Molibden – rol, beneficii, doze recomandate

Molibden – un mineral gasit in organism in cantitati mici, dar cu functii importante. Iata ce rol are, care sunt dozele recomandate si in ce alimente se gaseste.

Cuprins:

1. Ce este molibdenul?
2. Molibdenul – rol si beneficii
3. Doze recomandate
4. Surse de molibden
5. Deficienta de molibden
6. Suplimente de molibden
7. Efecte adverse, toxicitate si interactiuni

Ce este molibdenul?

Molibdenul este un element esential, un co-factor pentru mai multe enzime. Este depozitat in principal in ficat, rinichi, splina, plamani, creier si muschi. Molibdenul este o parte a mai multor sisteme enzimatice. Aceste enzime sunt responsabile de descompunerea xantinei, hipoxantinei si sulfitului. De asemenea, acestea descompun si indeparteaza multi compusi nocivi. Capacitatea corpului de a stoca molibdenul variaza in functie de aport. Este afectat de cantitatea de cupru si sulfat din dieta.

Deoarece organismul are nevoie de acest element doar in cantitati mici si este abundent in multe alimente, deficienta de molibden este rara. Din acest motiv, de obicei, oamenii nu au nevoie de suplimente, cu exceptia anumitor situatii medicale.

Molibdenul – rol si beneficii

Molibdenul este un mineral esential care se gaseste in concentratii mari in leguminoase, cereale si organe. Acesta activeaza enzime care ajuta la descompunerea sulfitilor nocivi si la prevenirea acumularii toxinelor in organism. Situatiile in care oamenii obtin prea mult sau prea putin din acest mineral sunt extrem de rare, si ambele au fost legate de efecte adverse grave.

Deoarece molibdenul se gaseste in multe alimente obisnuite, de obicei aportul zilnic mediu depaseste cerintele. Atat timp cat mananci o dieta sanatoasa cu o varietate de alimente naturale, atunci molibdenul nu este un nutrient de care sa te preocupe.

Molibdenul este vital pentru multe procese din corp. Dupa ce ajunge in organism, acesta este absorbit in sange din stomac si intestin, apoi este transportat la ficat, rinichi si in alte zone. O parte din acest mineral este pastrata in ficat si rinichi, dar cea mai mare parte este transformata intr-un co-factor de molibden. Orice exces de molibden este apoi eliminat prin urina.

Molibdenul si procesele enzimatice

Activeaza patru enzime esentiale, care sunt molecule biologice care conduc reactii chimice in organism:

• Sulfit oxidaza: transforma sulfitul in sulfat, prevenind acumularea de sulfiti periculosi in corp;
• Aldehida oxidaza: descompune aldehide, care pot fi toxice pentru organism (de asemenea, ajuta ficatul sa descompuna alcoolul si unele medicamente, precum cele utilizate in terapia cancerului);
• Xantina oxidaza: transforma xantina in acid uric (aceasta reactie ajuta la descompunerea nucleotidelor, blocurile de ADN, atunci cand nu mai sunt necesare si acestea pot fi apoi excretate in urina);
• Componenta mitocondriala de reducere a amidoximului (mARC): functia acestei enzime nu este pe deplin inteleasa, dar se crede ca inlatura produsele secundare toxice ale metabolismului.

Doze recomandate

Molibdenul se masoara in micrograme (µg). Zona zilnica recomandata depinde de varsta:

• sugari (0–6 luni) – 2 µg
• sugari (de la 7 luni la 1 an) 3 µg
• Copii (1-3 ani) – 17 µg
• Copii (4–8 ani) – 22 µg
• Copii (9-13 ani) – 34 µg
• Copii (14-18 ani) – 43 µg
• Adulti (peste 19 ani) – 45 µg
• Femeile insarcinate si care alapteaza – 50 µg

Este greu de masurat molibdenul in organism, deoarece nivelul de sange si urina nu reflecta neaparat starea. Deficitul de molibden este foarte rar. Se poate sa apara doar din cauza unei probleme serioase, de baza.

Surse de molibden

Exista foarte putine date despre continutul specific de molibden al anumitor alimente, deoarece depinde de continutul solului. Leguminoaselesunt cele mai importante surse de molibden. Alte alimente bogate in molibden includ cereale integrale, nuci, ficat de vita, legumele cu frunze verzi si laptele. Laptele si produsele din branza sunt principalele surse de molibden pentru adolescenti si copii. Cantitatea de molibden din alimente depinde de cantitatea de molibden din sol si din apa folosita pentru irigare. Apa potabila contine in general doar cantitati mici de molibden.

Studiile au aratat ca organismul nu il absoarbe bine din anumite alimente, in special din produsele din soia.

Astfel, principalele surse sunt:

• leguminoase – fasole, mazare;
• carne de vita, ficat, alte organe;
• iaurt si alte lactate;
• carne de pui;
• oua;
• cartofi;
• spanac, morcov, sparanghel, fasole verde;
• banane;
• orez etc.

Deficienta de molibden

Este rara deficienta de molibden, cu exceptia persoanelor cu o mutatie genetica ce impiedica sinteza molibbdopterinei si, prin urmare, a sulfitului oxidazei. In aceasta problema metabolica rara, cunoscuta sub denumirea de deficienta de cofactor de molibden, mutatiile din una dintre mai multe gene previn biosinteza molibdopterinei. Lipsa molibdopterinei afecteaza functia enzimelor care metabolizeaza sulfitul, ducand la encefalopatie si convulsii etc.

Deficienta de co-factor de molibden provoaca simptome severe care apar la inceput. Este o afectiune genetica foarte rara in care bebelusii se nasc fara capacitatea de a produce cofactor de molibden. Prin urmare, nu sunt in masura sa activeze cele patru enzime importante mentionate anterior. Se acumuleaza niveluri toxice de sulfit in sange, deoarece nu sunt in masura sa-l transforme in sulfat. Asta duce la anomalii ale creierului si intarzieri severe ale dezvoltarii. Din fericire, aceasta afectiune este extrem de rara.

Suplimente de molibden

Molibdenul este disponibil in suplimente alimentare care contin doar molibden, in combinatie cu alte minerale si in produse multivitamine / multiminerale.  Cantitatile variaza de la aproximativ 50 µg la 500 µg. Formele molibdenului din suplimentele alimentare includ clorura de molibden, molibdat de sodiu, glicinatul de molibden si chelatul de aminoacizi al molibdenului. Niciun studiu nu a comparat biodisponibilitatea relativa a molibdenului din aceste diferite forme. La fel ca in cazul multor suplimente, dozele mari molibden suplimente pot fi problematice.

Efecte adverse, toxicitate si interactiuni

Molibdenul in exces poate provoca simptome asemanator gutei. Simptomele pot include niveluri ridicate ale molibdenului in sange, acid uric si xantina oxidaza. Nu trebuie sa luati suplimente cu molibden daca aveti pietre in vezica biliara sau probleme renale. Femeile care sunt insarcinate sau alapteaza ar trebui sa discute cumedicul inainte de a lua orice suplimente. Suplimentele de molibden pot provoca o deficienta de cupru. Asta din cauza faptului ca molibdenul elimina cuprul din tesuturile corpului.

Ca si in cazul majoritatii vitaminelor si mineralelor, nu exista niciun avantaj de a lua mai mult decat cantitatea recomandata de molibden. Nivelul maxim admis este cel mai mare aport zilnic de nutrienti care este putin probabil sa produca efecte adverse aproape tuturor oamenilor. Doza maxima admisa este de 2.000 µg pe zi. Toxicitatea asociata molibdenului este rara, iar studiilepe subiecti umani sunt limitate. Cu toate acestea, la animale, niveluri foarte ridicate au fost legate de probleme de crestere, insuficienta renala, infertilitate si diaree.

Complicatii aport prea mare de molibden

Aportul ridicat de molibden a fost legat de o serie de probleme:

• Simptome asemanatoare gutei – Prea mult molibden poate provoca o acumulare de acid uric din cauza actiunii enzimei xantina oxidaza. Guta apare atunci cand exista niveluri ridicate de acid uric in sange, ceea ce determina formarea de cristale minuscule in jurul articulatiilor, iar acest lucru duce la durere si umflare.
• Probleme ale oaselor – Studiile au aratat ca un aport mare de molibden ar putea provoca scaderea cresterii osoase si a densitatii minerale osoase. In prezent, nu exista date suficiente in acest sens.
• Scaderea fertilitatii – Cercetarile au aratat, de asemenea, o legatura intre aportul ridicat de molibden si probleme de reproducere. Cresterea molibdenului in sange poate fi asociat cu scaderea numarului de spermatozoizi si a calitatii materialului seminal, precum si scaderea nivelului de testosteron.

Referinte:
(1) https://www.healthline.com/nutrition/molybdenum
(2) https://www.britannica.com/science/molybdenum
(3) https://www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-1249/molybdenum