Perfectionismul – o atitudine pozitiva sau negativa?

Perfectionismul este o combinatie intre standarde autoimpuse foarte inalte si o critica severa fata de propria persoana. Care sunt cauzele perfectionismului, cum ne poate afecta perfectionismul si cum putem flexibiliza standardele rigide de perfectiune?

Cuprins:

1. Ce este perfectionismul?
2. Cauzele perfectionismului
3. Semne care arata ca esti o persoana perfectionista
4. Ce impact are perfectionismul asupra vietii?
5. Cum poate fi gestionat perfectionismul?

Ce este perfectionismul?

Perfectionismul se refera la presiunea pe care o persoana o resimte in incercarea ei permanenta de a atinge niste standarde nerealiste, imposibil de atins, stabilite de ea insasi. Persoana simte ca trebuie sa fie, sa arate sau sa faca lucrurile perfect. Iar masura valorii de sine ii este data de cat de bine reuseste sa isi atinga aceste standarde.

Dorinta de a excela versus dorinta de a fi/face perfect

Fiecare dintre noi are un anumit grad de perfectionism. Perfectionismul este deseori vazut ca o trasatura pozitiva, care te ajuta sa ai succes. Dar, in timp ce a vrea sa fii bun in ceva este normal si sanatos, atunci cand tindem mereu spre perfectiune si ne confruntam cu efectele acestor standarde foarte inalte, perfectionismul este nesanatos, chiar toxic.

Tendintele de perfectionism se pot manifesta intr-un domeniu al vietii sau in numeroase altele:

• performanta la scoala sau la locul de munca (temele scolare, notele, proiectele la scoala sau serviciu);
• in relatii (de cuplu, de prietenie, de familie);
• aspectul fizic;
• sanatate si igiena;
• mediul din jur (de exemplu curatenia din casa) etc.

Cateva exemple de situatii in care apare perfectionismul:

• Simti ca orice ai realiza nu e niciodata suficient de bine sau ca nu ai depus suficient efort.
• Amani sa incepi proiecte sau activitati pentru ca te temi ca nu vor iesi perfect.
• Consideri ca trebuie sa te straduiesti peste masura, ca sa nu fii mediocru sau sa ai un esec.
• Iti verifici excesiv munca, pentru a te asigura ca totul este asa cum trebuie.
• Faci presupuneri despre ce vor crede ceilalti despre tine daca nu faci lucrurile perfect.
• Chiar si atunci cand obtii rezultatele dorite, nu esti multumit (de exemplu, consideri ca ti-a luat prea de mult timp sau ai depus prea mult efort).

Tipuri de perfectionism

Cei care au studiat cel mai mult perfectionismul sunt Gordon Flett si Paul Hewitt, ambii cercetatori canadieni si profesori in psihologie. In urma cercetarilor de peste 30 de ani, acestia au identificat 3 tipuri de perfectionism. Unele forme sunt mai severe decat alte, insa conform acestora, niciunul dintre tipuri nu este inofensiv in ceea ce priveste problemele provocate.

• Perfectionismul indreptat catre sine. Persoanele au convingeri irationale despre importanta de a fi perfect, au asteptari nerealiste despre sine si se critica excesiv atunci cand nu reusesc sa indeplineasca aceste asteptari.
• Perfectionismul indreptat catre ceilalti. Consta in tendinta de cere perfectiune de la ceilalti – parteneri, prieteni, familie, colegi etc. Acest tip de perfectionism poate avea un efect devastator asupra relatiilor.
• Perfectionismul prescris social. Este considerat cel mai debilitant dintre cele trei tipuri. Persoanele simt contextul social ca fiind foarte solicitant, prin prisma judecatilor aspre ale celorlalti. Ele resimt puternic nevoia de a fi perfecte pentru a fi acceptate si in acelasi timp se simt si neajutorate si lipsite de speranta. O convingere importanta a celor cu acest tip de perfectionism este „cu cat fac mai bine, cu atat se asteapta mai mult de la mine”.

Cauzele perfectionismului

De obicei, perfectionismul apare inca din copilarie sau adolescenta si are la baza o imbinare intre o predispozitie genetica si factorii de mediu. Persoanele perfectioniste invata de la varste mici ca vor fi apreciate de ceilalti in functie de realizarile si competenta lor.

Criticile si exigentele parintilor si profesorilor, comparatiile cu fratii sau colegii care pot mai mult sau mai bine pot contribui la dezvoltarea perfectionismului. De asemenea, copiii care sunt in mod frecvent laudati pentru rezultatele lor vor simti presiunea de a da tot timpul tot ce au mai bun pentru a se ridica la nivelul acestor asteptari. Astfel se dezvolta ideea de a se valoriza pe sine doar sau preponderent prin opiniile si aprobarea celorlalti.

Modelul parintilor, perfectionisti la randul lor, este o alta modalitate prin care copiii invata perfectionismul.

Semne care arata ca esti o persoana perfectionista

Exista numeroase moduri prin care perfectionismul ne poate invada viata. Cele mai frecvente „semne” de perfectionism includ:

Gandirea de tip „totul sau nimic”

Gandirea de tip „totul sau nimic” este una dintre cele mai frecvente erori cognitive si se intalneste deseori la cei perfectionisti. Consta in ideea ca fie faci totul foarte bine, perfect, fie ai o scapare sau o mica greseala, si atunci e totul ratat.

Critica severa (fata de sine sau fata de ceilalti)

Nevoia de a face lucrurile perfect duce de cele mai multe ori la autocritica dura, la stari si trairi de frustrare, neputinta, furie, vina.

Gandirea de tip „trebuie”

Este o alta eroare cognitiva asociata cu perfectionismul. De obicei, exista o lista intreaga de „trebuie” si „ar trebui”, care functioneaza ca un set de reguli rigide. De aceea, de multe ori, propriile nevoi si dorinte nu sunt luate in considerare.

Standarde si obiective nerealiste

Lucrurile pe care le perfectionistii le asteapta de la ei insisi si de la ceilalti sunt imposibil de realizat ori de atins. Prin urmare, prin prisma acestor standarde, niciodata nu vor fi suficienti de buni.

Frica de esec

Persoanele perfectioniste au o pronuntata frica de esec, iar atunci cand nu lucrurile nu ies „perfect”, esecul este resimtit ca o lipsa de valoare personala.

Auto-sabotajul si procrastinarea

Cand totul trebuie sa fie perfect, persoanele perfectioniste resimt o presiune imensa. De aceea, se poate intampla sa tot amane inceperea unei activitati. Iar amanarea duce in final la autosabotaj – de exemplu, sa nu mai ai timp suficient pentru a putea termina.

Ce impact are perfectionismul asupra vietii?

Persoanele perfectioniste au permanent o voce interioara critica, care le spune ca nu sunt suficient de bune, ca nu fac suficient, ca orice ar face nu e de ajuns etc.

Perfectionismul provoaca un puternic stres, disconfort emotional si o serie de emotii – furie, frustrare, vina, dezamagire. De asemenea, tendintele perfectioniste pot impiedica persoana sa profite de anumite oportunitati, din cauza fricii de esec, fricii de imperfectiune.

Autocritica dura, asteptarile ridicate de la propria persoana si/sau de la ceilalti, dificultatea de a atinge acele standarde autoimpuse, autosabotajul, toate acestea pot duce la o scadere a stimei de sine, stari de deprimare si lipsa de speranta.

Pe termen lung, un perfectionism disfunctional afecteaza starea de bine si sanatatea mintala. Atunci cand perfectionismul este sever si exagerat, se poate asocia si cu unele tulburari, precum anxietatea generalizata, depresia, burnout, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburari alimentare.

Dar efectele perfectionismului nu se limiteaza doar la sanatatea mintala. Unele studii au indicat o prevalenta mai mare a hipertensiunii arteriale in randul persoanelor perfectioniste, iar alte studii asociaza perfectionismul cu bolile cardiovasculare.

Cum poate fi gestionat perfectionismul?

In primul rand, e important sa ne auto-observam si sa sesizam acele situatii in care suntem perfectionisti. In ce contexte se intampla? Uneori, putem identifica anumiti factori declansatori – anumiti oameni cu care interactionam, anumite situatii in care suntem ne pot face sa fim mai perfectionisti. Care sunt acelea?

O tehnica prin care putem face mai flexibile standardele nerealiste este sa incepem sa ne dam voie sa facem lucrurile imperfect. De exemplu, sa nu mai faci o verificare finala ca sa te asiguri ca e totul in ordine. Sau sa lasi lucrurile in dezordine, daca tendintele perfectioniste se indreapta in zona curateniei perfecte.
Desi e foarte dificil la inceput, in timp persoana ajunge sa inteleaga ca nu se intampla nimic si ca scenariile negative pe care si le facea nu se realizeaza. Aceste exercitii contribuie la a flexibiliza standardele rigide si a face mai realiste asteptarile exagerate.

O alta modalitate de a reduce perfectionismul este sa raspundem cu contraargumente la autocritica dura care vine atunci cand nu am reusit sa facem cum ne-am propus. Sau daca lucrurile nu au mers asa cum ne-am fi dorit, sa ne concentram pe aspectele pozitive. Ce am reusit? Ce a mers totusi bine?

Acceptarea ajutorului celorlalti, delegarea unor activitati si responsabilitati daca exista aceasta posibilitate ajuta in gestionarea lor si nu va mai aparea acel sentiment de a fi coplesit cu toate lucrurile pe care trebuie sa le facem doar noi.

Autocompasiunea este o alta modalitate prin care putem ameliora un perfectionism disfunctional, care ne face sa suferim si sa ne criticam dur. Informatii pe larg despre autocompasiune gasiti in acest articol.

Resurse:

(1) The many faces of perfectionism – https://www.apa.org/monitor/nov03/manyfaces
(2) Perfectionism – https://www.goodtherapy.org/learn-about-therapy/issues/perfectionism
(3) How perfectionism affects your (mental) health – https://www.medicalnewstoday.com/articles/323323