In primul rand exista variante in a nu incurca cresterea in inaltime a copiilor, in a nu limita ceea ce copilul are ca inzestrare genetica. Exemplul cel mai bun este probabil gimnastica, unde se sare foarte mult pe cartilaje. Gimnastele sunt scunde, nu neaparat ca asa s-au nascut, ci pentru ca au fost supuse unui efort fantastic pe cartilaje. Aceste tasari au fost atunci cand respectivii copii erau in crestere.
Ca medic sportiv, din punctul meu de vedere este important sa dam sansa ca aceasta crestere sa fie la parametri maximali posibili si s-o „ajutam” cu o serie de suplimente proteice, in principal, luate in perioada in care cartilajele sunt inca neinchise. Daca la 13-14 ani exista dubii in ceea ce priveste cresterea copiilor, eu recomand efectuarea unei radiografii de pumn pentru a vedea care este starea cartilajelor.
In cazul in care cartilajul de crestere este inchis, evident ca batem la usi inchise cu aceasta dorinta „hai sa mai facem ceva sa crestem”. Perioada optima in care putem sa ajutam intr-o anumita masura cresterea in inaltime a copiilor este undeva de la 3-4 ani pana catre 10-12 ani, in prepubertate.
Cresterea in inaltime a copiilor trebuie foarte bine corelata si cu cresterea in greutate. La un moment dat exista o tendinta de a indopa copilul sa fie „gras si sanatos”, cum era pe vremuri. Si atunci acest exces ponderal in copilarie si adolescenta este extrem de nociv atat pentru aparatul locomotor, cat si pentru aparatul cardiovascular.