Sindromul impostorului – cum il recunoastem si ce putem face

Sindromul impostorului se refera la indoiala privind propriile capacitati si abilitati, neasumarea succesului si o ingrijorare constanta ca ceilalti ar putea descoperi lipsa de competenta a persoanei in cauza. Pe scurt, este despre a te simti ca un impostor – ca si cum nu apartii unui grup/loc sau ca si cum ai intrat acolo doar pentru ca ai avut noroc. Care este mecanismul sindromului impostorului, cum ne poate afecta si cum il putem reduce?

Cuprins:

1. Ce este sindromul impostorului?
2. Semne si simptome: cum stii daca il ai?
3. Din ce cauza apare sindromul impostorului?
4. Diagnostic
5. Cum poti sa gestionezi sindromul impostorului?

Ce este sindromul impostorului?

Sindromul impostorului este un tipar psihologic care face persoana sa se indoiasca de realizarile sale, sa creada ca nu e suficient de inteligenta sau competenta si sa aiba o permanenta teama ca la un moment dat va fi descoperita si ca ceilalti vor afla adevarul despre ea.

Sindromul impostorului mai este numit, in literatura de specialitate, si fenomenul impostorului, experienta impostorului, sindromul fraudei, frauda perceputa.

Pauline Rose Clance si Suzanne Imes (psihologi) au fost primele care au studiat sindromul impostorului, la sfarsitul anilor 1970. Lucrand cu pacientii lor, studenti, si-au dat seama ca multi dintre ei impartaseau aceeasi ingrijorare: desi aveau note foarte mari, considerau ca nu isi meritau locul la universitate. Unii dintre ei chiar credeau ca acceptarea lor la universitate fusese o eroare. In acea perioada, ele au crezut ca sindromul impostorului era specific doar femeilor. Dar intre timp studiile au aratat ca apare si in cazul barbatilor (insa la femei este mai frecvent). De asemenea, la inceput a fost discutat doar in mediul academic, ulterior si in mediul organizational.

De obicei, sindromul impostorului se intampla mult mai des in cazul studentilor, absolventilor sau celor care incep un job nou sau o pozitie mult mai inalta. Persoanele afectate sunt cele care au rezultate ridicate, dar care nu reusesc sa accepte sau sa interiorizeze succesul lor. Ele pun succesul mai degraba pe seama norocului si nu a abilitatilor proprii. Teama lor este ca ceilalti, ar putea descoperi, la un moment dat, „inselatoria” lor.

Subtipuri ale sindromului impostorului

In literatura de specialitate, se vorbeste despre cateva subtipuri:

• Perfectionistul – Pentru el, competenta inseamna perfectiune. Orice nu se ridica la aceste standarde inalte, este considerat un esec.
• Geniul natural – Isi masoara competenta prin cat de usor obtine rezultate. Daca munceste prea mult sau depune prea mari eforturi e un semn de incompetenta, intrucat considera ca ar trebui sa obtina succesul mult mai usor/repede.
• Superfemeia / superbabatul / superstudentul – compententa este pentru ei a reusi sa jonglezi simultan cu mai multe roluri si responsabilitati (a fi parinte, studiile, profesia). Orice mica greseala intr-un rol reprezinta un esec general.
• Expertul – Isi masoara competenta prin volumul de informatii teoretice si experienta pe care le are. Se teme ca ar putea fi pus intr-o situatie in care ceilalti ar putea vedea ca nu are experienta.
• Solistul – Isi recunoaste competenta doar daca el singur a contribuit la o realizare, fara ajutorul altora. De aceea, a cere sprijinul celorlalti este pentru el o dovada de esec.

Ce efecte poate avea sindromul impostorului?

Impactul sindromului impostorului nu se rezuma doar la emotiile negative si la disconfortul resimtit, ci si la faptul ca impiedica impartasirea de idei, aplicarea pentru anumite joburi sau proiecte. Unele persoane pot ramane perioade lungi de timp la acelasi loc de munca pentru ca nu cred ca pot mai mult de atat. Increderea scazuta in sine si frica de esec pot duce la procrastinare, adica amanarea inceperii unei sarcini, iar pe termen lung poate fi echivalentul unui autosabotaj.

Semne si simptome: cum stii daca il ai?

Persoanele cu sindromul impostorului au un set de convingeri conform carora nu merita succesul sau realizarile lor, se indoiesc de abilitatile lor sau considera ca sunt laudate pentru abilitati pe care nu le au. In consecinta, se tem ca ceilalti vor descoperi ca sunt niste impostori.

La nivel cognitiv (ganduri si convingeri)

Convingerile si gandurile specifice pot include:

• „nu merit sa fiu aici”
• „nu stiu sa fac nimic”
• „au gresit cand m-au angajat aici”
• „nu stiu ce caut eu aici”
• „am avut noroc sa fiu acceptat”
• „nu sunt suficient de bun/destept”
• „ce imi da dreptul sa fiu aici?”
• „ceilalti isi vor da seama ca nu am ce cauta aici”
• „ceilalti sunt mult mai competenti decat mine”

Desi au dovezi ale competentei, calitatilor si abilitatilor lor, persoanele cu sindromul impostorului considera ca nu sunt suficient de bune. De multe ori, sindromul impostorului se asociaza cu perfectionismul, adica standarde foarte inalte si nerealiste pe care si le stabilesc singure. Chiar si atunci cand au realizari si succese, le pun pe seama norocului, conditiilor favorabile, nicidecum pe seama propriilor capacitati. Sau o alta varianta e sa creada ca cei care i-au evaluat au facut o greseala.

La nivel emotional

Sindromul impostorului este insotit de frustrare, dezamagire fata de propria persoana, rusine, indoiala, vina, teama constanta de a nu te ridica la inaltimea celorlalti.

Apare si un cerc vicios al sindromului impostorului: pentru ca se tem ca ceilalti ar putea descoperi „adevarul”, ca vor fi „demascate”, persoanele fac tot posibilul pentru a obtine rezultatele cele mai bune. Iar cand ajung la succes, se ingrijoreaza ca ceilalti vor afla “adevarul” despre abilitatile lor. Practic, cu cat reusesc mai multe, cu atat se simt mai mult ca niste impostori.

La nivel comportamental

Persoanele incearca sa faca lucrurile cat mai bine, fara greseli, eventual muncesc in plus, verifica pentru a se asigura ca totul este asa cum trebuie si fac tot posibilul ca ceilalti sa nu observe ca sunt niste impostori (de exemplu, ca nu sunt potriviti pentru proiectul respectiv). De asemenea, evita sa vorbeasca despre temerile lor, pentru ca se tem ca acestea vor fi confirmate.

Din ce cauza apare sindromul impostorului?

Sindromul impostorului isi are radacinile in copilarie. Cei care s-au dezvoltat intr-un mediu familial in care se punea un accent foarte mare pe succes si pe realizari sau care au primit mesaje contradictorii de la parinti (erau foarte laudati, apoi imediat criticati) au un risc mai mare de a se confrunta cu sindromul impostorului.

Aparitia sindromului impostorului tine si da a fi o minoritate intr-un anumit context. De exemplu, pot fi mai predispusi cei care sunt in minoritate intr-un grup de lucru: cel mai tanar dintr-un proiect, singura femeie intre mai multi barbati, persoana cu cea mai mica experienta etc.

Insa si presiunea sociala de a avea succes si de a fi competitiv, mai ales in mediul de lucru, are o contributie importanta la aparitia fenomenului impostorului.

Diagnostic

Sindromul impostorului nu este o boala, o tulburare sau o anomalie, in ciuda denumirii sale. Nu este listata nici in DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale) si nici in ICD-11 (Clasificarea Internationala a Bolilor). Intr-adevar, in unele cazuri, se poate asocia cu anxietatea, depresia sau o stima de sine scazuta.
Insa sindromul impostorului nu este o afectiune, prin urmare nu exista instrumente de diagnostic sau protocoale de interventie, respectiv tratament.

Cum poti sa gestionezi sindromul impostorului?

Multi dintre cei afectati de sindromul impostorului sufera in tacere, fiindu-le teama sa vobeasca despre ceea ce simt si gandesc. De ce? Pentru ca se tem ca vor fi descoperiti. Pe unele persoane le poate ajuta simplul fapt de a afla ca indoielile lor despre capacitatile si abilitatile proprii are un nume.

Vorbeste despre ceea ce simti

O varianta de a reduce sindromul impostorului este de a vorbi despre ceea ce simti si gandesti. Pe langa usurarea pe care ti-o aduce sa vorbesti despre emotiile tale, s-ar putea sa descoperi ca si alti colegi sau mentori se confrunta sau s-au confruntat cu aceleasi dificultati.

Arata-ti compasiune

Vorbeste cu tine cu blandete. Gandeste-te ca e in firea umana sa facem greseli, de aceea trebuie sa le acceptam si sa ne iertam. Mai multe despre practicarea autocompasiunii si beneficiile ei gasiti in acest articol.

Recunoaste-ti abilitatile si realizarile

Fiecare dintre noi are abilitati foarte bune in anumite domenii si altele mai putin bune. Un exercitiu poate fi sa notezi aceste abilitati inalte, precum si pe cele la care mai ai de lucrat. In acest mod, vei avea o idee mai clara unde anume mai ai de facut imbunatatiri. Dar te ajuta sa si recunosti atuurile pe care le ai deja. De asemenea, constientizeaza reusitele tale si progresul pe care l-ai facut pana acum, in loc sa te compari cu ceilalti.

Constientizeaza ca nu exista perfectiune

Tendintele perfectioniste intretin sindromul impostorului, de aceea constientizarea faptului ca nu putem ajunge la perfectiune este un punct de plecare. Despre perfectionism si cum il putem reduce aflati din acest articol.

Daca simti ca sindromul impostorului iti afecteaza semnificativ viata, ai in vedere si consultarea unui specialist in sanatatea mintala. Acesta te poate ghida in a rupe cercul vicios al sindromului impostorului si te poate ajuta sa iti flexibilizezi tiparele de gandire, astfel incat sa nu mai fii la fel de temator sau anxios in contexte de performanta.

Referinte:

(1) Feel like a fraud? – https://www.apa.org/gradpsych/2013/11/fraud
(2) Overcoming Imposter Syndrome – https://hbr.org/2008/05/overcoming-imposter-syndrome
(3) Imposter Syndrome – https://www.psychologytoday.com/intl/basics/imposter-syndrome
(4) Prevalence, Predictors, and Treatment of Impostor Syndrome: a Systematic Review – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7174434/
(5) Imposter Syndrome – https://journal.chestnet.org/article/S0012-3692(19)30607-5/pdf