Sindromul vezicii hiperactive determina o necesitate brusca de a urina. De asemenea, poate declansa pierderea involuntara a urinei, cunoscuta sub numele de incontinenta. Aflati mai multe despre aceasta problema din materialul urmator.
Vezica urinara hiperactiva (VHA) determina un impuls frecvent si brusc de a urina care poate fi dificil de controlat. Persoanele afectate simt nevoia sa urineze de mai multe ori in timpul zilei si al noptii si, de asemenea, pot pierde urina involuntar (incontinenta de urgenta).
Persoanele cu sindromul vezicii hiperactive se simt, de obicei, jenate de situatie, ajung sa izoleze sau sa neglijeze munca si viata sociala. Vestea buna este ca medicii pot descoperi cauza specifica a sindromului vezicii hiperactive in urma unei scurte evaluari.
Simptomele pot fi tinute sub control prin mai multe metode: modificarea alimentatiei si exercitii pentru podeaua pelvina, printre altele. Daca aceste eforturi initiale nu amelioreaza suficient simptomele bolii, sunt disponibile tratamente suplimentare.
Rinichii produc urina, iar aceasta se scurge in vezica urinara. In momentul urinarii, urina iese din vezica urinara prin uretra. Apoi, un muschi din uretra, numit sfincter, se deschide pentru a elibera urina din corp.
La femei, deschiderea uretrei este situata chiar deasupra deschiderii vaginale. La barbati, deschiderea uretrala se afla in varful penisului.
Dupa ce se umple, vezica trimite semnale nervoase catre creier, iar acesta declanseaza in cele din urma nevoia de a urina. Cand urinati, aceste semnale nervoase coordoneaza relaxarea muschilor pelvisului si ai uretrei (muschii sfincterului urinar). Muschii vezicii urinare se incordeaza (se contracta) pentru a elimina urina.
Sindromul vezicii hiperactive apare atunci cand muschii vezicii urinare incep sa se contracte involuntar chiar si atunci cand volumul de urina din vezica este scazut. Aceste contractii involuntare creeaza o nevoie urgenta de a urina.
”De ce urinez des si putin?”
Semnele si simptomele vezicii hiperactive pot fi provocate de mai multe afectiuni, cum ar fi:
Simptomele bolii pot fi cauzate si de alti factori, printre care:
Cauza specifica a sindromului vezicii hiperactive poate fi necunoscuta.
Pe masura ce imbatranesc, oamenii au un risc crescut de a dezvolta acest sindrom. De asemenea, tot odata cu inaintarea in varsta, oamenii sunt mai predispusi la boli si tulburari, cum ar fi marirea prostatei si diabetul, probleme care pot afecta functionarea vezicii urinare.
Multi oameni cu declin cognitiv – de exemplu, cei care au suferit un accident vascular cerebral sau au boala Alzheimer – dezvolta sindromul vezicii hiperactive.
Unele persoane cu vezica hiperactiva au, de asemenea, probleme de incontinenta intestinala.
VHA este mai frecventa la femei, insa ii poate afecta si pe barbati. Printre simptomele vezicii urinare hiperactive la barbati se numara:
Multe cazuri de VHA la barbati sunt rezultatul prostatei marite. Din cauza faptului ca se umfla, prostata ajunge sa blocheze fluxul de urina si provoaca incontinenta.
Prostata marita este mai frecventa la barbatii in varsta, la fel si vezica hiperactiva. Tratarea problemelor de prostata poate usura simptomele VHA.
Femeile sunt cele mai afectate de aceasta afectiune. In plus, este posibil ca multe altele sa nu spuna nimic despre problemele pe care le intampina. Sindromul vezicii hiperactive se manifesta printr-o nevoie de a urina mai frecvent. Simptomele VHA la femei sunt:
Nu sunt cunoscute cauzele vezicii hiperactive, insa VHA devine mai frecventa la femei dupa menopauza. Acesta poate fi rezultatul deficitului de estrogen. Cu toate acestea, vezica urinara hiperactiva poate aparea la orice varsta.
VHA la femei poate fi tratata cu medicamente, interventii chirurgicale si unele exercitii fizice.
Vezica hiperactiva este o afectiune frecventa in randul copiilor, insa nu orice accident de acest gen este rezultatul VHA. Simptomele bolii la copii sunt:
Simptomele VHA devin mai putin frecvente pe masura ce copiii cresc. Odata cu varsta, copiii invata sa-si controleze corect vezica si sa recunoasca semnalele care ii anunta ca trebuie sa urineze. Daca simptomele vezicii urinare hiperactive nu se amelioreaza sau se agraveaza, luati legatura cu medicul copilului.
Printre cauzele VHA la copii se numara:
La fel ca in cazul adultilor, tratamentele pentru sindromul vezicii hiperactive la copii se concentreaza pe tratarea cauzelor de baza si prevenirea simptomelor.
Medicul poate efectua mai multe teste pentru a descoperi cauza simptomelor vezicii hiperactive. Acesta va poate trimite, de asemenea, la un specialist care trateaza problemele urinare (urolog).
Testele utilizate pentru diagnosticarea sindromului vezicii hiperactive sunt:
Specialistul colecteaza o proba de urina pe care o testeaza apoi pentru a descoperi eventualele anomalii, cum ar fi prezenta sangelui in urina. Aceasta analiza poate ajuta la identificarea unei infectii urinare sau a altor probleme ale tractului urinar.
In timpul examinarii fizice, medicul efectueaza o palpare pentru a afla daca pacientul are vreo zona sensibila in jurul abdomenului si al rinichilor sau poate sa verifice daca prostata este marita.
Doctorul efectueaza o ecografie pentru a masura cantitatea de urina ramasa in vezica dupa urinare.
Acest test poate evalua capacitatea vezicii urinare de a stoca urina.
In timpul acestui test, in care pacientul este sedat, medicul introduce un dispozitiv luminos in vezica urinara. Cistoscopia poate stabili daca simptomele sunt cauzate de anomalii la nivelul vezicii urinare, cum ar fi pietrele sau tumorile la vezica. In timpul unei cistoscopii, medicul poate efectua si o biopsie.
Medicul sau urologul pot realiza teste suplimentare pentru a exclude sau confirma un diagnostic de vezica hiperactiva.
De asemenea, pentru depistarea sindromului vezicii hiperactive, specialistii au pus la punct un formular de autoevaluare ce poate fi aplicat online.
Sindromul vezicii hiperactive poate fi ameliorat prin mai multe metode care pot fi aplicate concomitent.
In prima faza, medicii recomanda cateva modificari comportamentale pentru a gestiona sindromul vezicii hiperactive. Aceste metode sunt deseori eficiente si nu produc efecte secundare.
Exercitiile Kegel intaresc muschii pelvini si sfincterul urinar. Odata intariti, acesti muschi pot opri contractiile involuntare ale vezicii urinare.
Exercitiile Kegel pot fi predate de catre un medic sau un kinetoterapeut. Pentru a fi eficiente, aceste exercitii trebuie efectuate in mod regulat.
In timpul sedintelor de biofeedback, pacientul este conectat la senzori electrici care masoara si inregistreaza informatii despre organism. Senzorii ii arata pacientului cum isi poate intari muschii pelvini pentru a sti cum sa gestioneze situatiile de urgenta.
Persoanele supraponderale isi pot usura simptomele renuntand la kilogramele in plus. Acest proces poate ameliora si incontinenta urinara de stres.
Pacientii isi pot stabili un program de vizite la toaleta – de exemplu, la fiecare 2-3 ore. In acest fel, vor urina la aceeasi ora in fiecare zi si nu vor mai fi nevoiti sa astepte pana in ultimul moment.
Persoanele care nu-si pot goli complet vezica pot folosi cateterizarea intermitenta.
Purtarea unor tampoane absorbante poate proteja hainele si poate evita astfel momentele neplacute. Imbracamintea absorbanta vine intr-o varietate de dimensiuni si niveluri de absorbtie.
Persoanele care efectueaza aceste antrenamente afla cum sa intarzie urinarea atunci cand simt nevoia de a urina. Acestea incep cu mici intarzieri, de 30 de minute, si se intind treptat la intervale de 3-4 ore.
Dupa menopauza, terapia cu estrogen vaginal poate ajuta la intarirea muschilor si tesuturilor din uretra si zona vaginala. Estrogenul vaginal poate fi aplicat sub forma de crema, supozitor, tableta sau inel si poate imbunatati semnificativ simptomele vezicii hiperactive.
Medicamentele care relaxeaza vezica urinara pot fi utile pentru ameliorarea simptomelor vezicii urinare hiperactive si pentru reducerea episoadelor de incontinenta de urgenta. Aceste medicamente sunt:
Toxina botulinica, mult mai cunoscuta drept Botox, este o proteina a bacteriilor care cauzeaza botulismul. Utilizata in doze mici injectate direct in tesuturile vezicii urinare, aceasta proteina relaxeaza muschii.
Studiile arata ca aceasta poate fi utila pentru ameliorarea incontinentei de urgenta. Efectele temporare dureaza in general sase luni sau mai mult, dar sunt necesare injectii repetate.
Efectele secundare ale acestor injectii sunt infectiile urinare si retentia urinara.
Reglarea impulsurilor nervoase catre vezica urinara poate imbunatati simptomele sindromului vezicii hiperactive.
Una dintre proceduri presupune folosirea unui fir subtire care este plasat aproape de nervii sacrali. Acestia transporta semnale catre vezica urinara si care se afla in apropierea coccisului.
In timpul acestei proceduri minim invazive, medicul implanteaza un fir temporar sub piele in zona lombara. Uneori, electrodul este lasat in permanenta si se efectueaza un proces mai lung. Medicul foloseste apoi un dispozitiv portabil conectat la fir pentru a transmite impulsuri electrice catre vezica, similar cu ceea ce face un stimulator cardiac pentru inima. Daca simptomele sunt ameliorate, este implantat chirurgical un generator de impulsuri permanente, alimentat de baterie, pentru a ajuta la reglarea ritmului nervos.
In cadrul acestei proceduri, specialistul introduce un ac subtire prin piele, langa glezna, pentru a trimite stimuli electrici de la un nerv aflat in picior (nervul tibial) catre coloana vertebrala, unde se conecteaza cu nervii care controleaza vezica.
Acest tratament este administrat o data pe saptamana, timp de 12 saptamani, pentru a ameliora simptomele vezicii urinare hiperactive.
Operatia pentru tratarea vezicii urinare hiperactive este rezervata persoanelor cu simptome grave care nu raspund la alte tratamente. Scopul este de a imbunatati capacitatea vezicii urinare de a stoca urina si de a reduce presiunea in vezica. Cu toate acestea, aceste proceduri nu amelioreaza durerile de vezica. Aceste proceduri sunt:
In cadrul acestei proceduri, chirurgul preia bucati din intestin pentru a inlocui o portiune a vezicii urinare. Aceasta interventie chirurgicala este utilizata numai in cazurile de incontinenta grava care nu poate fi tratata altfel. Persoanele supuse acestei operatii trebuie sa foloseasca un cateter intermitent pentru tot restul vietii pentru a urina.
Aceasta procedura este utilizata ca ultima solutie si implica indepartarea vezicii urinare si construirea chirurgicala a unei vezici inlocuitoare sau realizarea unui orificiu in corp (stoma) pentru a colecta urina.
Coada-calului este o planta medicinala care poate trata incontinenta urinara si sindromul vezicii hiperactive.
Uleiurile esentiale pot ajuta la calmarea nervilor si muschilor afectati de boala. Uleiurile esentiale utilizate in mod obisnuit pentru tratarea VHA sunt:
Acest tip de tratament se bazeaza pe gasirea tratamentelor care pot aborda problemele de la nivelul intregului corp, nu doar simptomele vezicii urinare hiperactive. Remediile homeopate obisnuite presupun renuntarea la alimentele iritante care provoaca incontinenta de urgenta.
Alimentele pot avea un impact direct asupra sanatatii urinare. Alimentele si bauturile pot stresa vezica urinara, crescand riscul de iritatie si aparitie a simptomelor de VHA.
Vezica hiperactiva alimente interzise
Bauturile carbogazoase pot agrava simptomele VHA si pot irita muschii vezicii urinare.
Consumul de apa este important pentru starea generala de sanatate, insa consumul excesiv poate creste cantitatea de urina.
Daca beti lichide cu 2-3 ore inainte de culcare, este posibil sa va treziti mai des pentru a urina noaptea.
Persoanele alergice sau sensibile la gluten (o proteina care se gaseste in alimentele pe baza de grau, cum ar fi painea, pastele si biscuitii) pot prezenta mai multe simptome ale vezicii urinare hiperactive.
Acest stimulent poate agrava simptomele sindromului vezicii hiperactive. Cofeina se gaseste in sucuri, cafea, ciocolata, inghetata si unele medicamente fara prescriptie medicala.
Unii oameni afla pe propria piele ca alimentele cum ar fi citricele, produsele din rosii, alimentele picante, indulcitorii artificiali, bauturile alcoolice, aromele artificiale sau conservantii agraveaza simptomele vezicii urinare hiperactive.
Orice tip de incontinenta poate afecta calitatea vietii. Daca simptomele vezicii hiperactive afecteaza calitatea vietii, persoanele se pot confrunta, de asemenea, cu:
In unele cazuri, tratarea acestor afectiuni asociate poate ameliora simptomele problemelor urinare.
Urmati aceste sfaturi pentru a reduce riscul de vezica hiperactiva:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…