Diverticulita – ce este, cauze, simptome, tratament

Diverticulita apare atunci cand saculetii (diverticuli) incep sa iasa prin peretele colonului, devenind infectati si inflamati. Aflati mai multe despre diverticulita din materialul urmator.

Cuprins:

1. Ce este diverticulita?
2. Diverticulita si diverticuloza
3. Cauze
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Tratament

Ce este diverticulita?

Diverticuloza  este  denumirea pentru formarea unor saculeti de dimensiuni reduse (diverticuli) la nivelul peretelui colonic. Majoritatea celor cu diverticuloza nu prezinta semne sau simptome, de obicei afectiunea ramanand nedescoperita sau este identificata in timpul unor teste diagnostice efectuate pentru alte motive. Uneori, un astfel de saculet poate sangera, avertizand doctorul asupra existentei acestei afectiuni.

Cand apare inflamatia la nivelul unuia sau mai multor saculeti sau in jurul acestora, afectiunea este denumita diverticulita. Diverticulita intra in categoria bolile colonului si este mai probabil sa apara la nivelul portiunii inferioare a colonului (sigmoidul). Aceasta poate fi cauzata de alimentele nedigerate si de acumularea bacteriilor la nivelul diverticulilor.

Inflamatia poate altera aprovizionarea cu sange a acestor saculeti, facandu-i susceptibili la invazia bacteriana. Efectul poate varia de la un abces de dimensiuni reduse pana la infectia masiva sau perforatie. Procesul seamana cu apendicita, cu exceptia faptului ca se produce la nivelul partii stangi inferioare a colonului.

Cum se manifesta?

Simptomele diverticulitei constau in dureri cu caracter de crampe care de obicei sunt mai accentuate pe partea stanga. Pot fi, de asemenea, prezente febra si greata. Uneori, un diverticul inflamat se poate rupe, imprastiind continut intestinal in cavitatea abdominala. Acest lucru poate produce peritonita, o urgenta medicala.

Principalele semne si simptome sunt: durerea, sensibilitate abdominala, febra, sangerarea, constipatia sau diareea.

Tipuri

Diverticulita poate fi de doua feluri: acuta sau cronica. Diverticulita acuta se poate manifesta prin unul sau mai multe atacuri severe de infectie si inflamatie. In diverticulita cronica, inflamatia si infectia pot sa se reduca, insa pacientul nu poate scapa complet de afectiune. Inflamatia data de diverticulita poate avea ca rezultat o obstructie a intestinului, lucru care poate produce constipatie, scaune subtiri, diaree, umflaturi abdominale sau balonare si dureri abdominale. In cazul in care obstructia persista, durerea si sensibilitatea abdominala se vor intensifica si s-ar putea sa apara greata si varsaturi.

Diverticulita la tineri este foarte rara, afectand in principal persoanele de sex masculin.

Diverticulita si diverticuloza

Diverticuloza este caracterizata de formarea unui numar mare de saculeti mici, sau diverticuli, in mucoasa intestinului. Diverticulii apar cel mai frecvent in partea inferioara a intestinului gros. O complicatie a bolii diverticulare este sangerarea rectala.

Din ce cauze apare diverticuloza?

Cauza diverticulozei este necunoscuta, dar problemele diverticulare sunt mult mai frecvente in tarile industrializate, fapt care i-a facut pe anumiti medici sa presupuna ca aportul redus de fibre, caracteristic dietei vestice, poate fi un factor determinant. Riscul de boala diverticulara creste cu varsta, probabil deoarece peretele muscular extern al colonului se ingroasa in timp, ingustand rumenul colonie si crescand astfel presiunea intracolonica.

Presiunea asupra peretelui colonie poate fi de asemenea crescuta de efortul efectuat in timpul expulziei unor materii fecale dure, care pot fi consecinta unui aport redus de fibre. Cresterea presiunii poate face ca puncte slabe de la nivelul peretelui colonic sa cedeze, formand saculeti.

Ce este boala diverticulara?

Boala diverticulara este reprezentata de doua conditii: diverticuloza si diverticulita. Diverticuloza (diverticuloza colonica) inseamna formarea mai multor saculeti mici, sau diverticuli, in mucoasa intestinului. Diverticulul, care poate fi de marimea unei boabe de mazare sau chiar mult mai mare, se formeaza in urma cresterii presiunii provocate de gaze, deseuri sau lichid pe petele peretilor intestinali. Diverticulul se poate forma din cauza efortului depus in timpul unei miscari intestinale (scaun), asa cum se intampla in timpul constipatiei. Acestia apar cele mai frecvent in partea inferioara a intestinului gros, denumita sigmoid (diverticuloza sigmoidiana), acesta fiind ultimul segment al colonului inainte de rect.

Traversarea colonului cu diverticula

Complicatiile afecteaza aproximativ 20% dintre persoanele cu diverticuloza. Una dintre aceste complicatii este sangerarea rectala, numita si sangerare diverticulara. Sangerarea diverticulara apare atunci cand exista leziuni cronice (pe termen lung) la vasele mici de sange din vecinatatea diverticulului.

Cealalta complicatie este diverticulita. Aceasta afectiune apare atunci cand exista inflamatie (umflare) si infectie la unul sau mai multi diverticuli. Acest lucru apare de cele mai multe ori atunci cand acesti saculeti se blocheaza cu deseuri, permitand bacteriilor sa se dezvolte si sa provoace infectii.

Diverticuloza este foarte frecventa in randul populatiilor occidentale si apare la 10% dintre persoanele de peste 40 de ani si la 50% dintre persoanele de peste 60 de ani. Rata diverticulozei creste odata cu varsta si afecteaza aproape toate persoanele trecute de 80 de ani.

Diverticul Meckel

Diverticulita Meckel este inflamatia diverticulului Meckel, aceasta fiind cea mai frecventa anomalie structurala congenitala a tractului gastrointestinal 3.

Cauze

Nu este cunoscut motivul pentru care saculetii incep sa iasa din colon. Cu toate acestea, lipsa de fibre dietetice este adesea considerata a fi cauza principala. Fibrele ajuta la digerarea alimentelor. De aceea, aportul insuficient de fibre dietetice produce formarea de scaune dure. Acest lucru poate cauza o presiune mai mare sau efort asupra colonului deoarece muschii trebuie sa impinga scaunul in jos. Se crede ca aceasta presiune provoaca dezvoltarea diverticulei.

Desi nu exista dovezi clinice clare care sa demonstreze ca exista o legatura intre fibrele dietetice si diverticuloza, cercetatorii sustin ca dovezile circumstantiale sunt convingatoare. Cu toate acestea, tema este dezbatuta in mod aprig.

Inflamatie colon

In unele parti ale lumii unde consumul de fibre dietetice este mare, cum ar fi Africa sau Asia de Sud, boala diverticulara este foarte putin frecventa. Pe de alta parte, este destul de intalnita in tarile occidentale in care aportul de fibre dietetice este mult mai mic.

Cu toate acestea, exista alte rapoarte care au demonstrat ca exista o legatura intre aportul crescut de fibre dietetice si prevenirea diverticulitei, avand in vedere ca aceasta ar putea creste probabilitatea bolii.

Factori de risc

Exista mai multi factori care pot creste riscul de aparitie a diverticulitei:

• Incidenta diverticulitei creste odata cu varsta.
• Persoanele supraponderale au un risc mare de a dezvolta aceasta boala.
• Fumatorii sunt mai predispusi la diverticulita decat nefumatorii.
• Lipsa de exercitii fizice. Practicarea sportului pare sa diminueze riscul de diverticulita.
• Dieta bogata in grasimi animale si slaba in fibre. O dieta care contine putine fibre si o cantitate ridicata de grasimi animale pare sa creasca riscul.
• Anumite medicamente. Mai multe medicamente sunt asociate cu un risc crescut de diverticulita. Printre acestea se numara steroizii, opioidele si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul si naproxenul sodic.

Simptome

Cand diverticulita provoaca o inflamatie, pot aparea urmatoarele simptome:

• dureri in partea stanga abdominala, desi, in unele cazuri, durerile pot aparea si in partea dreapta a abdomenului
• febra
• urinare mai frecventa
• durere la urinare
• greata si varsaturi
• sangerare din rect

Diagnostic

Diverticulita este, de obicei, diagnosticata in timpul unui atac acut. Deoarece durerea abdominala poate indica o intreaga serie de probleme, medicul va trebui sa excluda alte cauze ale simptomelor.

Doctorul va incepe cel mai probabil cu un examen fizic, verificand abdomenul pentru sensibilitate prin palpare. In general, femeilor li se efectueaza si o examinare pelvina pentru a exclude o boala pelviana.

Eventuale teste si analize

Dupa aceasta, sunt posibile urmatoarele teste:

• Analize de sange si urina, pentru a verifica semnele de infectie.
• Un test de sarcina pentru femeile aflate la varsta fertila, pentru a exclude sarcina ca o cauza a durerii abdominale.
• Testarea enzimelor hepatice, pentru a exclude cauzele de origine hepatica ale durerilor abdominale.
• Un test de scaun, pentru a exclude o infectie in cazul persoanelor care au diaree.
• Scanare CT, prin care pot fi identificati saculetii inflamati sau infectati si cu ajutorul careia poate fi confirmat diagnosticul de diverticulita. Tomografia computerizata poate indica, de asemenea, severitatea diverticulitei si alegerea tipului de tratament.
• Ecografie – De asemenea, diverticulita se vede la ecograf. Desi CT-ul este folosit pentru diagnosticarea si stadializarea diverticulitei, medicii pot opta si pentru realizarea unei ecografii.

Diagnosticarea cu ajutorul colonoscopiei

• Colonoscopie. Prin intermediul acesteia, medicul poate privi in interiorul colonului folosind un tub subtire, cu o camera la capat, numita colonoscop. Colonoscopul este introdus prin rect. Cu cateva ore inainte de inceperea procedurii, pacientilor le este dat un laxativ pentru a elimina materiile fecale din intestine. Un anestezic local este administrat inainte de inceperea procedurii. Acest test nu se face, de obicei, in timpul unui episod acut de diverticulita.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea semnelor si simptomelor.

Diverticulita necomplicata

Daca simptomele sunt usoare, pacientul se poate trata chiar si acasa. Pentru a remedia simptomele, este posibil ca medicul sa recomande:

• Antibiotice pentru a trata infectia, desi, potrivit noilor recomandari, in cazuri foarte usoare, acestea nu sunt neaparat necesare.
• O dieta pe baza de lichide pentru cateva zile, in timp ce intestinul se vindeca. Odata ce simptomele se imbunatatesc, puteti adauga treptat alimente solide in dieta.
• Medicamente anti-durere, cum ar fi acetaminofenul.

Acest tratament este de succes la majoritatea persoanelor cu diverticulita necomplicata.

Diverticulita complicata

Pacientii care au suferit un atac sever sau care au si alte probleme de sanatate, ar putea fi internate in spital. Tratamentul implica de obicei:

• Administrarea de antibiotice intravenoase
• Inserarea unui tub pentru a scurge un abces abdominal, in cazul in care s-a format

Interventia chirurgicala

Interventia chirurgicala ar putea fi necesara pentru a trata diverticulita in cazul in care pacientul:

• A suferit o complicatie, cum ar fi un abces intestinal, fistula sau obstructie, sau o perforare aparuta in peretele intestinului
• A avut mai multe episoade de diverticulita necomplicata
• Are un sistem imunitar slabit

Exista doua tipuri principale de operatii:

Rezectia primara a intestinului

Prin aceasta operatie sunt indepartate segmentele bolnave ale intestinului si apoi se reconecteaza la segmentele sanatoase (anastomoza). Astfel, pacientul poate avea din nou scaune normale. In functie de cat de mare este inflamatia, interventia chirurgicala poate fi deschisa sau minim invaziva (laparoscopica).

Rezectia intestinului cu colostomie

Daca sunt prea multe inflamatii, astfel incat reconectarea colonului de rect este imposibila, chirurgul va efectua o colostomie. Astfel, este efectuata o deschidere (stoma) in peretele abdominal prin care este conectata la partea sanatoasa a colonului. Deseurile si fecalele trec prin deschidere, revarsandu-se intr-o punga. Odata ce inflamatia a disparut, colostomia poate fi inversata si intestinul reconectat.

Dieta

In unele cazuri, medicul ii poate recomanda pacientului sa urmeze o dieta speciala, pentru a-i oferi sistemului digestiv o oportunitate de odihna.

Initial, sunt permise doar cateva lichide limpezi. Acestea includ:

• fulgi de gheata
• suc de fructe fara pulpa
• supa
• apa
• gelatina
• ceai si cafea fara frisca

Dupa ce simptomele se amelioreaza, pacientul cu diverticulita poate incepe sa includa alimente cu putine fibre, cum ar fi:

• fructe fierte si legume decojite si fara seminte, la conserva si preparate
• cereale cu putine fibre
• oua, carne de pasare si peste
• lapte, iaurt si branza
• paine alba rafinata
• paste, orez alb si fidea

Alimente care trebuie evitate

Problemele gastro-intestinale vin adesea la pachet cu o lista de alimente care trebuie evitate. In trecut, s-a sugerat ca fructele cu coaja lemnoasa, popcornul si semintele pot provoca aparitia simptomelor.

Cu toate acestea, deoarece cauzele diverticulitei nu sunt cunoscute, Institutul National de Sanatate anunta ca nu exista alimente care trebuie excluse din dieta pentru ca simptomele diverticulitei sa fie ameliorate.

Potrivit unui studiu recent, dieta bogata in grasimi si slaba in fibre care caracterizeaza stilul de viata occidental s-a dovedit ca sporeste riscul de diverticulita. Cel mai bine este, prin urmare, sa evitati carnea rosie, alimentele proaspat prajite, laptele integral si grasimile rafinate.

Alimentele trebuie excluse pe baza experientei individuale. Daca observati ca un anumit tip de hrana agraveaza efectele diverticulitei, evitati acest lucru.

Referinte:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diverticulitis/symptoms-causes/syc-20371758
2. https://www.medicalnewstoday.com/articles/152995.php
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10352-diverticular-disease
4. https://radiopaedia.org/articles/diverticulitis