Chisturile hepatice sunt saculeti plini cu lichid care se formeaza in ficat. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele, simptomele si tratamentul pentru chisturi hepatice.
Chisturile hepatice sunt frecvente si sunt diagnosticate de obicei in timpul unei examinari a ficatului cu ajutorul unei tomografii computerizate sau al ultrasonografiei pentru o alta cauza. Chisturile hepatice nu devin canceroase (maligne) si rareori cauzeaza semne si simptome.
Tratamentul nu este necesar decat in cazuri rare, cand acestea produc discomfort abdominal semnificativ.
Unele tumori hepatice sunt necanceroase (benigne). Cel mai frecvent este hemangiomul. Adeseori, hemangiomul este descoperit intamplator in timpul investigarii ficatului pentru alte motive. Adenomul hepatic, alta tumoare benigna, poate sa apara la femei care au luat contraceptive orale pentru o perioada lunga de timp. Cand anticonceptionalele sunt sistate tumora poate scadea in dimensiuni. Adenomul hepatic poate cauza durere sau se poate rupe si necesita extirpare chirurgicala.
Tumorile hepatice benigne nu produc de obicei semne si simptome si nu necesita tratament.
Un chist la ficat este o formatiune cu aspect de saculet care apare pe ficat si care poate contine lichid sau o masa solida de celule. De obicei, un chist hepatic nu provoaca simptome si nu necesita niciun tratament.
Cauza aparitiei chisturilor hepatice simple nu este cunoscuta, insa pot fi rezultatul unei malformatii prezente la nastere. Potrivit unor specialisti, in rare cazuri, chisturile hepatice pot indica o afectiune grava, de baza, cum ar fi:
Exista diferite tipuri de chisturi la ficat, acestea fiind formatiuni sau structuri anormale.
Tumorile hepatice benigne sunt frecvente si, de obicei, nu produc simptome (asimptomatice). Acestea sunt descoperite in timpul testelor imagistice de diagnosticare a altor afectiuni si, desi majoritatea nu au nevoie de tratament, este important ca medicii sa diferentieze aceste tumori de cele maligne.
Hemangioamele sunt cele mai frecvente dintre toate tumorile solide benigne. Aproximativ 1% dintre oameni pot avea una dintre aceste tumori. Hemangioamele reprezinta vase de sange nou formate si anormale. Acestea pot varia ca marime, dar sunt de obicei mai mici de 5 cm (chist ficat 5 cm) si, de obicei, raman la aceeasi dimensiune odata ce au crescut.
Adenoamele sunt tumori care pot afecta o serie de organe si isi au originea in glande. Adenomele hepatice sunt foarte rare si se crede ca apar in urma expunerii la anumiti hormoni. In medie, aceste tumori pot avea intre 8 cm si 15 cm.
Chisturile simple apar din cauza unei malformatii a canalelor biliare. In cazuri rare, acestea pot provoca obstructia canalului biliar, infectii secundare sau se pot rupe. In unele cazuri poate fi nevoie de drenaj chirurgical.
Boala polichistica la ficat este o afectiune mostenita in care multe chisturi de diferite dimensiuni (chist ficat 20 mm) se dezvolta pe tot ficatul si sunt asociate cu fibroza hepatica congenitala.
Se crede ca 5% dintre oamenii planetei au un chist hepatic seros fara sa realizeze acest lucru.
Chistul hidatic reprezinta o boala parazitara determinata de Echinococcus granulosus, un vierme plat si segmentat din clasa cestodelor, masurand intre 1,5 si 6 mm lungime, ce traieste la nivelul intestinului subtire. El este format din scolex si proglote (3) ce contin oua.
Echinococcus prezinta o gazda intermediara (oaia) si una definitiva (cainele). Omul reprezinta o gazda intermediara accidentala, infestarea realizandu-se prin ingestia oualor viermelui, ce prezinta o mare rezistenta in mediu, putand supravietui chiar si 1 an. Ouale inghitite ajung la nivelul intestinului subtire, traverseaza peretele enteral si trec in circulatia porta. De aici ajung in tot organismul, insa principalul filtru este ficatul. Alte localizari mai frecvente sunt plamanul si creierul.
Acesta este format din 3 invelisuri:
Chistul hidatic este endemic in anumite regiuni ale Globului: tarile mediteraneene, sudul Americii de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Islanda, fiind rar intalnit in Statele Unite sau Europa Nordica.
Morbiditatea este secundara rupturii unui chist hidatic (cu/fara anafilaxie), infectarii lui sau disfunctiei organelor afectate: obstructie biliara, ciroza, obstructie renala sau bronsica, cresterea presiunii intracraniene secundare efectului de masa a chistului, hidrocefalie cauzata de cresterea presiunii LCR.
Chisturile care cresc in ficat sunt adesea congenitale. Acest lucru se traduce prin faptul ca aceste chisturi hepatice s-au format inainte de nastere, in timp ce fatul se dezvolta in pantece.
Chisturile hepatice pot aparea, de asemenea, in orice moment al vietii unei persoane din motive pe care oamenii de stiinta inca nu le-au descoperit. Potrivit unui studiu din 2015, femeile prezinta mai multe riscuri sa dezvolte chisturi hepatice decat barbatii.
Infectia cu Echinococcus poate provoca, de asemenea, dezvoltarea unor chisturi hepatice. Acesti paraziti sunt adesea prezenti la animale care traiesc in ferme si in apropierea lor, printre care se numara caini, lupi si coioti. O persoana se poate infecta cu Echinococcus prin expunerea la fecalele acestor animale.
Infectia cu Echinococcus este cunoscuta sub denumirea de boala hidatica, hidatioza sau echinococoza. Aceasta afectiune poate provoca, de asemenea, aparitia unor chisturi in plamani, rinichi, creier si alte organe ale corpului.
Boala polichistica hepatica (BPH) este o alta afectiune care poate provoca dezvoltarea unor chisturi hepatice. BPH este o afectiune genetica rara, ceea ce inseamna ca apare printre membrii aceleiasi familii.
Persoanele cu BPH dezvolta mai multe chisturi de-a lungul vietii, insa afectiunea nu provoaca adesea simptome. Multe persoane cu boala polichistica hepatica au, de asemenea, boli polichistice renale.
Alte cauze ale chisturilor hepatice sunt cancerul hepatic si lezarea ficatului.
Potrivit studiului din 2015, doar aproximativ 5-10 la suta dintre chisturile hepatice provoaca simptome. Aceste semne tind sa apara mai intai la persoanele care au peste 60 de ani.
Printre simptomele chisturilor hepatice se pot numara:
Aceste simptome apar de obicei atunci cand un chist incepe sa sangereze. Daca un chist creste suficient de mult, poate fi simtit de pacient prin abdomen in momentul palparii.
Mult timp, chistul hidatic poate fi asimptomatic, chiar si in ciuda varstei sale. Teoretic, echinococoza poate afecta orice organ. Practic, 90% din cazuri afecteaza ficatul si plamanii. Simptomele sunt date fie de efectul de masa, fie de complicatiile aparute.
De obicei, efectul de masa se manifesta tardiv, odata cu cresterea in dimensiuni a chistului (de obicei peste 5 cm), exceptie facand localizarea cerebrala sau oculara. Tabloul clinic este initial nespecific, cu dureri abdominale difuze, meteorism, subfebra, icter. In cazul rupturii in caile biliare apare triada clasica: colica biliara, icter, urticarie.
Examenul fizic este de obicei nespecific:
Tratamentul medical are anumite indicatii:
De obicei este adjuvant tratamentului chirurgical. Se bazeaza pe administrarea de benzimidazoli: Albendazol sau Mebendazol. Albendazolul se administreaza in cure de 1 luna (3-6 cure) 10-15mg/kgc cu pauze de 14 zile. Mebendazolul se administreaza tot timp de 3-6 luni, insa doza este de 40-50mg/kgc.
Acest tip de tratament nu este recomandat pentru femeile insarcinate, dar si pentru persoanele care au hepatopatii cronice, chisturi inactive sau calcificate si chisturi cu iminenta de ruptura.
De asemenea, un medic poate prescrie antibiotice pentru persoanele care au suferit o infectie cu Echinococcus. Oamenii de stiinta cerceteaza, de asemenea, medicamente, cum ar fi analogii de somatostatina, pentru a trata si gestiona chisturile hepatice fara interventii chirurgicale.
Exista numeroase tehnici, care insa urmeaza aceleasi principii:
Tehnicile imbraca mai multe metode:
In cazuri rare, o persoana cu boala polichistica hepatica sau boala polichistica renala poate avea nevoie de un transplant de rinichi sau ficat. Aceasta procedura este necesara daca pacientul prezinta simptome care ii pot pune viata in pericol.
Printre remediile naturiste care pot trata chisturile hidatice hepatice se numara Omega 3, uleiul de Oregano, argilina si spirulina.
Se recomanda sa urmati aceste sfaturi:
Aproximativ 5% dintre chisturile hepatice sunt tumori chistice. Mai precis, cresteri anormale care au potentialul de a deveni canceroase in timp. Cu toate acestea, majoritatea tumorilor chistice sunt benigne si doar aproximativ 5% dintre ele devin maligne.
Desi tumorile chistice nu provoaca de obicei simptome, pot fi cu greu deosebite de tumorile potential canceroase. Medicul poate propune efectuarea unei biopsii pentru a determina daca o tumoare chistica ar putea fi potential maligna. Cu toate acestea, doctorul recomanda de multe ori efectuarea unei interventii chirurgicale pentru a elimina complet o tumoare chistica si pentru a se asigura ca nu devine in timp canceroasa.
Printre complicatiile chistului hepatic se numara complicatii:
Complicatiile secundare ale chistului sunt:
Ruptura minora a chistului, ce determina cresterea intensitatii durerii si reactii alergice (prurit, eritem). O ruptura majora poate determina o reactie anafilactica importanta, ce poate fi fatala daca nu e intervenit prompt.
De asemenea, ruptura chistului in caile biliare poate produce colangita, prin obstructia realizata de veziculele fiice.
Infectia chistului poate fi primara sau secundara rupturii ei in arborele biliar.
Chisturile hepatice congenitale (prezente inca de la nastere) sau mostenite nu pot fi prevenite. In schimb, chisturile parazitare pot fi evitate prin practicarea unei bune igiene si prin prepararea adecvata a alimentelor in anumite parti ale lumii, unde infectiile cu Echinococ sunt frecvente, cum ar fi Africa, Europa, Asia, Orientul Mijlociu si America Centrala si de Sud. In Statele Unite, astfel de masuri de precautie sunt recomandate in special celor care pastreaza animale de companie in interior / exterior. In plus, vanatorii trebuie sa poarte intotdeauna manusi atunci cand intra in contact cu animalele salbatice.
Referinte: