Sindromul Asperger este una dintre tulburarile neurologice cunoscute sub denumirea de tulburari din spectrul autist. Aflati mai multe despre aceasta afectiune comportamentala din materialul urmator.
Sindromul Asperger (sau boala micilor genii) este un tip de autism. Persoanele care au aceasta forma de autism au dificultati sociale si de comunicare si modele de comportament repetitive sau restrictive. Sindromul Asperger (SA) era catalogat drept o afectiune de sine-statatoare pana in 2013, cand a fost inclus in categoria tulburarilor din spectrul autist (TSA) din DSM-5, Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale.
Unei persoane cu sindrom Asperger ii este mai greu sa inteleaga semnalele sociale si, astfel, ii este mai dificil sa comunice si sa interactioneze cu ceilalti. Aceste dificultati pot provoca stari de anxietate si confuzie.
SA afecteaza intre 0,03 si 4,84 la fiecare 1000 de persoane. Afecteaza barbatii de aproximativ patru ori mai mult decat femeile. Unele persoane cu TSA sunt clasificate drept inalt functionale. Persoanele cu autism inalt functional nu au abilitatile lingvistice si dezvoltarea cognitiva intarziata, acestea fiind caracteristici tipice multor persoane cu TSA.
Adesea, persoanele diagnosticate cu SA au o inteligenta normala sau chiar peste nivelul normal. In plus, persoanele cu aceasta afectiune pot fi, de cele mai multe ori, inscrise la scoala si pot sa aiba locuri de munca.
Sindromul Asperger nu poate fi, insa, vindecat. Cu toate acestea, daca diagnosticul si tratamentul sunt acordate la timp, copilul isi poate face legaturi sociale, poate sa isi atinga potentialul si sa duca o viata normala si productiva.
Semnele si simptomele acestei tulburari variaza foarte mult. Primele semne ale sindromului Asperger pot aparea in primul an de viata. Unul dintre acestea este slaba coordonare a miscarii corpului, ceea ce duce la oboseala sau stanjeneala.
Printre simptomele sindromului Asperger se mai numara:
De exemplu, un individ cu sindrom Asperger poate deveni expert intr-un singur obiect sau subiect, excluzand toate celelalte domenii. Printre activitati se numara de obicei colectarea, numerotarea sau listarea.
Din discursul unei persoane cu SA poate lipsi ritmul sau intonatia. Discursul poate suna monoton, neobisnuit de lent sau rapid, sau volumul poate fi inadecvat.
Persoanele cu sindrom Asperger pot avea reguli si ritualuri pe care le mentin metodic pentru a-si reduce starea de confuzie. O schimbare surpriza aparuta in rutina sa poate provoca uneori suparare sau anxietate.
Abilitatile sociale precare si tendinta de a vorbi doar despre interesul lor singular pot duce la izolare. Persoana poate deveni in cele din urma retrasa. Poate parea distanta si neinteresata de alti oameni. Crearea si pastrarea relatiilor de prietenie poate fi dificila.
O persoana cu sindrom Asperger poate avea o coordonare fizica precara. Din aceasta cauza, indeplinirea unor sarcini detaliate, cum ar fi legarea sireturilor, poate fi dificila. Persoana poate avea mersul greoi si poate sa nu isi miste bratele in timp ce merge.
Persoanelor cu SA le este dificil sa stie cat de aproape trebuie sa stea de un alt individ in timp ce converseaza.
Persoana poate interpreta extrem de literal cuvintele si lumea. Intelege destul de greu ironiile si umorul, lucru care o poate frustra si confuza.
Persoanelor cu aceasta tulburare le este greu sa-si imagineze diversele consecinte ale situatiilor. De aceea, jocurile de rol pot parea inutile sau imposibile. Cu toate acestea, de multe ori dificultatile nu sunt observate pana cand aceste persoane nu se confrunta cu provocarile sociale. Acest lucru se poate intampla chiar la inceputul varstei adulte, cand individul termina liceul pentru a incepe facultatea.
Pentru o persoana cu sindrom Asperger, subiectele bazate pe logica, memorie si sisteme sunt mai interesante. Individul poate fi deosebit de priceput la matematica, informatica si muzica.
Exista posibilitatea ca femeile cu sindrom Asperger sa nu fie diagnosticate sau sa fie diagnosticate gresit din mai multe motive. Multi specialisti au fost instruiti sa recunoasca mai usor expresia tipica a sindromului Asperger la barbati decat la femei.
Majoritatea adultilor cu SA au putine intarzieri cognitive sau lingvistice. De fapt, aceste persoane pot avea o inteligenta peste medie. Cu toate acestea, adultii cu SA pot prezenta alte simptome. Multe dintre acestea pot afecta semnificativ viata de zi cu zi.
Specialistii nu au aflat cauza exacta a tulburarii, insa cred ca sindromul Asperger poate aparea in urma unei combinatii de factori genetici si de mediu care provoaca modificari in dezvoltarea creierului.
Sindromul poate fi transmis catre copii, ceea ce sugereaza ca unele cazuri pot fi ereditare. Unii cercetatori au declarat ca factorii de mediu la inceputul sarcinii pot avea un impact, insa expertii nu au confirmat inca acest lucru.
Aceasta tulburare poate fi cauzata si de anomalii ale creierului. Tehnologia avansata de imagistica a creierului a identificat diferente structurale si functionale in anumite regiuni ale creierului in randul persoanelor cu sindrom Asperger.
Nu exista un test specific care sa diagnosticheze sindromul Asperger.
Testele fizice, cum ar fi cel de auz, analizele de sange sau radiografia pot exclude alte boli si pot determina daca simptomele sunt provocate de o afectiune fizica.
Diagnosticul precoce poate fi dificil din cauza gamei largi de simptome. De aceea, medicii nu pot sa stabileasca un diagnostic precis sau sa ofere un tratament adecvat pana cand pacientul ajunge la varsta adulta.
Pentru a evalua un copil e nevoie de o intreaga echipa, care este formata dintr-un pediatru si alti specialisti, cum ar fi un psiholog. Parintii sunt cei care pot oferi informatii despre simptome, iar echipa poate lua in considerare si observatii din partea profesorilor.
Atunci cand evalueaza adultii, medicul poate le poate solicita parintilor, sotiei si membrilor apropiati ai persoanei informatii despre felul in care s-a dezvoltat pacientul in timp.
Un diagnostic precis poate oferi o mai buna intelegere a provocarilor cu care se confrunta o persoana cu sindrom Asperger. De asemenea, pe baza diagnosticului, pacientul poate sa acceseze sprijinul adecvat.
Cu ajutorul terapiilor, persoana poate sa-si adapteze comportamentul pentru a avea parte de relatii sociale mai bun si pentru a face fata anxietatii. Acest lucru poate reduce riscul de izolare sociala.
Procesul de invatare poate include:
Un copil care primeste un diagnostic de sindrom Asperger poate beneficia de sprijin educational. Astfel, copilul poate sa-si organizeze mai bine temele pentru acasa si sa abordeze nevoile specifice de invatare. Majoritatea copiilor cu sindrom Aspeger pot fi incadrati intr-un un mediu scolar normal.
Individul poate invata cum sa-si imbunatateasca interactiunile cu ceilalti. De exemplu, poate invata cum sa inteleaga si sa raspunda la solicitarile sociale.
Cu ajutorul terapiilor specializate de vorbire, persoana cu sindrom Asperger poate invata cum sa inceapa si sa intretina o conversatie.
De exemplu, poate invata cum sa-si foloseasca tonul vocii cand intreaba, aproba, dezaproba si solicita un anumit lucru si cum sa interpreteze si sa raspunda la indicatii verbale si non-verbale.
Persoana invata cum sa-si controleze emotiile si cum sa-si reduca interesele obsesive si rutinele repetitive.
In acest caz, afla cum isi poate sustine atitudinea pozitiva si cum poate scapa de comportamentul ineficient.
Cele doua forma de terapii ii pot ajuta pe cei cu probleme de integrare senzoriala sau cu o coordonare motrica slaba.
Nu exista medicamente care sa trateze sindrom Asperger, insa pot fi prescrie medicamente care trateaza simptome precum anxietatea.
Unele studii sugereaza ca dietele speciale, precum dieta fara gluten, si administrarea de suplimente cu vitamine, pot fi benefice. Potrivit anumitor dovezi, aportul regulat de uleiuri de peste poate ameliora anxietatea si unele probleme cognitive.
De asemenea, conform anumitor studii privind eficienta terapiilor alternative in tratarea sindromului Asperger, de mare ajutor pot fi terapia prin muzica, terapia de integrare senzoriala, acupunctura si masajul.
Cu toate acestea, autorii concluzioneaza: ”Nu exista dovezi concludente care sa sustina eficacitatea terapiei (terapiilor complementare si alternatie) in tratarea sindromului Asperger.”
Parintii si alti ingrijitori ai pacientului pot beneficia de experiente de invatare cu ajutorul carora pot sa inteleaga mai bine aceasta tulburare. Invatand unele strategii, acesti oameni isi pot ajuta mult mai bine persoana iubita pentru a o impiedica sa se izoleze de ceilalti.
O persoana cu sindrom Asperger poate face fata mai bine schimbarilor daca stie ca aceasta a fost planificata. Familia si specialistii care ofera asistenta il pot ajuta pe pacient sa se pregateasca pentru schimbare, atunci cand este cazul.
Daca parintii cred ca micutul lor poate avea simptome ale sindromului Asperger, este important sa comunice acest lucru reprezentantilor scolii, deoarece institutiile de invatamant pot oferi sprijin pentru invatare.
Persoana va trai cu aceasta tulburare toata viata, insa sprijinul suplimentar o poate ajuta sa isi maximizeze realizarile si sa aiba parte de o mai buna calitate a vietii.
Exista cateva complicatii ale sindromului Asperger. Aceasta tulburare poate alimenta alte dificultati functionale sau, in alte cazuri, complicatiile pot aparea din cauza ticurilor specifice afectiunii.
Unele persoane pot avea o sensibilitate senzoriala distorsionata, astfel incat simturile lor pot fi intensificate sau subdezvoltate. Acest lucru poate afecta modul in care persoana percepe zgomotele, luminile puternice, mirosurile intense, texturile alimentelor si materialelor.
Copiii cu sindrom Asperger sunt de cele mai multe ori neobisnuit de activi. Cu toate acestea, pana la varsta adulta tanara, acestia pot dezvolta anxietate sau depresie.
Alte afectiuni cauzate de sindromul Asperger sunt:
Nu exista leac pentru sindromul Asperger. Cu toate acestea, multi copii care au aceasta tulburare ajung sa duca vieti sanatoase si productive, daca terapiile de ajutor sunt acordate la timp. Desi multi inca intampina dificultati privind interactiunile sociale, majoritatea adultilor cu sindrom Asperger pot sa traiasca independent.
Referinte: