Sindromul de banda iliotibiala este cea mai frecventa cauza pentru durere de genunchi in lateral, care apare mai ales la persoanele ce practica alergarea si ciclismul. Aflati mai multe despre tratamentul si simptomele de sindrom de banda iliotibiala din materialul urmator.
Persoanele care fac sport in mod constant, in special alergatorii, se pot confrunta cu dureri in partea exterioara a genunchiului – durere de genunchi in lateral. Cand apar aceste dureri, cauza ar putea fi sindromul de banda iliotibiala (SBIT).
Sindromul de banda iliotibiala (IT) este adesea cauzat de indoirea repetata a genunchiului in timpul activitatilor fizice, cum ar fi alergarea, ciclismul, inotul si alpinismul.
Banda iliotibiala este un grup de fibre care se intinde pe lungimea partii superioare a piciorului, de la sold pana la varful tibiei.
Din cauza suprasolicitarii, acest tendon iliotibial poate deveni mai intins. In urma acestui lucru, banda ajunge sa se frece de partea exterioara a genunchiului. Frecarea poate provoca dureri si umflaturi.
Sindromul de banda iliotibiala poate debuta ca o durere usoara si poate sa se intensifice daca nu este tratat. Cel mai bun remediu este de multe ori incetarea activitatii care provoaca durerea. In cazuri mai severe, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala.
SBIT este cauzat de frictiunea excesiva aparuta din cauza faptului ca banda iliotibiala este excesiv de stransa si se freaca de os. In primul rand, este o leziune excesiva cauzata de miscarile repetitive. Sindromul de banda iliotibiala provoaca frictiuni, iritatii si dureri la miscarea genunchiului. Acest sindrom pare sa apara doar la unii oameni, cu toate ca motivele acestui lucru nu sunt clare.
Este deosebit de intalnit la biciclisti si alergatori. Se poate dezvolta chiar in urma mersului repetat in sus si in jos pe scari, a purtarii tocurilor inalte sau in urma statului pentru prea mult timp cu genunchii indoiti.
Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului sunt:
Oricine poate fi afectat de sindromul de banda iliotibiala. Este deosebit de intalnit printre alergatori, biciclisti si excursionisti. Sportivii care isi folosesc genunchii, cum ar fi baschetbalistii, fotbalistii si halterofilii au mai multe riscuri sa se confrunte cu sindrom de banda iliotibiala.
De obicei, persoanele care dezvolta sindrom de banda iliotibiala sunt sportivii mai tineri sau indivizii care fac efort fizic des. De multe ori, apare in urma greselilor facute in timpul antrenamentelor, greseli care pot fi corectate de obicei.
Printre aceste erori de antrenament se numara:
Simptomele sindromului de banda iliotibiala pot fi diferite in intensitate si in felul in care apar, iar acest lucru variaza de la o persoana la alta.
Printre simptomele de sindrom de banda iliotibiala se numara:
Simptomele apar de obicei la scurt timp dupa inceperea activitatii fizice. Cel mai frecvent simptom al sindromului de banda IT este durerea la exteriorul genunchiului, care se agraveaza daca persoana continua activitatea care provoaca durerea.
Daca persoana continua sa alerge sau sa participe la o activitate similara, banda iliotibiala va continua sa se frece de partea exterioara a genunchiului, lucru care va provoca umflarea genunchiului si durere puternica.
In cele mai multe cazuri, kinetoterapeutii si antrenorii isi dau seama imediat daca o persoana sufera de sindrom de banda iliotibiala. Cei care nu lucreaza cu unul dintre acesti specialisti trebuie sa apeleze la serviciile unui medic de familie pentru a diagnostica aceasta afectiune.
Pentru a stabili daca o persoana are sindrom de banda iliotibiala, doctorul va vorbi cu pacientul despre simptomele sale. Medicul va intreba cand a aparut durerea prima oara si ce activitati provoaca acest simptom.
Dupa aceea, cel mai probabil, medicul va efectua testul Ober. In timpul acestui test, persoana trebuie sa stea pe partea neafectata de durere, cu genunchiul si soldul la un unghi de 90 de grade. Medicul sau fizioterapeutul va tine pe loc pelvisul si va ridica piciorul afectat. Apoi, va aduce soldul inapoi spre pamant. Daca pacientul nu poate efectua abductia, se suspecteaza o contractura a tractului iliotibial.
De asemenea, specialistul va urmari felul in care persoana sta si merge pentru a verifica pronatia piciorului. Pronatia descrie miscarea labei piciorului la momentul contactului cu solul atunci cand mergem sau alergam.
Unele cazuri pot necesita o ecografie, radiografie sau o scanare RMN pentru a diagnostica sindromul.
Sindromul de banda iliotibiala este adesea relativ usor de tratat. Exista doua tipuri principale de tratament pentru aceasta afectiune:
Unele dintre cele mai frecvente modalitati de a trata sindromul de banda IT sunt:
Cel mai important tratament presupune incetarea in totalitate a activitatii care provoaca durerea. Odihna de pana la 6 saptamani va permite de obicei vindecarea completa a piciorului.
Persoanele care fac efort fizic in mod constant pot dezvolta sindromul de banda iliotibiala. Cu toate acestea, exista unele miscari de stretching si exercitii care ajuta atat la prevenirea, cat si la tratarea afectiunii.
Acesti oameni ar trebui sa faca o combinatie de exercitii de intindere si miscari specifice care sa se concentreze pe banda iliotibiala. Unele dintre aceste exercitii si miscari de intindere sunt descrise mai jos.
Aceasta intindere este usor de efectuat.
Aceasta miscare presupune intinderea muschilor exteriori ai coapsei.
In pozitia in picioare:
In pozitia culcat:
Puteti adauga o greutate sau o banda de rezistenta in timpul miscarilor de stretching, dupa ce capatati mai multa forta in picioare.
Persoanele care au acces la o sala de forta pot sa foloseasca aparatura care vizeaza tonifierea adductorilor, muschii folositi in miscarea de indepartare a piciorului de corp. Intinderea acestor muschi poate ajuta la tratarea si prevenirea durerilor de genunchi.
Pentru a folosi acest aparat, utilizatorul trebuie sa stea cu picioarele lipite, genunchii indoiti si cu talpile asezate pe suport. Aparatul are placute fixate pe un sistem de scripeti cu greutate conceput pentru a fi asezat pe partea exterioara a picioarelor, chiar deasupra genunchilor. Persoana deschide apoi picioarele, impingand impotriva fortelor eliberate de aparat.
O persoana care sufera sau a suferit de sindrom de banda iliotibiala poate lua legatura cu un kinetoterapeut pentru a descoperi cum isi poate schimba metodele de antrenament sau de alergare pentru a evita reaparitia simptomelor.
Aceste modificari implica:
O persoana cu sindrom de banda iliotibiala ar trebui sa se opreasca imediat din orice activitate care provoaca simptome. In majoritatea cazurilor, acest lucru presupune incetarea alergarilor, precum si evitarea ciclismului, alergarea in pante inclinate si alte activitati care implica indoirea genunchilor.
In momentul in care reiau aceste activitati, oamenii trebuie sa inceapa miscarile usor si treptat, pentru a evita reaparitia sindromului. Alergatorii ar trebui sa creasca intotdeauna treptat distanta de alergare.
Pentru a preveni aparitia problemelor la banda iliotibiala, este important sa aveti grija de corp in timp ce faceti miscare fizica. Incercati sa va intrati rapid intr-o forma buna si nu incercati sa va depasiti limitele. Faceti intotdeauna miscari de stretching, incalzire si repaus in timpul antrenamentelor.
Continuati sa faceti exercitii pentru a va intari si a va intinde corpul. Acest lucru va ajuta, de asemenea, sa va echilibrati organismul daca faceti deseori acelasi tip de activitate repetitiva. Faceti exercitiile de cel putin trei ori pe saptamana. Luati cel putin o zi completa de odihna pe saptamana pentru a va recupera intre antrenamente.
Referinte: