Dermatomiozita este o afectiune medicala care determina slabiciune musculara si eruptii cutanate. Aflati mai multe despre aceasta conditie din materialul urmator.
Dermatomiozita este o boala inflamatorie intalnita foarte rar si marcata de slabiciune musculara si eruptie cutanata distinctiva.
Starea ii poate afecta atat pe adulti cat si pe copii. La adulti, dermatomiozita apare de obicei spre sfarsitul varstei de 40 de ani sau la inceputul varstei de 60. La copii, cel mai adesea apare intre 5 si 15 ani. Dermatomiozita afecteaza mai mult femeile decat barbatii.
Nu exista leac pentru dermatomiozita, insa pot aparea perioade de remisie, in care simptomele se amelioreaza. Tratamentul poate curata eruptiile cutanate si va poate ajuta sa redobanditi puterea si functia musculara.
Medicii nu stiu care sunt cauzele dermatomiozitei, insa exista multe teorii despre motivul pentru care apare aceasta afectiune.
Potrivit Colegiului American de Reumatologie, cea mai acceptata teorie este cea care spune ca sistemul imunitar al organismului ataca din greseala celulele musculare si vasele de sange.
O alta teorie sugereaza ca dermatomiozita este cauzata de un virus care afecteaza muschii scheletului.
De asemenea, medicii cred ca unele persoane sunt mai predispuse la a dezvolta afectiunea din cauza istoricului familial.
Simptomele dermatomiozitei apar treptat. Primul simptom pe care o persoana il poate observa este o eruptie cutanata, care tinde sa fie rosie si neuniforma in natura (placard de dermatomiozita).
In alte cazuri, pacientii se confrunta cu o eruptie de culoare albastru-purpuriu. Cele mai frecvente zone in care apar aceste eruptii cutanate sunt:
Uneori, o persoana va incepe sa dezvolte depozite de calciu sub piele, care se simt ca niste umflaturi intarite la atingere. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de calcinoza si este frecventa la copii, insa nu si la adultii cu dermatomiozita.
Cei cu dermatomiozita se confrunta de multe ori cu ”papule Gottron”. Acestea sunt leziuni solide, rosii, care apar adesea la nivelul articulatiilor.
Simptomele cutanate asociate cu dermatomiozita provoaca, de obicei, slabiciune musculara, care poate sa avanseze de-a lungul saptamanilor sau lunilor.
Exista si alte simptome cauzate de aceasta afectiune, cum ar fi:
Conform specialistilor, aproximativ 15-30% dintre persoanele cu dermatomiozita intampina, de asemenea:
Daca suspecteaza ca pacientul sufera de dermatomiozita, medicul ar putea sugera unele dintre urmatoarele teste:
Analizele de sange ii arata doctorului daca persoana in cauza are niveluri ridicate de enzime musculare, cum ar fi creatinkinaza (CK) si aldolaza. Nivelurile crescute de CK si aldolaza pot indica prezenta unor leziuni musculare. O analiza de sange poate detecta, de asemenea, autoanticorpi asociati cu diferite simptome ale dermatomiozitei, ceea ce poate ajuta la determinarea celor mai bune medicamente si tratamente.
Acest test simplu poate verifica daca exista leziuni pulmonare care sunt asociate uneori cu dermatomiozita.
In cadrul testului, un medic cu pregatire specializata introduce un electrod-ac subtire prin piele pana in zona muschiului care trebuie verificat. Activitatea electrica se masoara pe masura ce relaxati sau incordati muschiul, iar modificarile modelului de activitate electrica pot confirma o boala musculara. Medicul poate determina care dintre muschi sunt afectati.
In timpul testului, un scanner creeaza imagini in sectiune a muschilor in urma datelor generate de un camp magnetic puternic si de undele radio. Spre deosebire de biopsia musculara, un RMN poate evalua inflamatia pe o suprafata mare de muschi.
Acest test presupune recoltarea unei mici bucati de piele sau muschi pentru a fi analizata in laborator. O proba de piele poate ajuta la confirmarea diagnosticului dermatomiozitei. O biopsie musculara poate scoate la iveala o inflamatie musculara sau alte probleme, cum ar fi leziuni sau infectii. Daca biopsia cutanata confirma diagnosticul, s-ar putea sa nu fie necesara o biopsie musculara.
Nu exista remediu pentru aceasta afectiune, insa exista tratamente care pot imbunatati calitatea si aspectul pielii si forta si functia musculara. Cu cat este inceput mai devreme, cu atat tratamentul este mai eficient.
Medicamentele utilizate pentru tratarea dermatomiozitei sunt:
Medicamentele precum prednisonul pot controla rapid simptomele dermatomiozitei. Dar utilizarea prelungita poate avea reactii adverse grave. Din aceasta cauza, dupa ce prescrie o doza relativ mare pentru a ameliora si gestiona simptomele, doctorul reduce, de obicei, treptat doza pe masura ce simptomele se imbunatatesc.
Cand sunt administrate impreuna cu un corticosteroid, aceste medicamente pot reduce doza si efectele secundare ale corticosteroidului. Cele mai frecvente doua medicamente pentru dermatomiozita sunt azatioprina si metotrexatul.
Utilizat mai mult pentru a trata artrita reumatoida, rituximab poate fi o varianta in acest caz, daca terapiile initiale nu amelioreaza suficient simptomele.
Daca pacientul se confrunta cu o eruptie persistenta, doctorul ii poate prescrie un medicament antimalaric, cum ar fi hidroxiclorochina.
Protejarea pielii de expunerea la soare prin aplicarea de creme cu protectie solara si purtarea de haine si palarii de protectie este importanta pentru gestionarea eruptiei dermatomiozitei.
In functie de gravitatea simptomelor, medicul poate sugera:
Un kinetoterapeut va poate arata exercitii cu ajutorul carora sa va mentineti in forma si sa va imbunatatiti forta si flexibilitatea. In plus, acesta va poate spune care este nivelul adecvat de activitate fizica la care trebuie sa va mentineti.
Daca muschii esofagului (cei care sustin inghitirea) sunt afectati, un logoped va poate ajuta sa invatati cum sa compensati acele modificari.
Mai tarziu, in cursul dermatomiozitei, mestecarea si inghitirea pot deveni mai dificile. Un dietetician avizat va poate invata cum sa preparati mancaruri usor de consumat.
IVIg este un produs sanguin purificat care contine anticorpi sanatosi de la mii de donatori de sange. Acesti anticorpi pot bloca anticorpii daunatori care ataca muschii si pielea, asa cum se intampla in cazul dermatomiozitei. Administrate intravenos prin perfuzie, tratamentele IVIg sunt costisitoare si ar trebui sa fie repetate in mod regulat pentru ca efectele sa continue.
Chirurgia poate fi o optiune pentru a indeparta depozitele dureroase de calciu si pentru a preveni infectiile recurente ale pielii.
Zonele afectate de eruptiile cutanate sunt mai sensibile la soare. De aceea, este recomandat sa purtati haine de protectie sau sa aplicati creme cu protectie solara mare atunci cand iesiti afara.
Pentru a va ajuta sa faceti fata provocarilor, incercati sa urmati acesti pasi:
Cititi cat mai multe despre dermatomiozita si alte afectiuni musculare si autoimune. Vorbiti cu alte persoane care au o afectiune similara. Nu ezitati sa-i puneti doctorului intrebari cu privire la boala, diagnostic sau planul de tratament.
Considerati ca sunteti, alaturi de medic si alti experti medicali implicati in ingrijire, un membru al echipei care lupta impotriva bolii. Respectarea planului de tratament cu care ati fost de acord este vitala. Anuntati-l pe medic daca dezvoltati semne sau simptome noi.
Faceti sport in mod constant pentru a va mentine in forma si pentru a va intari forta musculara. Asigurati-va ca primiti un plan detaliat si recomandari de la medic sau kinetoterapeut inainte de a incepe un program de exercitii.
Nu asteptati pana cand ajungeti sa fiti epuizati. Din cauza acestui lucru, corpului ii va fi mai greu sa se recupereze. Incercati sa va mentineti un ritm bun pentru a avea un nivel constant de energie, pentru a realiza la fel de multe performante fizice si pentru a va simti mai bine emotional.
Negarea, furia si frustrarea sunt normale atunci cand o persoana are de-a face cu o boala. Lucrurile par a nu fi normale sau corecte si, cel mai probabil, par in afara controlului pacientului. Sentimentele de teama si de izolare sunt frecvente, asa ca ramaneti aproape de familie si prieteni. Incercati sa va mentineti rutina zilnica cat puteti de bine si, foarte important, faceti lucrurile care va plac. Multe persoane considera ca grupurile de sprijin sunt utile.
Posibile complicatii ale dermatomiozitei sunt:
Dermatomiozita poate cauza alte afectiuni sau poate predispune la dezvoltarea unor boli, precum:
Aceasta afectiune face ca degetele de la maini si de la picioare, obrajii, nasul si urechile sa capete un aspect palid in momentul in care sunt expuse la temperaturi reci.
Alte afectiuni, cum ar fi lupusul, artrita reumatoida, sclerodermia si sindromul Sjogren, pot aparea in urma dermatomiozitei.
Dermatomiozita poate provoca o inflamatie la nivelul muschiului cardiac (miocardita). La un numar mic de persoane care au dermatomiozita, apar insuficienta cardiaca congestiva si aritmii cardiace.
Boala pulmonara interstitiala poate insoti dermatomiozita. Boala pulmonara interstitiala se caracterizeaza printr-un grup de afectiuni care provoaca cicatrizarea (fibroza) tesutului pulmonar, ceea ce face ca plamanii sa fie rigizi si inelastici. Semnele si simptomele sunt tusea uscata si respiratia scurta.
Dermatomiozita la adulti a fost legata de o probabilitate mare de a dezvolta cancer, in special la nivelul colului uterin, plamanilor, pancreasului, sanilor, ovarelor si tractului gastro-intestinal. Riscul de cancer creste odata cu varsta, desi pare sa fie mai mare la trei ani sau mai putin dupa un diagnostic de dermatomiozita. Afectiunea se poate dezvolta si dupa ce doctorul stabileste un diagnostic de cancer.
Evolutia bolii poate fi una favorabila. Pacientul poate duce un trai decent si fara sechele mari.
Fiind o afectiune autoimuna, de cele mai multe ori dermatomiozita nu poate fi prevenita.
Referinte: