Preeclampsia se manifesta prin hipertensiune arteriala si prezenta proteinelor in urina in timpul sarcinii sau dupa nastere. Aflati mai multe despre preeclampsie din materialul urmator.
Preeclampsia este o complicatie a sarcinii caracterizata prin hipertensiune arteriala (tensiune in sarcina) si semne de deteriorare a altor organe, cel mai des a ficatului si rinichilor.
Preeclampsia este o conditie care apare de obicei dupa saptamana 20 de sarcina la femeile a caror tensiune arteriala a fost pana in acel moment normala.
Lasata netratata, preeclampsia poate duce la complicatii grave – chiar fatale – atat pentru gravida, cat si pentru copil. Atunci cand preeclampsia nu este tratata, se poate instala forma mai avansata a bolii, cunoscuta sub denumirea de eclampsie. Daca aveti preeclampsie, cel mai eficient tratament este nasterea copilului. Chiar si dupa nasterea bebelusului, mai poate dura un timp pana cand starea mamei se va imbunatati.
Daca este diagnosticata cu preeclampsie prea devreme in timpul sarcinii pentru a putea naste, viitoarea mamica se confrunta cu o sarcina dificila. Bebelusul are nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta, insa trebuie sa evitati sa va puneti pe amandoi in pericol din cauza complicatiilor grave.
Rareori, preeclampsia se dezvolta dupa nasterea bebelusului, afectiune cunoscuta sub numele de preeclampsie postpartum.
Preeclampsia apare uneori fara simptome. Hipertensiunea arteriala (tensiune mare in sarcina) se poate dezvolta lent sau poate avea un debut brusc. Monitorizarea tensiunii arteriale este o parte importanta a ingrijirii prenatale, deoarece primul semn al preeclampsiei este de obicei o hipertensiune in sarcina. Tensiunea arteriala care depaseste 140/90 milimetri de mercur (mm Hg) sau chiar mai mult – descoperita in doua ocazii, la cel putin patru ore distanta – este anormala.
Exces de proteine in urina (proteinurie) sau semne suplimentare de probleme renale
Cresterea brusca in greutate si umflarea (edem) – in special la nivelul fetei si mainilor – sunt simptome care is pot face aparitia. Dar acestea pot aparea si in timpul unor sarcini normale, asa ca nu sunt considerate semne specifice ale preeclampsiei.
Cauza exacta a preeclampsiei implica mai multi factori. Expertii cred ca incepe in placenta – organul care alimenteaza fatul pe toata durata sarcinii. La inceputul sarcinii, se dezvolta noi vase de sange care au rolul de a transporta in mod eficient sangele in placenta.
La femeile cu preeclampsie, aceste vase de sange par sa nu se dezvolte sau sa functioneze corect. Sunt mai inguste decat vasele de sange normale si reactioneaza diferit la activitatea hormonala, ceea ce limiteaza cantitatea de sange care poate curge prin ele.
Cauzele acestei dezvoltari anormale pot fi urmatoarele:
Preeclampsia reprezinta o complicatie a sarcinii. Printre factorii de risc se numara:
Un istoric personal sau familial de preeclampsie creste semnificativ riscul.
Persoanele care sufera deja de hipertensiune arteriala cronica au un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie.
Riscul de a dezvolta preeclampsie este cel mai mare in timpul primei sarcini.
Fiecare sarcina avuta cu un partener nou creste riscul de preeclampsie mai mult decat o a doua sau a treia sarcina cu acelasi partener.
Riscul este mai mare in randul femeilor insarcinate foarte tinere, precum si al gravidelor trecute de varsta de 40 de ani.
Femeile de culoare au un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie decat femeile din alte rase.
Riscul de preeclampsie este mai mare in cazul femeilor obeze.
Preeclampsia este mai frecventa la femeile care au gemeni, tripleti etc.
Riscul de preeclampsie este mai mare daca perioada de pauza intre sarcini este mai mica de doi ani sau mai mare de 10 ani.
Persoanele care sufera sau au suferit de anumite afectiuni inainte de a ramane insarcinate – cum ar fi hipertensiunea arteriala cronica, migrenele, diabetul de tip 1 sau tip 2, bolile renale, tendinta de a dezvolta cheaguri de sange sau lupus – au un risc de preeclampsie.
Riscul este crescut daca bebelusul a fost conceput prin metoda fertilizarii in vitro.
Pentru ca preeclampsia sa fie diagnosticata, gravida trebuie sa aiba hipertensiune arteriala si una sau mai multe dintre urmatoarele complicatii. Acestea apar dupa a 20-a saptamana de sarcina:
In trecut, preeclampsia a fost diagnosticata doar pe baza prezentei tensiunii arteriale ridicate si a proteinelor in urina. In ziua de azi, insa, specialistii stiu ca o femeie insarcinata poate avea preeclampsie fara sa i se gaseasca proteine in urina.
O tensiune arteriala care depaseste 140/90 mm Hg este anormala in sarcina. Cu toate acestea, daca hipertensiunea a fost descoperita o singura data, nu inseamna ca pacienta are preeclampsie. In schimb, daca tensiunea arteriala a fost mare si la patru ore dupa prima verificare, medicul poate confirma suspiciunea de preeclampsie.
Daca medicul suspecteaza ca pacienta are preeclampsie, poate apela la urmatoarele teste:
Medicul va efectua teste ale functiei hepatice, teste ale functiei renale si va masura si nivelul trombocitelor – celulele care ajuta la formarea cheagurilor de sange.
Medicul va va solicita sa colectati probe de urina timp de 24 de ore, pentru masurarea cantitatii de proteine din urina. Pentru a stabili diagnosticul, poate fi utilizata o singura proba de urina care masoara raportul dintre proteine si creatinina – un produs chimic care este intotdeauna prezent in urina.
De asemenea, medicul poate recomanda o monitorizare atenta a dezvoltarii copilului. De obicei, aceasta monitorizare se face cu ajutorul ecografiei. Imaginile reproduse in timpul examenului cu ultrasunete ii permit medicului sa estimeze greutatea fetala si cantitatea de lichid din uter (lichid amniotic).
Testul fetal non stres reprezinta o procedura simpla prin care se verifica felul in care reactioneaza ritmul cardiac al bebelusului in timpul miscarilor. Profilul biofizic foloseste o ecografie pentru a masura respiratia bebelusului, tonusul muscular, miscarea si volumul de lichid amniotic din uter.
Nasterea reprezinta cel mai eficient tratament pentru preeclampsie. Viitoare mamica are un risc crescut de convulsii, placenta abruptio, accident vascular cerebral si posibil hemoragie severa pana cand tensiunea arteriala scade. Cu toate acestea, daca sarcina este intr-un stadiu incipient, nasterea poate sa nu fie cea mai buna alegere pentru copil.
Daca sunteti diagnosticata cu preeclampsie, medicul va va anunta cat de des va trebui sa va prezentati la vizite prenatale – probabil mai frecvent decat este recomandat de obicei in cazul sarcinilor fara probleme. De asemenea, veti face analize de sange, ecografii si teste non stres mai frecvent decat este necesar intr-o sarcina necomplicata.
Doctorul poate recomanda unul dintre urmatoarele tratamente medicamentoase:
Aceste medicamente, numite antihipertensive, sunt folosite pentru a reduce tensiunea arteriala, in cazul in care aceasta a atins cote periculos de mari. Tensiunea arteriala aflata in intervalul de 140/90 milimetri de mercur (mm Hg) nu se trateaza, in majoritatea cazurilor.
Desi exista multe tipuri diferite de medicamente antihipertensive, o parte dintre ele nu pot fi utilizate in timpul sarcinii. Discutati cu medicul despre tipurile de antihipertensive pe care le puteti utiliza pentru a controla tensiunea arteriala ridicata.
Femeile gravide care sufera de preeclampsie severa sau sindrom HELLP pot fi tratate cu corticosteroizi. Aceste medicamente pot imbunatati temporar functia hepatica si nivelul trombocitelor pentru ca sarcina sa fie prelungita cat mai mult. Corticosteroizii pot ajuta la dezvoltarea plamanilor bebelusului in cel putin 48 de ore, acesta fiind un pas important in pregatirea unui copil prematur pentru viata in afara pantecului.
Daca preeclampsia este severa, medicul poate prescrie medicamente anticonvulsivante, cum ar fi sulfatul de magneziu. Acestea au rolul de a preveni o prima convulsie.
Odihna la pat a reprezentat unul dintre cele mai frecvente sfaturi oferite femeilor cu preeclampsie. Mai nou, cercetarile nu au aratat niciun beneficiu al acestei practici. In plus, statul in pat creste riscul de formare a cheagurilor de sange. Astazi, repausul la pat nu mai este recomandat in caz de preeclampsie.
Femeile gravide care se confrunta cu o forma severa a preeclampsiei pot avea nevoie de spitalizare. In spital, medicul poate efectua teste regulate de non stres sau profiluri biofizice pentru a monitoriza starea bebelusului si pentru a masura volumul de lichid amniotic. Lipsa lichidului amniotic este un semn ca bebelusul nu este bine alimentat cu sange.
Daca femeia este diagnosticata cu preeclampsie aproape de sfarsitul sarcinii, medicul ii poate recomanda inducerea urgenta a travaliului.
In cazurile grave, varsta gestationala a copilului sau disponibilitatea colului uterin nu mai sunt luate in considerare. Daca nu mai exista timp de asteptare, medicul poate induce travaliul sau poate programa de urgenta o cezariana. In timpul nasterii, gravidei i se poate administra sulfat de magneziu intravenos pentru a preveni convulsiile.
Daca are nevoie de medicamente pentru a reduce durerile de dupa nastere, femeia trebuie sa se consulte cu medicul. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul si naproxenul sodic, pot creste tensiunea arteriala.
Dupa nastere, poate dura ceva timp pana cand hipertensiunea arteriala si alte simptome ale preeclampsiei vor disparea.
Daca preeclampsia este usoara, iar copilul nu s-a dezvoltat complet, medicul va va recomanda probabil urmatoarele masuri:
Cercetatorii continua sa caute modalitati de prevenire a preeclampsiei, insa pana in prezent nu au descoperit strategii clare. Potrivit specialistilor, riscul nu va scadea daca mancati mai putina sare, va modificati stilul de viata, consumati mai putine calorii sau mai mult usturoi sau ulei de peste. Se pare ca nici cresterea aportului de vitamine C si E nu aduce beneficii.
Unele studii au scos in evidenta o legatura intre deficitul de vitamina D si un risc crescut de preeclampsie. In schimb, alte studi nu au descoperit nicio legatura intre cele doua.
Cu toate acestea, in anumite cazuri, riscul de preeclampsie poate fi redus prin:
Daca aveti anumiti factori de risc, cum ar fi antecedentele de preeclampsie, o sarcina multipla, hipertensiune arteriala cronica, boli renale, diabet sau o boala autoimuna, medicul va poate recomanda doze mici de aspirina (81 miligrame) incepand cu saptamana a 12-a de sarcina.
Aceste suplimente pot fi administrate femeilor cu deficit de calciu inainte de sarcina si care nu au parte de suficient calciu in timpul sarcinii prin dieta, pentru a preveni preeclampsia.
De asemenea, este important sa nu luati niciun medicament, vitamine sau suplimente fara sa discutati mai intai cu medicul.
Este recomandat sa aveti o stare de sanatate cat mai buna inainte de a ramane insarcinata, mai ales daca ati mai avut preeclampsie inainte. Renuntati la kilogramele in plus si asigurati-va ca afectiunile, precum diabetul, sunt bine tinute sub control.
Dupa ce ramaneti insarcinata, aveti mare grija si de copil, prin metode de ingrijire prenatala regulata. Daca preeclampsia este detectata din timp, puteti preveni complicatiile cu ajutorul tratamentelor speciale.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…