Amfetaminele sunt stimulanti ale sistemului nervos central. Aflati din materialul urmator ce efecte si ce riscuri prezinta consumul de amfetamine.
Amfetaminele sunt stimulanti puternici ai sistemului nervos central. Acestea sunt utilizate pentru a trata unele afectiuni medicale, insa, de asemenea, pot provoca dependenta, cu un istoric de abuz.
Stimulanti precum amfetaminele si metilfenidatul sunt folositi pentru a trata tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD). Folosite conform prescriptiei medicale si a indicatiilor medicului, stimulantii pot fi siguri si eficienti pentru folosire.
Sulfatul de amfetamina, sau speed, este, de asemenea, utilizat in scopuri recreative si non-medicale. Poate provoca o stare de euforie si poate suprima pofta de mancare, ceea ce poate duce la pierderea in greutate. Folosite in afara contextului medical, stimulantii pot avea efecte adverse grave.
Printre cele mai frecventa exemple de amfetamine se numara: Adderall, Ritalin and Concerta (metilfenidat).
O alta substanta extrem de cunoscuta este metamfetamina, un puternic stimulent al sistemului nervos central. Aceasta afecteaza neurochimic mecanismele responsabile pentru presiunea sangelui, reglarea batailor inimii, temperatura corpului, simturi.
Aceasta amfetamina naturala este uneori denumita ”Ritalinul natural”. Guarana este un compus pe baza de plante, avand guaranina drept ingredientul cel mai activ.
Guarana isi exercita cele mai mari efecte asupra functiilor cognitive ale creierului, imbunatatind memoria, concentrarea si agilitatea functiilor motorii. Spre deosebire de alte medicamente de tip amfetamina, guarana nu provoaca simptomele obisnuite de agitatie si nervozitate si produce un efect pe termen mai lung.
Carnitina este de fapt un material asemanator aminoacizilor si se gaseste in carnea rosie. Aminoacizii, in general, ii permit organismului sa sintetizeze proteinele in substante chimice esentiale pentru neurotransmitatori.
Spre deosebire de felul in care functioneaza vitaminele B, carnitina stimuleaza procesele chimice la nivel celular, ceea ce faciliteaza producerea de energie a celulelor. Aceste efecte cresc cantitatea de energie musculara disponibila, care la randul ei ajuta la arderea excesului de tesut adipos.
Amfetaminele activeaza receptorii din creier si sporesc activitatea unui numar de neurotransmitatori, in special norepinefrina si dopamina. Dopamina este asociata cu placerea, miscarea si atentia.
Amfetamina a fost testata pentru o mare varietate de afectiuni. Acum, este utilizata in principal pentru a trata ADHD si, mai rar, depresia. In trecut, a fost folosita pentru a trata narcolepsia si pentru a ajuta la pierderea in greutate, dar acest lucru este mai putin frecvent acum.
ADHD se caracterizeaza prin hiperactivitate, iritabilitate, instabilitate de dispozitie, dificultati de atentie, lipsa de organizare si comportamente impulsive. Apare adesea la copii, dar poate continua pana la varsta adulta.
Amfetaminele inverseaza unele dintre aceste simptome si s-a dovedit ca imbunatatesc dezvoltarea creierului si a nervilor la copiii cu ADHD. Tratamentul pe termen lung cu medicamente pe baza de amfetamina la copii pare sa previna modificari nedorite ale functiei si structurii creierului.
Oamenii de stiinta au concluzionat ca, probabil, stimulantii sunt utili in cazul persoanelor cu ADHD. Acestia au descoperit ca structurile cerebrale ale persoanelor care au luat stimulanti pentru ADHD au aratat la fel ca structurile cerebrale ale oamenilor care nu sufereau de aceasta conditie.
O analiza publicata in Cochrane in 2011 a sugerat ca adultii cu ADHD ar putea beneficia de tratament pe termen scurt cu amfetamine, insa este putin probabil ca acesta sa se intinda pe o perioada mai lunga din cauza efectelor adverse. Cei care foloseau saruri amestecate de amfetamine, cu toate acestea, aveau mai multe sanse sa continue tratamentul.
Persoanele cu narcolepsie se confrunta cu o somnolenta excesiva in timpul zilei si episoade irezistibile de somn, numite ”atacuri de somn”.
In cazul acestor persoane, emotiile puternice pot declansa o pierdere brusca a tonusului muscular (cataplexie), provocand prabusirea si, eventual, caderea acestora. De asemenea, se caracterizeaza prin perioade frecvente si neasteptate de somn.
Amfetaminele si derivatii amfetaminei au fost folosite in trecut pentru a trata narcolepsia.
Cu toate acestea, din cauza ingrijorarilor cu privire la efectele secundare ale acestora, amfetaminele sunt din ce in ce mai mult inlocuite de modafinil, un medicament care favorizeaza trezirea.
Sub denumirea Benzedrina, amfetaminele au fost folosite pentru tratarea obezitatii in anii 1930, datorita capacitatilor lor de suprimare a apetitului.
Din cauza efectelor secundare ale medicamentului si a potentialului sau de dependenta si abuz, specialistii au decis sa nu-l mai recomande in acest scop. In anii ’50, din cauza cazurilor de malnutritie, psihoza si depresie cauzate de sevraj, medicii au incetat sa mai prescrie amfetamine pentru pierderea in greutate.
In prezent, specialistii nu recomanda utilizarea amfetaminelor si a derivatelor acestora pentru a combate obezitatea.
Cu toate acestea, in 2015, dupa efectuarea unui mic studiu, cercetatorii au sugerat ca dexamfetamina ar putea stimula motivatia oamenilor de a-si schimba stilul de viata, acest lucru ducand la pierderea in greutate.
Expertii au propus o utilizare de 6 luni a medicamentului de catre persoanele in cazul carora alte tratamente nu au dat roade. Potrivit acestora, dexamfetamina ar putea ajuta la combaterea obezitatii si a complicatiilor aferente, precum diabetul si bolile cardiovasculare.
Incepand cu anii ’30, amfetamina a fost folosita pentru tratarea tulburarilor afective, tulburarii obsesiv-compulsive (TOC) si a schizofreniei. Cu toate acestea, in anii ’50 si ’60, din cauza efectelor adverse, amfetaminele au fost inlocuite cu antidepresive nou aparute.
In cazuri rare, amfetaminele sunt utilizate impreuna cu antidepresivele standard pentru a trata unele tipuri de depresie care nu raspund la alte tratamente, in special la persoanele care prezinta, de asemenea, oboseala si apatie.
Intr-un studiu facut pe 65 de pacienti care au luat amfetamine alaturi de medicatia normala, 38 dintre ei ”au prezentat imbunatatiri semnificative, in special in ceea ce priveste energia, starea de spirit si activitatea psihomotorie”.
Potrivit autorilor, efectele secundare au fost minime si nu a fost observata nicio dependenta de substanta.
Acest medicament este utilizat pentru a trata ADHD. Actioneaza prin modificarea cantitatilor anumitor substante naturale din creier. Metamfetamina apartine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de stimulanti. Poate creste capacitatea de atentie, concentrarea si poate ajuta la controlarea problemelor de comportament.
Acest medicament nu trebuie utilizat pentru a trata oboseala sau pentru a amana somnul la persoanele care nu au o tulburare de somn.
Cititi prospectul furnizat de farmacist inainte de a lua metamfetamina si de fiecare data cand primiti o noua reteta. Daca aveti intrebari, adresati-va medicului sau farmacistului.
Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) lacare predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si”amine de trezire” sau „amine tonifiante” Aceste substante sunt larg raspandite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar in cure de slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor inainte de examen sau in viata profesionala (de ex. la soferii de camion).
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice. Daca acestea nu se refac in cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decat cei odihniti). Capacitatea de gandire este accelerata pana la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor, oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decat in mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la neliniste maxima si gandire necontrolata. Este posibila afectarea grava a sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 – 200 mg) duce de regula la deces. Medicina de azi cunoaste insa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma: dependent devine si cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic („o carja pentru un suflet bolnav”) ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiuni interioare. Amfetaminele sunt substante tipice datatoare de dependenta fizica si psihica, in sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult – pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala in toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile.
Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea intr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.
In cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total. Chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias – o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.
Amfetaminele sunt frecvent implicate in asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (in mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, in aceasta privinta, decat cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca in multe situatii un comportament agresiv nefondat.
In abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tarziu, cate 12 – 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte incet. Chiar si in timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.
Faza initiala a sindromului de sevraj se produce pe masura ce efectele stimulantilor incep sa dispara. Printre aceste simptome se numara:
Faza initiala poate dura una pana la doua zile si apoi este urmata de o perioada mai lunga de cateva zile pana la saptamani de:
Simptomele psihotice pot aparea in primele doua saptamani, in special daca au fost prezente in perioadele de utilizare a substantei.
Pot fi facute anumite teste antidrog in cazul acestor persoane. Sevrajul dupa consumul de amfetamine este in mare parte subiectiv si poate fi dificil de gestionat, in special de catre prietenii si membrii familiei, din cauza schimbarilor de dispozitie.
Nu s-a demonstrat ca vreun medicament poate fi eficient in ameliorarea starilor date de sevrajul in urma consumului de amfetamine. Exista, insa, unele medicamente care pot imbunatati unele simptome.
Antidepresivele au fost utilizate pentru a trata depresia indusa de sevraj si au avut un anumit beneficiu. Cu toate acestea, debutul actiunii este intarziat, iar daca pacientul incepe sa consume din nou amfetamine in timp ce ia si antidepresive, se poate confrunta cu hipertensiune arteriala sau sindrom serotoninergic.
Utilizarea pe termen scurt a benzodiazepinelor (diazepam 5 pana la 10 mg) si a antipsihoticelor (olanzapina 2,5-5 mg) pentru controlul iritabilitatii si agitatiei poate fi utila. Trebuie, insa, evitata dezvoltarea dependentei de benzodiazepina. Aceste medicamente ar trebui sa fie prescrise pentru maximum 7 pana la 10 zile.
Nu exista un nivel sigur de administrare a amfetaminei. Utilizarea oricarui medicament vine intotdeauna la pachet cu un anume risc. Chiar si medicamentele pot produce efecte secundare nedorite.
De aceea, este foarte important sa va tratati depresia cu ajutorul psihoterapiei sau narcolepsia cu antidepresive.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…