Uretrita este inflamatia si umflarea uretrei, canalul ingust care transporta urina de la vezica in afara corpului. Aflati mai multe despre cauzele si simptomele uretritei si ce tratamente sunt indicate.
Uretrita este o afectiune in care uretra devine inflamata si iritata. Uretrita nu este o infectie urinara (ITU). Uretrita este o inflamatie a uretrei, in timp ce o ITU este o infectie a tractului urinar. Cele doua pot avea simptome similare, insa necesita diferite metode de tratament, in functie de cauza uretritei.
Uretrita provoaca, de obicei, durere la urinare si o nevoie continua de a urina. Cauza principala a uretritei este de obicei infectia bacteriana.
Uretra este canalul care transporta urina de la vezica pana in afara corpului.
Orice persoana poate fi afectata de uretrita, indiferent de varsta. Atat barbatii, cat si femeile pot dezvolta aceasta inflamatie a uretrei. Cu toate acestea, femeile sunt mai predispuse sa dezvolte afectiunea decat barbatii. Acest lucru se intampla, in parte, din cauza faptului ca uretrele barbatilor, care sunt pe toata lungimea penisului, sunt mult mai lungi decat cele ale femeilor. Uretra unei femei are de obicei o lungime de un centimetru si jumatate. Acest lucru faciliteaza patrunderea bacteriilor in uretra. Bacteria care provoaca uretrita poate fi transmisa prin sex neprotejat. Daca o femeie are o infectie vaginala, o poate transmite partenerului sau.
Barbatii cu uretrita pot prezenta unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
Unele dintre simptomele uretritei la femei sunt:
Exista posibilitatea ca persoanele cu uretrita sa nu prezinte simptome. Acest lucru este valabil mai ales pentru femei. La barbati, simptomele pot sa nu fie evidente daca uretrita s-a dezvoltat ca urmare a infectiei cu chlamydia sau ocazional cu trichomoniaza.
Din acest motiv, este important ca pacientul sa se supuna testarii pentru a afla daca a fost infectat cu o boala cu transmitere sexuala (BTS).
In general, majoritatea cazurilor de uretrita apar in urma unei infectii cauzate de bacterii sau virusuri. Bacteriile sunt cele mai frecvente cauze. Aceleasi bacterii care pot provoca infectii ale vezicii urinare si ale rinichilor pot infecta si mucoasa uretrei. Bacteriile care se gasesc in mod natural in zona genitala pot provoca, de asemenea, uretrita daca patrund in tractul urinar.
Conform Centrului pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (CDC) din SUA, bacteriile asociate cu uretrita sunt:
Agentii patogeni sunt agentii biologici care provoaca boala. Aceiasi agenti patogeni care provoaca bolile cu transmitere sexuala (BTS) pot provoca, de asemenea, uretrita. Acestea sunt bacteriile care provoaca infectiile cu gonoree si chlamydia si parazitul care provoaca trichomoniaza.
Exista, de asemenea, virusuri care pot produce uretrita. Acestea sunt papilomavirusul uman (HPV), virusul herpes simplex (HSV) si citomegalovirusul (CMV).
Cele mai predispuse persoane la a dezvolta uretrita sunt cele care:
Potrivit unui studiu publicat in Journal of Infectious Diseases, sexul oral poate reprezenta un factor de risc pentru uretrita nongonococica (UNG). Uretrita nu este intotdeauna transmisa sexual, insa riscul de expunere este mai mare in cazul persoanelor care au mai multi parteneri sexuali.
Centrul Amercian pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (CDC) recomanda ca fiecare pacient cu uretrita confirmata sau suspectata sa fie supus testelor de detectare a infectiilor cu gonoree si chlamydia. In acest fel, cei infectati isi vor putea informa partenerii, care pot fi, de asemenea, testati si tratati.
Exista diferite tipuri de uretrita, clasificate in functie de cauza inflamatiei. Acestea sunt uretrita gonococica si uretrita nongonococica.
Uretrita gonococica este cauzata de aceeasi bacterie care provoaca infectia cu transmitere sexuala cu gonoree. 20 la suta dintre cazurile de uretrita sunt cauzate de aceasta infectie.
Uretrita nongonococica este uretrita provocata de alte infectii non-gonococice. Chlamydia este o cauza frecventa a uretritei nongonococice. Exista si alte boli cu transmitere sexuala care pot cauza uretrita.
Cu toate acestea, pot aparea si iritatii care nu au legatura cu bolile cu transmitere sexuala. Aceste iritatii pot fi produse de anumite leziuni, care pot aparea, de exemplu, prin introducerea un cateter, sau de alte tipuri de traumatisme genitale. Majoritatea pacientilor au fie un tip de uretrita, fie celalalt, insa, in cazul unora, aceasta inflamatie poate avea mai multe cauze simultan. Acest lucru este valabil mai ales la femei.
La copii, uretrita este de obicei cauzata de o iritatie chimica – nu de o infectie. Inflamatia este provocata de produsele chimice precum sapunul sau lotiunile de piele care patrund in uretra. Aceasta forma poarta denumirea de uretrita chimica. Simptomele seamana cu cele ale unei infectii urinare. Insa uretrita nu este o infectie.
In cele mai multe cazuri, aceasta problema dispare in cateva zile daca micutul nu mai intra in contact cu substantele chimice care au declansat inflamatia uretrei.
In cazul unui barbat, medicul verifica de obicei abdomenul, scrotul, penisul si vezica urinara pentru a incerca sa afle daca problema este provocata de o inflamatie sau secretie.
Medicul ar putea, de asemenea, sa deschida meatul uretral (deschiderea din varful glandului penian) pentru a vedea daca exista eventuale anomalii. Dupa ce deschide meatul urinar, medicul introduce in uretra un bat special cu tampon si il examineaza apoi la microscop.
De obicei, femeile sunt supuse unor examinari abdominale si pelvine pentru a verifica daca au dureri si sensibilitate in zona uretrei si a abdomenului inferior. Medicul va verifica, de asemenea, daca exista vreo secretie uretrala.
De asemenea, poate fi folosita cistoscopia, un test in care medicul introduce in vezica un fir cu o camera la capat. Femeile pot fi supuse, in functie de situatie, unei ecografii pelvine.
Testele de diagnosticare care pot fi recomandate sunt:
Specialistul va acorda tratament medicamentos care are drept scop tratarea cauzei uretritei si prevenirea raspandirii infectiei.
Tratamentul este prescris in functie de cauza de baza. Daca pacientul are o infectie bacteriana, medicul ii prescrie antibiotice, cum ar fi Doxiciclina, Eritromicina sau Metronidazol.
Azitromicina si doxiciclina este extrem de eficienta in tratarea uretritei cauzate de infectia cu chlamydia. In schimb, alte tipuri, cum ar fi M. genitalium sunt tratate mai bine cu azitromicina sau moxifloxacina. Medicii stiu, de asemenea, ca unele tulpini de M. genitalium sunt rezistente la unele antibiotice si ca acest lucru ingreuneaza tratamentul.
Pentru a calma durerea, specialistul poate prescrie un antiinflamator nonsteroidian (AINS), cum ar fi naproxenul.
Fenazopiridina poate fi utilizat pentru a combate durerea si pentru a reduce nevoia de a urina si frecventa urinarii.
Specialistii de la CDC Atlanta recomanda ca medicamentele sa fie administrate la fata locului in clinica pentru ca efectele sa poate fi observate de catre medici.
Potrivit Family Planning Association (FPA) din Regatul Unit, nu exista dovezi care sa arate ca uretrita poate fi vindecata cu ajutorul remediilor naturale sau alternative.
Specialistii de la Centrul Medical al Universitatii din Maryland sustin ca remediile naturiste, administrate in paralel cu tratamentul medical conventional, pot ajuta organismul sa lupte impotriva infectiei.
Afinele contin o substanta care tine bacteriile departe de uretra. Femeile cu infectii urinare frecvente pot consuma intre 250 ml si 500 ml de suc de afine neindulcit pe zi pentru a preveni reaparitia infectiei.
Suplimentele cu afine nu sunt recomandate daca o persoana este insarcinata, alapteaza sau are pietre la rinichi. De asemenea, sucul si suplimentele din afine nu ar trebui sa fie consumate de catre persoanele care iau anticoagulante, cum ar fi warfarina.
De asemenea, este important sa ramaneti hidratat, sa evitati cofeina si alcoolul si sa consumati sase-opt pahare de apa filtrata in fiecare zi.
Este important sa discutati cu un medic inainte de a utiliza orice remedii naturale sau alternative.
De cele mai multe ori, uretrita este tratata rapid cu ajutorul medicamentelor. Daca infectia nu este tratata, insa, efectele pot fi de durata si destul de grave. De exemplu, infectia se poate raspandi in alte parti ale tractului urinar, cum ar fi ureterul, rinichii si vezica. Aceste infectii pot fi dureroase de la sine. Ele pot fi abordate cu tratamente mai intense de antibiotice, insa pot afecta organele daca nu sunt tratate la timp. Daca raman netratate, aceste infectii se pot raspandi si in sange si pot provoca septicemie, care poate fi mortala.
In plus, bolile cu transmitere sexuala care cauzeaza frecvent uretrita pot afecta sistemul reproducator. Femeile pot dezvolta o boala inflamatorie pelvina (BIP), care provoaca dureri si posibil infertilitate, durere pelvina continua sau durere in timpul actului sexual. De asemenea, daca nu-si trateaza bolile sexuale, femeile pot dezvolta sarcini extrauterine (ectopice), aceasta fiind o complicatie care poate pune viata in pericol.
Barbatii pot dezvolta inflamatii dureroase, infectii ale prostatei sau ingustarea unei parti a uretrei, lucru care provoaca dureri la urinare. Din aceste motive, trebuie sa discutati cu un medic cat mai curand posibil daca observati vreun simptom de uretrita.
Multe dintre bacteriile care provoaca uretrita pot fi transmise prin contact sexual. Din aceasta cauza, practicarea sexului protejat este o masura importanta de prevenire. Puteti reduce riscul astfel:
Pe langa practicarea sexului protejat, exista si alte modalitati de a mentine sanatos tractul urinar. In acest fel va puteti reduce riscul de uretrita si alte alte boli care afecteaza aceasta parte a corpului. Beti multe lichide si urinati la scurt timp dupa actul sexual. Evitati alimentele acide. De asemenea, evitati expunerea la spermicide, in special daca stiti deja ca va irita uretra.
Referinte: