Raul de inaltime este o problema de sanatate care afecteaza foarte multe persoane si poate avea repercusiuni grave. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, tratamentul si mijloacele de preventie pentru acrofobie.
Daca locuiti la o altitudine joasa si faceti o excursie intr-o zona aflata la o altitudine de peste 2400 m, puteti prezenta rau de altitudine (rau de inaltime). Aceasta frica de inaltime este uneori denumita rau acut de munte. Poate provoca dureri de cap, greata, oboseala, insomnie, respiratie sacadata sau pierdera apetitului.
Spre deosebire de o fobie specifica, cum ar fi aerofobia, care este frica de zbor, acrofobia va poate face sa va temeti de o varietate de lucruri legate de distanta mare de sol. In functie de severitatea acrofobiei, puteti simti o mare teama cand va aflati la un etaj superior al unei cladiri sau va puteti simti la fel de rau cand va urcati pe o scara.
Conditiile care au o mare legatura cu acrofobia si alaturi de care se pot dezvolta, sunt:
Vertijul este o afectiune care provoaca o senzatie de ameteala. Ilingofobia este o fobie in care pacientului ii este teama sa nu ameteasca daca se uita in jos. Aceasta poate avea simptome asemanatoare vertijului. Acrofobia poate produce senzatii similare, insa cele trei conditii sunt diferite. Consultati un medic care sa va testeze, daca aveti simptome de vertij.
Frica de pante si scari, numita batmofobie, poate avea, in unele cazuri, legatura cu acrofobia. Cei care sufera de batmofobie intra in panica atunci cand vad o panta abrupta, chiar daca nu e nevoie sa o urce. Cu toate ca multi oameni cu batmofobie au si acrofobie, majoritatea celor care sufera de acrofobie nu sufera si de batmofobie.
Aceasta frica are legatura cu batmofobia, cu exceptia faptului ca se intampla, de obicei, numai atunci cand intentionati sa faceti o urcare. Daca suferiti de climacofobie, nu va este frica sa priviti niste scari abrupte, atata timp cat puteti ramane in siguranta la baza lor. Cu toate acestea, climacofobia poate aparea in tandem cu acrofobia.
Aceasta reprezinta frica de a zbura. In functie de gravitatea fobiei, va puteti teme de aeroporturi si de avioane sau puteti trai aceasta senzatie doar atunci cand va aflati in aer. Aerofobia poate sa apara ocazional alaturi de acropfobie.
Cercetarile privind cauze fobiilor, inclusiv acrofobia, au provocat conflicte printre specialistii in domeniu. Unii psihologi au sustinut ca fobiile sunt cauzate de experientele traumatizante timpurii. In cazul acrofobiei, persoanele care se confrunta cu aceasta frica fie au cazut de la inaltime (dintr-un copac), fie au fost martori la o scena in care o alta persoana a cazut de la inaltime si s-a ranit. Acrofobia ar putea fi, de asemenea, cauzata de tipare. De exemplu, copiii ai caror parinti se tem de inaltimi prezinta un mare risc sa devina acrofobi.
Acrofobia este totusi atat de des intalnita incat poate avea o componenta genetica. Inaltimile reprezinta un motiv intemeiat de care oamenii sa se teama. De aceea, probabil, teama de inaltimi ii ajuta pe oameni sa previna expunerea la anumite riscuri inutile, astfel protejand specia de disparitie. Majoritatea persoanelor sufera de un anumit grad de acrofobie si simt unele disconforturi, de exemplu, atunci cand stau pe marginea unei cladiri foarte inalte.
Cu toate acestea, nu toti oamenii se confrunta cu acrofobia, ceea ce elimina, cel putin partial, afirmatia ca frica de inaltimi este programata genetic in specia umana. Gradul sever al acrofobiei de care unii oameni sufera poate fi maladaptiv, impiedicandu-i pe acestia sa traiasca in cladiri cu mai mult de un nivel si sa interfereze cu activitati zilnice, cum ar fi urcatul pe scari. Probabil ca acrofobia este o combinatie a componentelor genetice si de mediu. Persoanele cu aceasta fobie pot suferi, de asemenea, de alte fobii sau tipuri de anxietate.
Din punct de vedere emotional si fizic, raspunsul in cazul acrofobiei este similar cu cel dat de orice alta fobie. Este posibil sa nu prezentati niciodata simptome de vertij, dar puteti avea urmatoarele semne in timpul acrofobiei:
S-ar putea sa aveti un sentiment de panica atunci cand realizati ca va aflati la mare inaltime. De aceea, primul instinct este sa cautati ceva de care sa va tineti, iar senzatia de echilibru va poate face feste. De asemenea, cei care se confrunta cu aceasta fobie au tendinta sa mearga in patru labe, sa stea in ingenunchi sau sa-si coboare nivelul corpului.
Puteti incepe sa tremurati, sa transpirati, sa experimentati palpitatii ale inimii si chiar sa plangeti sau sa strigati. De asemenea, v-ati putea simti ingroziti si paralizati si v-ati putea pierde capacitatea de gandire.
Daca aveti acrofobie, este posibil sa incepeti sa va temeti de situatii care va pot determina sa petreceti timp in locuri inalte. De exemplu, ati putea fi ingrijorati de faptul ca, in timpul vacantei urmatoare, ati fost cazati intr-o camera de hotel aflata la un etaj superior. Puteti sa renuntati la a va repara casa de teama de a folosi o scara. De asemenea, s-ar putea sa evitati sa mergeti in vizita la prieteni care locuiesc in apartamente aflate la un etaj superior.
Formele de manifestare ale raului de inaltime pot varia, de la forma blanda la cea grava. Forma blanda a „raului de inaltime” poate aparea la altitudini de 2000 de metri si se manifesta prin:
Important de stiut este faptul ca frica de inaltime se manifesta la cateva ore de la sosirea la altitudine mare, de obicei la peste 2400 m si poate dura cateva zile.
Practicantii de sporturi de iarna, precum schiorii sau persoanele care practica snowbord sunt deseori afectati de starea aceasta.
In ceea ce priveste forma mai grava, aceasta apare la altitudini de peste 3.000 de m inaltime si poate provoca tulburari respiratorii sau cerebrale care, netratate, pot fi fatale.
Ca in cazul altor fobii, exista o multime de specialisti care va pot evalua diagnosticul de fobie, printre care expertii in sanatate mentala, medicii de familie, asistentii medicali primari, psihiatrii, psihologii sau asistentii sociali. Daca unul dintre acesti profesionisti suspecteaza ca aveti o fobie (in cazul de fata acrofobie), vi se vor pune cateva intrebari pentru a afla toate simptomele pe care le aveti. De asemenea, este posibil sa treceti printr-un interviu medical si o examinare fizica.
O fobie poate sa apara impreuna cu o serie de alte probleme de sanatate mintala, printre care:
Fobiile sunt asociate in mod special cu alte tulburari de anxietate.
Cea de-a cincea editie a Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5) prezinta 7 criterii de diagnostic pentru anumite fobii:
Testele medicale in cazul vertijului pot include analizele de sange, scanari cu tomografie computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), care pot exclude o varietate de afectiuni neurologice.
Deoarece prin respiratie se pierde o cantitate mare de apa, precum si prin transpiratie (in cazul sporturilor de iarna), pentru a reduce efectele unei stari moderate de rau de inaltime, este bine sa beti multe lichide si sa consumati carbohidrati. De asemenea, puteti apela la medicamente prescrise de doctor, in caz ca urcati la altitudini mari.
In cazul cazurilor grave de rau de altitudine, cea mai buna solutie este sa coborati la altitudini mai joase, sa va odihiti sau sa va administrati oxigen.
Acrofobia poate imparti anumite simptome cu vertijul, o tulburare medicala cu o varietate de cauze posibile, precum si cu alte fobii specifice. Din aceste motive, daca aveti semne de acrofobie, este extrem de important sa solicitati ajutor profesional cat mai curand posibil.
Printre metodele de tratare a acrofobiei se numara:
Terapia cognitiv-comportamentala, sau TCC, este principala optiune de tratament pentru anumite fobii. Tehnicile comportamentale care va expun situatiei de care va este teama fie treptat (desensibilizare sistematica), fie rapid, sunt frecvent utilizate. In plus, sunteti invatati sa gasiti anumite cai de a suprima reactia de panica si de a recastiga controlul emotional.
In mod traditional, expunerea reala la inaltimi este cea mai comuna solutie. Cu toate acestea, mai multe studii de cercetare au aratat ca realitatea virtuala poate fi la fel de eficienta. Un avantaj major al tratamentului cu ajutorul realitatii virtuale este economisirea atat a costurilor, cat si a timpului, deoarece nu este nevoie sa fiti insotiti de terapeut direct „la locatie”. Aceasta metoda nu este disponibila pretutindeni, insa dupa ce costurile echipamentelor de realitate virtuala vor mai cobori, vor fi, probabil, mult mai usor de accesat pe masura ce timpul trece.
Uneori, sedativele sau beta-blocantele pot fi utilizate pe termen scurt in situatii specifice pentru a ajuta la ameliorarea starii de panica si a anxietatii cu care va confruntati. Medicamentul D-cicloserina a fost folosit in studiile clinice pentru tratarea tulburarilor de anxietate incepand cu 2008. Unele studii au aratat ca utilizarea medicamentelor in tandem cu terapia cognitiv-comportamentala poate imbunatati rezultatele. Cu toate acestea, o meta-analiza, care combina rezultatele multiple ale studiului, a pus la indoiala utilitatea D-cicloserinei, asa cum credea initial, citand ca trebuie facute mai multe cercetari.
Practicarea curelor de yoga, respiratie profunda, meditatie sau relaxare musculara progresiva va pot ajuta sa faceti fata stresului si anxietatii. Efectuarea de exercitii fizice regulate poate fi, de asemenea, de ajutor.
Cel mai mare pericol pe care majoritatea fobiilor il prezinta este riscul de limitare a vietii si a activitatilor in efortul de a evita situatia temuta.
Situatia poate fi tinuta sub control, atata timp cat se iau masuri normale de precautie. Cu toate acestea, in timpul starii de panica, pacientii pot face miscari nesigure. Prin urmare, este extrem de important ca acrofobia sa fie tratata cat mai repede posibil cu ajutor specializat, mai ales daca statul la inaltimi reprezinta o parte obisnuita a vietii.
Distragerea atentiei prin:
Aceasta tehnica ii ajuta pe acrofobi sa evite gandurile anxiogene si sa mentina sub control nivelul anxietatii. Nu se produce schimbarea, ci evitarea gandurilor anxiogene.
Gandirea pozitiva are un rol major in intregul proces de recuperare a pacientului. In foarte putine cazuri, aceasta fobie este recuperata in urma unei prime sedinte terapeutice. Este nevoie deci de pastrarea optimismului pentru a nu renunta la mijlocul drumului.
Referinte: