice tip de infectie – bacteriena, virala sau fungica – poate conduce la septicemie, insa cele mai probabile sunt:
Incidenta septicemiei pare a fi in crestere in ultima perioada din cauza:
Persoanele vulnerabile, care prezinta un risc mai mare de a dezvolta septicemie, de la o infectie minora pot fi:
Apendicita, una dintre cele mai intalnite afectiuni, este inflamatia apendicelui, un organ mic atasat de intestinul gros. In trecut, medicii au crezut ca apendicele nu are nicio functie, insa parerile s-au schimbat in ultima perioada. Apendicele nu este un organ esential, deci daca se infecteaza, poate fi indepartat printr-o interventie chirurgicala numita apendicectomie.
Apendicele se poate inflama din mai multe motive. Poate fi blocat de mucus, fecale sau tesut limfatic, parte a sistemului limfatic care ajuta la combaterea infectiilor. Bacteriile in mod normal inofensive din apendice incep sa atace peretii acestui organ, provocand inflamatii si infectii. Daca boala este lasata netratata, peretele apendicelui se poate rupe, cauzand raspandirea infectiei in abdomen si, eventual, in intreg corpul, ducand la septicemie, care poate deveni severa.
Uneori, incorect numita intoxicatie a sangelui, septicemia este raspunsul adesea mortal al organismului la infectie. Septicemia ucide si invalideaza milioane de oameni si necesita un tratament rapid pentru supravietuire.
Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune prezinta o infectie probabila sau confirmata.
Conditia se poate agrava, progresand pana la socul septic cand anumite modificari ale sistemului circulator, ale celulelor corpului si modul in care corpul utilizeaza energia devin mai anormale. Moartea poate surveni mai degraba in urma socului septic decat din cauza septicemiei. Cand este diagnosticat cu soc septic, pacientul are o infectie probabila sau confirmata in organism, dar si urmatoarele:
Se estimeaza ca, la nivel mondial, incidenta septicemiei este de 3 la 1.000 de persoane. Exista o crestere constanta a numarului de pacienti cu septicemie, in intreaga lume existand peste 18 milioane de cazuri pe an.
Din cauza mortalitatii ridicate, septicemia este una din cauzele principale de deces. In tarile in curs de dezvoltare, septicemia determina 60 pana la 70% din decesele anuale. Ea ucide peste 6 milioane de nou-nascuti si copii in fiecare an si sunt peste 100.000 de cazuri de sepsis maternal.
Oricine poate face o infectie si aproape orice infectie se poate transforma in septicemie, acesta fiind raspunsul extrem al organismului la o infectie. Netratata la timp, septicemia poate duce rapid la afectarea tesutului, insuficienta a organelor si moarte.
Conditia poate afecta pe oricine, in orice moment, insa cei mai predispusi sunt cei foarte batranii si cei foarte tineri. Copiii, in special nou-nascutii si sugarii tineri, pot fi mai susceptibili la dezvoltarea afectiunii. Cei cu alte probleme de sanatate prezinta, de asemenea, un risc mai mare.
In fiecare an in S.U.A., mai mult de 75.000 de sugari si copii dezvolta o forma severa septicemiei. Aproape 7.000 dintre acesti copii mor, afectiunea provocand mai multe decese decat cancerul.
Depistarea precoce a conditiei si inceperea tratamentului imediat fac adesea diferenta intre viata si moarte. Parintii si ingrijitorii trebuie sa solicite asistenta medicala imediata daca banuiesc ca micutul are o infectie care nu se amelioreaza sau care chiar se inrautateste. Septicemia poate fi precedata, de exemplu, de o infectie a tractului urinar, o pneumonie sau o infectie cutanata sau osoasa.
Semnele si simptomele bolii pot include o combinatie a oricaruia dintre urmatoarele:
Cand un copil dezvolta afectiunea la cateva luni dupa nastere (pana la 90 de zile), aceasta poarta denumirea de septicemie neonatala. Daca boala se dezvolta in primele ore sau zile dupa nastere, acesta se numeste septicemie cu debut precoce. Daca afectiunea apare dupa ce copilul a facut o saptamana de viata, aceasta se numeste septicemie neonatala cu debut tardiv. Copiii nascuti prematur dezvolta septicemie mai des decat copiii care se nasc la timp.
Pe masura ce copiii se fac mari, expunerea la boli poate creste pe masura ce merg la scoala si participa la activitati, cum ar fi cele sportive. Copiii, la fel ca adultii, pot dezvolta infectii bacteriene cum ar fi infectii ale tractului urinar, infectii cutanate, pneumonie, apendicita si meningita. Lasate netratate, toate acestea pot duce la septicemie.
Diagnosticarea septicemiei poate fi dificila, deoarece semnele si simptomele sale pot fi cauzate de alte boli. Medicii utilizeaza deseori baterii de teste in incercarea de a identifica infectia care sta la baza.
Se pot efectua in prima faza analize de sange pentru a pune in evidenta infectia din organism, anumite probleme de coagulare, functionarea anormala a ficatului sau rinichilor, existenta dezechilibrelor electrolitice, etc.
In functie de simptome, medicul poate cere, de asemenea, sa supuna analizei si alte fluide corporale, cum ar fi:
In cazul in care zona de infectie nu este evidenta, medicul poate solicita urmatoarele teste imagistice:
Prognosticul depinde de gravitatea sau stadiul afectiunii, precum si de starea de sanatate a pacientului. De exemplu, persoanele cu septicemie, insa fara semne de insuficienta a organelor la momentul diagnosticului, au aproximativ 15% -30% riscuri de deces. Pacientii cu septicemie severa sau soc septic au o rata de mortalitate de aproximativ 40%-60%, varstnicii fiind cei mai afectati. Nou-nascutii si copiii cu septicemie au o rata a mortalitatii de 9%-36%.
Afectiunea poate fi usoara sau severa. Pe masura ce boala se agraveaza, fluxul sanguin catre organele vitale, cum ar fi creierul, inima si rinichii, devine afectat. Septicemia poate provoca, de asemenea, formarea de cheaguri de sange in organe si in brate, picioare, degete de la maini si de la picioare. Astfel se poate ajunge la insuficienta a organelor si moartea tesuturilor (gangrene).
Majoritatea oamenilor se recupereaza in urma septicemiei usoare, insa rata medie a mortalitatii pentru socul septic este de aproximativ 40%. De asemenea, septicemia severa il poate predispune pe pacient la infectii viitoare.
Tratamentul timpuriu, agresiv, creste considerabil sansele de supravietuire in septicemie. Persoanele cu sepsis sever necesita o monitorizare atenta si tratament intr-o unitate de terapie intensiva sau spital. Daca aveti sepsis sever sau soc septic, masurile de salvare a vietii sunt necesare pentru a stabiliza respiratia si functia cardiaca.
O serie de medicamente sunt utilizate in tratamentul septicemiei, cum ar fi:
Tratamentul cu antibiotice incepe imediat, chiar inainte ca agentul infectios sa fie identificat. Initial, pacientul va primi antibiotice cu spectru larg, care sa fie eficiente impotriva unei varietati de bacterii. Antibioticele sunt administrate intravenos.
Dupa ce s-au aflat rezultatele analizelor de sange, medicul poate trece la un antibiotic diferit, care este mai potrivit in raport cu bacteriile care cauzeaza infectia.
In cazul in care tensiunea arteriala ramane prea mica chiar si dupa ce s-au administrat fluide intravenoase, se poate administra un medicament vasopresor, care contracta vasele de sange si ajuta la cresterea tensiunii arteriale.
Alte medicamente care se pot administra sunt doze mici de corticosteroizi, insulina, pentru a ajuta la mentinerea stabile a nivelului de zahar din sange, medicamente care modifica raspunsurile sistemului imunitar, precum si analgezice sau sedative.
Persoanele cu sepsis sever primesc, de obicei, tratament de sustinere, inclusiv oxigen si cantitati mari de lichide intravenos. In functie de stare, pacientul ar putea avea nevoie de un aparat pentru respiratie artificiala sau de unul pentru dializa, in caz de insuficienta renala.
Operatiile chirurgicale pot fi necesare pentru indepartarea surselor de infectie, cum sunt colectiile de puroi (abces).
Aproximativ 20-35% dintre pacientii cu sepsis sever si 40-60% dintre pacientii cu soc septic mor in termen de 30 de zile. Altii mor in urmatoarele 6 luni. Decesele care au loc un numar de luni mai tarziu au drept cauza:
Septicemia poate fi tratata natural cu vitamina C, turmeric, miere si usturoi.
Referinte: