Herpesul reprezinta o infectie foarte frecventa, produsa de virusul herpes simplex. Infectia se manifesta prin vezicule in jurul sau pe organele afectate. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentele eficiente in cazul herpesului.
Herpesul este un termen general folosit pentru a descrie atat herpesul oral (cunoscut si sub numele de herpes labialis), cat si herpesul genital. Desi aceste conditii pot fi prezentate cu aceeasi denumire in timpul conversatiilor obisnuite si au unele asemanari, fiecare este cauzata de un alt tip de virus herpes simplex (HSV).
HSV-1, sau herpesul de tip 1, este cel mai adesea raspunzator de infectiile herpetice care duc la leziuni in interiorul sau in jurul gurii, cunoscute si sub denumirea de rani reci, desi pot provoca si leziuni genitale.
HSV-2, sau herpesul de tip 2, se crede ca genereaza aproape exclusiv rani genitale.
In ambele cazuri, virusul herpes intra in epiderma – stratul exterior al pielii – si provoaca leziuni. Acestea sunt deschise, au tendinta de reveni, sunt raspandite in urma contactului direct cu pielea si pot fi tratate (dar nu vindecate) prin intermediul terapiei antivirale.
Aceste virusuri sunt agenti patogeni extrem de bine adaptati si care se gasesc aproape peste tot.
Herpes Simplex Virus-1 (HSV-1) apare adesea sub forma de rani reci sau basici in jurul gurii (herpes oral sau herpes la gura) sau pe fata. Trece de la o persoana la alta prin contact direct. Majoritatea oamenilor contracteaza in mod natural HSV-1 pana la varsta de 1 sau 2 ani si poarta acest virus pentru tot restul vietii.
La fel ca HSV-1, Herpes Simplex Virus-2 (HSV-2) se manifesta sub forma de rani sau basici in jurul zonei genitale (herpes genital). HSV-2 este des intalnit, infectand aproximativ una din sase persoane cu varsta intre 14 si 49 de ani. Atat HSV-1 cat si 2 pot fi contractate chiar daca persoana cu care intrati in contact nu are manifestari simptomatice ale virusului.
Virusul varicelo-zosterian (VVZ / HHV-3) este o infectie acuta care provoaca varicela. Se transmite prin contact direct cu o leziune a pielii sau prin aer. Peste 90% dintre adultii de astazi au dobandit virusul in timpul copilariei. Sistemul imunitar este stimulat de fiecare data cand intra in contact cu acest virus.
Virusul Epstein-Barr (VEB / HHV-4) este, de asemenea, surprinzator de raspandit in randul oamenilor. Infecteaza limfocitele B umane si celulele epiteliale. HHV-4 se raspandeste prin contactul cu fluidele corporale, in special prin saliva in timpul sarutului, prin impartirea ustensilelor, a periutelor de dinti etc.
Acesta poate fi raspandit si prin sange si sperma in timpul contactului sexual, al unei transfuzii de sange sau al transplantului de organe. Majoritatea oamenilor contracteaza VEB la un moment dat in viata lor, cel mai des in copilarie. VEB este responsabil pentru mononucleoza infectioasa, precum si alte boli.
Citomegalovirusul (CMV / HHV-5) este un alt membru al familiei herpesului. 50% -70% dintre toti adultii sunt infectati, precum si 50% dintre copiii. Cea mai frecventa manifestare o reprezinta tulburarile gastro-intestinale. In mod obisnuit, majoritatea persoanelor infectate traiesc fara sa stie ca au fost vreodata infectate.
Herpesvirusul uman de tip 6 (HBLV / HHV-6) este cel mai frecvent asociat cu Roseola infantum sau „a sasea boala”. Debutul este brusc, cu o febra mare, care dureaza 3-5 zile si este urmata de o eruptie cutanata pe corp, la nivelul trunchiului. Aceasta se extinde la nivelul membrelor si fetei, fiind urmata de scaderea temperaturii.
Herpesvirusul uman tip 7 (HHV-7) infecteaza aproape toti copiii pana la varsta de 3 ani si este transmis in principal prin saliva.
Herpesvirusul uman tip 8 (KSHV / HHV-8), cunoscut si ca sarcom Kaposi, se prezinta ca un cancer de tesut conjunctiv. HHV-8 produce o leziune maligna caracterizata prin celule neoplazice si cresteri anormale ale vaselor de sange.
Infectiile herpetice sunt cauzate de virusul herpes simplex, care intra prin piele si calatoreste catre nervi, unde in general nu cauzeaza probleme. Herpesul poate provoca leziuni ale pielii, totusi, cand virusurile devin active.
HSV 1 este in mod normal asociat cu infectii in interiorul sau in jurul gurii si buzelor. HSV 2 este, de obicei, asociat cu infectiile genitale. Alte locatii ale corpului, cum ar fi ochii sau gatul, pot fi, de asemenea, afectate. Fiecare dintre cele doua virusuri poate afecta zonele care sunt in mod obisnuit asociate cu celalalt virus.
Odata intrat intr-o celula umana, virusul HSV patrunde in nucleul acesteia si incepe procesul de multiplicare. In aceasta etapa, chiar daca celulele corpului pot fi infectate, cel mai probabil nu veti avea niciun simptom.
In timpul infectiei initiale, virusul este transportat prin celulele nervoase catre punctele nervoase, cunoscute sub numele de ganglioni. Acolo, virusul va ramane intr-o stare inactiva, nu se va multiplica si nu va produce niciun simptom.
Ocazional, virusul latent poate fi reactivat brusc, pornind din nou procesul de inmultire. Cand se intampla acest lucru, virusul calatoreste inapoi prin nerv catre suprafata pielii. Astfel, multe dintre celulele pielii infectate sunt ucise, provocand formarea de basici. Eruptia acestor basici creeaza ulceratii caracteristice cunoscute ca rani reci sau herpes genital.
Exista o serie de factori de sanatate care va pot predispune la o infectie cu HSV mai severa sau mai lunga daca aveti deja HSV-1 sau HSV-2.
Daca sistemul imunitar este afectat din orice motiv, aveti un risc mai mare de a contracta o infectie cu HSV mai grava sau de a va reactiva frecvent infectia. Sistemul imunitar poate fi suprimat din mai multe motive, printre acestea numarandu-se:
Puteti dezvolta o infectie mai grava cu HSV-1 sau HSV-2 sau o puteti reactiva daca luati medicamente imunosupresoare cum ar fi steroizii sau medicamentele chimioterapice. Acest lucru dispare daca intrerupeti administrarea medicamentului si functia sistemului imunitar revine la normal.
Infectia cu HIV provoaca o imunitate scazuta in fata virusurilor, iar infectiile cu virusul herpetic pot fi mai severe la cei infectati cu HIV.
Herpesul este un virus deosebit de comun, care se transmite (se ia) de la o persoana la alta si exista un mare risc de contaminare dat de expunerea la anumite activitati:
HSV-2 este tipul de virus herpetic transmis cel mai des de la o persoana la alta prin sex, inclusiv sex oral. Cei care au mai multi parteneri sexuali si care practica sexul neprotejat cu parteneri care ar putea fi infectati prezinta un risc ridicat.
Sarutul sau un alt tip de contact oral reprezinta una dintre metodele intalnite de transmitere a HSV-1.
Herpesul se ia si prin impartirea unor lucruri cum ar fi protezele, periutele de dinti si chiar prosoapele care au intrat recent in contact cu virusul. Folosirea rujului altcuiva, a luciului sau balsamului de buze este deosebit de problematica, deoarece aceste elemente sunt in mod inerent umede, lucru care ii permite virusului sa se lipeasca usor.
Herpes gladiatorum, un tip de infectie cauzat de HSV-1, se caracterizeaza prin leziuni aparute la nivelul fetei, capului si gatului. Acest tip de infectie cu herpes este cel mai des intalnit la luptatori.
Infectia primara este un termen folosit pentru a descrie un focar de herpes care se dezvolta atunci cand o persoana este infectata pentru prima data. Simptomele pot fi destul de severe si pot include:
In cele mai multe cazuri, ulceratiile se vindeca si individul nu ramane cu cicatrici de durata.
De obicei, simptomele nu vor dura mai mult de 10 zile si includ:
Herpesul labial este o afectiune data de virusul herpetic 1 si afecteaza in principal tegumentul si mucoasa de la nivelul cavitatii bucale. Este o infectie virala care de cele mai multe ori are loc in copilarie iar in urma infectiei primare virusul ramane cantonat in corpul celulelor nervoase din ganglionii regionali. In cursul vietii individul poate prezenta acutizari repetate provocate de expunerea la razele ultraviolete, febra, infectii, interventii chirurgicale. Imunitatea influenteaza receptivitatea virusului si severitatea infectiei precum si frecventa recaderilor.
Principalele simptome care apar la inceput sunt senzatia de arsura si intepaturile. Ulterior apar mici vezicule grupate pe un fond rosu si care sunt dureroase. Leziunile pot fi localizate doar la nivelul buzei si a mucoasei bucale sau se pot extinde in sus spre tegumentul nasului. De obicei, episodul dureaza intre 7- 10 zile.
Acest tip de virus este in general diagnosticat in urma unei examinari fizice. Medicul va poate examina leziunile aparute pe piele si poate solicita, de asemenea, o testare HSV, sub forma de biopsie a herpesului. Aceasta va confirma diagnosticul daca aveti leziuni. In timpul acestui test, medicul va preleva un esantion de lichid din gat pe care il va trimite apoi la un laborator pentru a fi testat.
Analizele de sange prin care medicul cauta anticorpi pentru HSV-1 si HSV-2 pot, de asemenea, ajuta la diagnosticarea acestor infectii. Acest lucru este util in special atunci cand nu exista leziuni prezente.
Cum tratam herpesul?
Nu exista niciun medicament care sa elimine virusul herpesului.
In cat timp trece herpesul cu aciclovir?
Medicii pot prescrie un antiviral, cum ar fi aciclovir, care impiedica multiplicarea virusului. Medicamentele antivirale vor ajuta la eliminarea rapida a focarului si vor contribui, de asemenea, la reducerea severitatii simptomelor.
Medicii prescriu de obicei antivirale atunci cand o persoana prezinta primele simptome. Deoarece focarele recurente sunt de obicei usoare, tratamentul nu este necesar.
Remedii naturale
Unii oameni considera ca folosirea pungilor cu gheata poate ajuta. Nu aplicati niciodata gheata direct pe piele, infasurati-o intotdeauna intr-o carpa sau un prosop.
In ciuda lipsei de dovezi stiintifice, unii oameni cred ca otetul de mere poate fi folosit pentru tratarea ranilor reci. Una dintre teorii sustine ca substantele nutritive alcaline din otetul de mere reduc influenta virusului care cauzeaza leziunile. Alte persoane cred ca otetul de mere are proprietati antiinfectioase, ceea ce poate fi util pentru tratarea ranilor, ulceratiilor si a leziunilor de tot felul.
HSV-1 este responsabil pentru aparitia ranilor reci si exista posibilitatea ca acest virus sa fie suprimata de o substanta chimica din pasta de dinti. Multe dintre brandurile care produc pasta de dinti includ laurilsulfatul de sodiu. Acesta poate ajuta la uscarea basicilor.
Administrarea de remedii homeopatice amelioreaza simptomatologia si scurteaza evolutia bolii.
Rhus toxicodendron este un remediu mult prescris in suferintele cauzate de virusurile herpetice si varicelo-zosterian. Leziunile sunt sub forma de mici vezicule foare pruriginoase ameliorate de apa foarte fierbinte. Bolnavul este agitat, se misca in permanenta si are un somn nelinistit. Este un remediu util in cazul herpesului labial aparut in timpul puseelor de febra. Se administreaza in dilutia CH30 de 3- 4 ori pe zi pana la diparitia tuturor simptomelor.
Croton tiglium se va administra in cazul eruptiilor veziculare cu prurit insuportabil la un bolnav care prezinta si diaree.
Leziunile herpetice la bolnavul Petroleum apar pe o piele foarte uscata si crapata care sangereaza usor. Pielea in general are aspect nesanatos cu multiple leziuni care se vindeca foarte greu. Este primul remediu indicat la pacientii care se plang de uscaciune marcata a pielii.
Mezereum este un alt remediu pentru eruptie veziculara foarte pruriginoasa si cu senzatie de arsura. Aceste elemente veziculoase se asociaza cu cruste (aparute in urma gratajului).
Daca zona tegumentului pe care apar veziculele caracteristice infectiei herpetice este foarte rosie si foarte tumefiata (gata sa plezneasca), se administreaza remediul Apis. Aceste leziuni se amelioreaza la aplicatii reci. Simptomele caracteristice acestui remediu sunt similare celor cauzate de intepatura de albina (durere, roseata, tumefiere marcata).
Borax se administreaza daca leziunile cutanate veziculare se asociaza cu afte dureroase, sangerande, cu senzatie de arsura aparute pe toata mucoasa bucala. Este unul dintre principalele remedii pentru afte aparute la copii.
Referinte: