Strabismul – numit si deviatia ochilor – este o afectiune caracterizata prin privirea incrucisata. Ochii nu privesc in aceeasi directie, ceea ce poate avea consecinte atat asupra aspectului fizic, cat si asupra acuitatii vizuale. Aflati mai multe despre cauzele strabismului, simptome si care sunt metodele de tratament pentru strabism.
Strabismul este o afectiune in care ochii nu se aliniaza in mod corect. Un ochi poate fi indreptat spre interior, in sus, in jos sau spre exterior, in timp ce celalalt se focuseaza catre un anumit loc. Acest lucru se poate petrece tot timpul sau intermitent.
De asemenea, problema apare de obicei din cauza faptului ca muschii care controleaza miscarea ochilor si a pleoapelor, muschii extraoculari, nu lucreaza impreuna. Drept urmare, ambii ochi nu pot privi in acelasi loc si in acelasi timp.
Strabismul poate aparea, de asemenea, in urma unei tulburari a creierului care face ca ochii sa nu se poata coordona corect.
Pentru ca face imposibila vederea binoculara, strabismul determina asa-numita privire incrucisata. Persoana afectata priveste crucis, fiindu-i mai greu sa aprecieze obiectele in departare.
Exista multe tipuri diferite de strabism. Strabismul este caracterizat cel mai frecvent prin directia de aliniere a ochiului. Cele mai intalnite tipuri de strabism sunt:
Esotropia reprezinta incrucisarea ochilor spre interior (sau „ochi incrucisati”). Printre tipurile de esotropie se numara esotropia infantila, esotropia acomodativa (legata de prezbitism) si paralizia celui de-al saselea nerv.
Exotropia este o forma de strabism in care ochii sunt indreptati spre exterior.
Hipertropia si hipotropia descriu alinierea verticala a ochilor. In cazul hipertropiei, un ochi este mai sus decat cel normal. In schimb, in cazul hipotropiei, ochiul anormal este mai jos decat celalalt (deviatie in jos a axei vizuale a unui ochi). Termenii pot fi in general schimbati in functie de ochiul descris.
Strabismul poate fi descris si de cauza aparitiei paraliziei cerebrale. 3 dintre cei 12 nervi cranieni (III, IV, VI) responsabili cu miscarea ochilor pot fi slabiti sau paralizati si pot provoca strabism. Printre exemplele acestui tip de strabism se numara paralizia nervului al treilea (III) si paralizia oblica superioara (IV).
De obicei, cazurile de strabism precoce la copii sunt determinate de sindromul Brown si sindromul Duane, acestea fiind doua boli congenitale (afectiuni prezente inca de la nastere).
Cu cat este diagnosticat mai devreme in copilarie, cu atat tratamentul pentru strabism este mai eficient. In trecut, se credea ca, daca a fost depasita ”perioada critica”, strabismul nu mai putea fi tratat. Insa in momentul de fata specialistii sustin ca strabismul poate fi tratat in orice moment. Cu toate acestea aplicarea tratamentului pana la varsta de 6 ani s-a dovedit cel mai eficient.
Esotropia dobandita apare, de obicei, la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani.
Strabismul poate fi congenital, adica o persoana se naste cu aceasta problema, poate fi rezultatul unei boli sau al prezbitismului indelungat sau poate aparea in urma unei leziuni la nivelul unui nerv cranian.
Afectiunea poate fi si ereditara (adica se transmite de la un membru la celalalt al aceleiasi familii), acest lucru sugerand faptul ca poate exista si o legatura genetica.
Esotropia infantila este un tip de strabism care apare la bebelusi in primul an de viata. Esotropia este ereditara si, de obicei, este nevoie de o interventie chirurgicala pentru a corecta.
Cand ochiul nu poate focaliza lumina pe masura ce aceasta patrunde prin lentila, aceasta problema este cunoscuta ca eroare sau viciu de refractie.
Viciile de refractie care pot provoca strabism sunt:
Din cauza unei erori de refractie, ochiul afectat tinde sa se intoarca spre interior, in incercarea de a se focaliza mai bine. Strabismul care apare in urma unor erori de refractie tinde sa se dezvolte mai tarziu, de obicei in jurul varstei de 2 ani sau mai mult.
De asemenea, strabismul poate fi cauzat si de hidrocefalie. Aceasta este o afectiune in care lichidul cefalorahidian se acumuleaza in exces in si in jurul creierului.
In plus, unele infectii virale, cum ar fi rujeola, pot provoca strabism. De asemenea, poate fi provocat si de alte afectiuni, cum ar fi sindromul Noonan si alte maladii genetice.
Daca alinierea ochilor nu este corectata, pacientul isi poate pierde vederea la ochiul mai slab.
Strabismul poate aparea si mai tarziu in viata. De obicei este cauzat de tulburari fizice, cum ar fi leziunile oculare, paralizia cerebrala sau accidentul vascular cerebral. De asemenea, puteti dezvolta strabism daca aveti un ochi lenes (afectiune numita ambliopie) sau daca aveti prezbiopie (slabirea vederii odata cu inaintarea in varsta).
Semnele strabismului sunt destul de evidente inca de la o varsta frageda. Unul dintre ochi nu priveste drept. In schimb, o forma mai usoara poate fi mai greu de sesizat. Bebelusii si nou-nascutii pot avea ochii incrucisati, mai ales atunci cand sunt obositi. Acest lucru nu inseamna ca au strabism. Pentru linistea lor, parintii se pot consulta cu medicul daca observa aceste semne.
Daca un copil are un ochi inchis sau intoarce capul atunci cand va priveste, acesta ar putea fi un semn de vedere dubla si un posibil strabism. In acest caz, este o idee buna sa va adresati unui medic.
Strabismul este in mod normal prezent inca de la nastere sau se dezvolta in primele 6 luni de viata.
Netratat, strabismul poate duce la ambliopie sau ”ochi lenes”, in care creierul incepe sa ignore semnalele de la unul dintre ochi. Creierul ignora unul dintre ochi pentru a evita instalarea vederii duble.
Daca micutul vede greu cu ochiul afectat, doctorul ii poate aplica un plasture peste celalalt ochi pentru a incuraja dezvoltarea vederii corecte.
Uneori, un strabism care a fost tratat cu succes in copilarie poate reveni mai tarziu la varsta adulta.
Acest lucru poate provoca o vedere dubla la adult, deoarece, pana la acel moment, creierul a fost instruit sa adune date cu ajutorul ambilor ochi, deci nu poate ignora unul dintre ei.
Pentru a preveni pierderea vederii, este important ca diagnosticul si tratamentul pentru strabism sa fie stabilite la timp. Daca dezvoltati simptome ale strabismului, faceti o programare la medicul oftalmolog. Acesta va efectua o serie de teste pentru a verifica starea de sanatate a ochilor. Printre aceste teste se numara:
Daca, pe langa strabism, aveti si alte simptome fizice, medicul va poate examina creierul si sistemul nervos pentru a afla daca exista si alte afectiuni. De exemplu, acestia pot efectua teste pentru a verifica daca pacientul sufera de paralizie cerebrala sau sindromul Guillain-Barre.
Strabismul la cei mici este destul de frecvent. Daca micutul are ochii incrucisati, iar problema persista si dupa varsta de 3 luni, faceti o programare la medic. Copiii mici ar trebui sa fie supusi unui examen oftalmologic inainte de varsta de 3 ani.
Strabismul este frecvent la copii, insa majoritatea copiilor mici nu sunt testati si raman nediagnosticati. In cadrul unei declaratii facute in martie 2002, Academia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda ca toti bebelusii sa fie supusi unui test de vedere (cum ar fi screening-ul pentru strabism si ambliopie) la cea mai frageda varsta posibila si la intervale regulate de-a lungul copilariei.
Persoanele predispuse la strabism sunt cele care:
Cu cat pacientul este mai tanar, cu atat probabilitatea ca tratamentul sa fie mai eficient este mai mare.
Principalele variante de tratament sunt:
Chirurgia este utilizata numai daca alte tratamente nu dau roade.
Prin intermediul operatiei, medicul poate alinia ochii si poate restabili vederea binoculara. Chirurgul misca intr-o noua pozitie muschiul care se conecteaza la ochi. Uneori, trebuie repozitionati ambii ochi pentru a obtine echilibrul corect.
Unul dintre exercitiile fizice standard pentru strabism sunt cele cu creion si sunt efectuate acasa.
Pentru a face aceste exercitii, urmati acesti pasi:
Un studiu facut pe mai multi pacienti care a facut 2 serii de 20 de astfel de miscari in fiecare zi, timp de 12 saptamani, a sugerat ca aceste exercitii reprezinta ”o terapie usoara, fara costuri si foarte eficienta”.
Strabismul netratat poate provoca anumite complicatii, cum ar fi ambliopia sau ochiul lenes.
Strabismul este un handicap?
Afectiunea poate reprezenta un handicap doar pentru cei care aleg anumite profesii (arhitectura, desen etc.) si daca ramane tratata.
Strabismul poate fi vindecat cu lentile corective, plasturi pentru ochi, interventii chirurgicale in cazuri rare sau alte metode. Este important sa solicitati imediat tratament pentru a va reduce riscul de pierdere a vederii. In unele cazuri, starea poate reveni.
Daca afectiunea este cauzata de o afectiune medicala de baza, diagnosticul precoce si tratamentul pot ajuta la imbunatatirea sanselor de recuperare.
Strabismul este greu de prevenit, dar puteti diagnostica problema la timp si puteti evita astfel pierderea vederii care poate aparea. Toti copiii ar trebui sa fie supusi unui screening ocular la timp. Bebelusii nascuti prematur, in special cei cu retinopatie, ar trebui sa fie supusi unor examene oculare constante.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…