Mielografia utilizeaza, in timp real, o forma de radiografie numita fluoroscopie si o injectie cu substanta de contrast pentru a evalua maduva spinarii, radacinile nervoase si invelisul vertebral (meningele). Mai multe despre acest tip de investigatie aflati din materialul care urmeaza.
Mielografia este o examinare imagistica care implica introducerea unui ac spinal in canalul spinal si injectarea unei substante de contrast in spatiul aflat in jurul maduvei spinarii si a radacinilor nervoase (spatiul subarahnoid). Este utilizata o forma in timp real de radiografie numita fluoroscopie.
Testul cu raze X (radiografia) este un test medical neinvaziv care ajuta medicii sa diagnosticheze si sa trateze afectiuni medicale. Imaginile cu raze X implica expunerea unei parti a corpului la o mica doza de radiatii ionizante pentru a produce imagini ale interiorului corpului. Radiografia este cea mai veche si cea mai frecventa forma de imagistica medicala.
Cand substanta de contrast este injectata in spatiul subarahnoid, radiologul este capabil sa vizualizeze si sa evalueze starea maduvei spinarii, a radacinilor nervoase si a meningelui. Ultimul este format din membranele care inconjoara si acopera maduva spinarii si radacinile nervoase. Mielografia ofera o imagine foarte detaliata (mielograma) a maduvei spinarii, a radacinilor nervoase, a spatiului subarahnoid si a coloanei vertebrale. Radiologul vizualizeaza trecerea substantei de contrast in timp real in spatiul subarahnoid, pe masura ce curge prin fluoroscopie. In acelasi timp, sunt captate si imagini permanente, numite radiografii, ale materialului de contrast din jurul maduvei spinarii si radacinilor nervoase pentru a identifica anomalii care implica sau afecteaza aceste structuri. In multe dintre aceste cazuri, mielografia poate fi urmata de o tomografie computerizata (CT) pentru a defini mai bine anatomia si orice alte anomalii.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este adesea primul examen imagistic efectuat pentru a evalua maduva spinarii si radacinile nervoase. Exista cazuri in care un pacient nu poate efectua examenul RMN din cauza faptului ca are implantat un dispozitiv medical, cum ar fi un stimulator cardiac. In astfel de cazuri, cea mai buna optiune este efectuarea unei mielografii si / sau a unei scanari CT, pentru a defini mai bine anomaliile.
Mielografia este folosita cel mai frecvent pentru a detecta anomalii care afecteaza maduva spinarii, canalul spinal, radacinile nervului spinal si vasele de sange care alimenteaza maduva spinarii, de exemplu:
De asemenea, mielografia poate fi utilizata pentru a evalua urmatoarele afectiuni atunci cand RMN-ul nu poate fi efectuat, sau impreuna cu rezonanta magnetica (cand RMN-ul nu furnizeaza informatii suficiente):
Mielografia poate fi un real ajutor in planificarea si luarea deciziilor chirurgicale. Aceasta procedura poate reprezenta o solutie in cazul pacientilor carora le-au fost aplicate instrumente spinale (suruburi, placi, tije etc.), cazuri in care RMN-ul nu este optim.
Medicul va va oferi instructiuni detaliate despre cum sa va pregatiti pentru mielograma.
Trebuie sa-i aduceti la cunostinta medicului detalii despre medicamentele pe care le luati si daca exista vreo alergie, mai ales la substantele de contrast iodate. De asemenea, informati-va medicul despre boli sau alte afectiuni recente.
Este esential ca medicul sa stie daca luati medicamente la care trebuie sa renuntati cu cateva zile inainte de procedura. Printre acestea se numara anumite medicamente antipsihotice, antidepresive, anticoagulante sanguine si alte medicamente. In primul rand, trebuie sa renuntati cateva zile la administrarea anticoagulantelor. Daca luati aceste medicamente care subtiaza sangele, trebuie sa discutati cu specialistul despre metode alternative de mentinere a anticoagularii in timp ce efectuati o mielografie.
Desi reactiile la substanta de contrast pe baza de iod utilizata la mielograma sunt extrem de rare, trebuie sa informati medicul daca ati avut vreodata o reactie alergica la substanta de contrast sau la alte medicamente. In plus, mentionati daca aveti orice alergie la alte substante non-medicale sau daca aveti astm. In acest caz, veti fi urmarit cu atentie in special pentru a verifica o reactie la injectarea substantei de contrast. Alergia la substantele care contin iod poate fi principala grija.
De obicei, pacientii sunt sfatuiti sa-si mareasca aportul de lichide cu o zi inainte de o mielografie planificata, deoarece hidratarea este extrem de importanta. Alimentele solide ar trebui evitate cu cateva ore inainte de examinare, nu si lichidele, care trebuie consumate in continuare.
Vi se va cere sa renuntati la unele dintre haine si sa purtati un halat in timpul examinarii. De asemenea, vi se poate cere sa va scoateti bijuteriile, aparatele dentare detasabile, ochelarii si orice obiecte metalice sau imbracaminte care ar putea interfera cu razele X.
Femeile ar trebui sa-si informeze intotdeauna medicul daca exista vreo posibilitate sa fie gravide. Multe teste de imagistica nu sunt efectuate in timpul sarcinii, pentru a nu expune fatul la radiatii. Daca este necesara o radiografie, se vor lua masuri de precautie pentru a minimiza expunerea la radiatii a copilului.
La incheierea mielografiei, pacientul ramane, de obicei, intr-o zona de observatie timp de aproximativ doua ore. Daca nu trebuie sa petreceti noaptea in spital, ar trebui sa va asigurati ca aveti o ruda sau un prieten care sa va duca acasa.
Aceasta examinare se face de obicei in ambulatoriu.
Deoarece pacientul se afla cu fata in jos pe masa de examinare, radiologul va folosi fluoroscopul pentru a proiecta imagini radiografice pe monitor. Acest lucru este necesar pentru a vizualiza coloana vertebrala si pentru a determina cel mai bun loc in care sa fie injectata substanta de contrast.
Aceasta este de obicei injectata in canalul spinal lombar inferior, operatiunea fiind considerata mai usoara si mai sigura. Ocazional, daca se considera mai sigur sau mai util, substanta de contrast va fi injectata in coloana cervicala.
La locul injectarii, pielea va fi curatata si apoi amortita cu un anestezic local. In functie de locul punctiei, pacientul va fi pozitionat intr-o parte sau pe abdomen (pozitia predominanta). Acul este avansat, de regula sub orientare fluoroscopica, pana cand varful acestuia este pozitionat in spatiul subarahnoid din canalul spinal, moment in care se obtine un flux lent fluid liber. Daca acest lucru este solicitat de catre medic, o cantitate mica de lichid cefalorahidian poate fi extrasa si trimisa pentru studii de laborator. Substanta de contrast este apoi injectata prin ac, acul este indepartat si pielea de la locul punctiei este curatata din nou. Pacientul este apoi pozitionat pe masa, de obicei stand pe burta.
Folosind din nou fluoroscopul pentru indrumare, radiologul inclina lent aparatul cu raze X permitand substantei de contrast sa curga in sus sau in jos in spatiul subarahnoid si sa inconjoare radacinile nervoase sau maduva spinarii. Pe masura ce masa este inclinata, radiologul monitorizeaza fluxul materialului de contrast cu fluoroscopul, concentrandu-se asupra zonei care se coreleaza cu simptomele pacientului. Din acest moment, pacientul poate fi repozitionat pe o parte pentru a fi obtinute imagini radiografice suplimentare. In timp ce astfel de imagini sunt obtinute, este important ca pacientul sa ramana pe loc pentru a reduce posibilitatea unor imagini neclare. Cand aceste imagini au fost finalizate, masa este readusa in pozitie orizontala, iar pacientul este lasat sa se rostogoleasca pe spate si sa adopte o pozitie de confort mai mare in timp ce imaginile sunt verificate de catre radiolog.
O tomografie computerizata (CT) este efectuata frecvent imediat dupa incheierea mielografiei, in timp ce substanta de contrast este inca prezenta in canalul spinal. Aceasta combinatie de studii imagistice este cunoscuta sub numele de mielografie CT.
Un examen de mielografie este de obicei finalizat in 30-60 de minute. O scanare CT va adauga inca 15-30 de minute la timpul total de examinare.
O mielografie poate fi facuta pentru a evalua maduva spinarii, spatiul subarahnoid sau alte structuri pentru identificarea modificarilor sau anomaliilor. Poate fi utilizata atunci cand un alt tip de examinare, cum ar fi radiografia, nu ofera raspunsuri clare despre cauza problemelor spatelui sau ale coloanei vertebrale. Mielografiile pot fi utilizate pentru a evalua numeroase boli, printre care:
Pot exista si alte afectiuni pentru ca medicul poate recomanda o mielografie.
Pretul mediu al unei mielografii este de 250 de lei, dar poate ajunge si la 400 de lei si poate fi efectuata la una dintre clinicile private sau de stat.
Referinte:
https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=myelography
https://www.hopkinsmedicine.org/healthlibrary/test_procedures/neurological/myelogram_92,p07670
https://www.ajronline.org/doi/10.2214/ajr.185.3.01850768
https://www.spineuniverse.com/exams-tests/myelography-myelogram
http://www.ajnr.org/content/24/8/1711