Rubeola, numita si rujeola germana, este o infectie virala contagioasa, cunoscuta mai ales prin eruptia cutanata distinctiva. Aflati mai multe despre aceasta afectiune din materialul urmator.
Rubeola, cunoscuta si sub numele de “pojar german” sau “pojarul de 3 zile” – este o infectie care afecteaza in primul rand pielea si ganglionii limfatici. Ea este cauzata de virusul rubeolei (diferit de virusul care cauzeaza rujeola), care se transmite prin picaturi de secretie nazala sau faringiana.
Rubeola este o infectie virala care apare foarte frecvent la copii si adolescenti. De regula, este o afectiune usoara, care se vindeca fara tratament in 7- 10 zile. Se transmite prin inhalarea de mici picaturi de secretie infectata cu virusul rubeolic, si este mai putin contagioasa decat rujeola. Boala ofera imunitate permanenta. Ea se manifesta printr-o eruptie de pete roz, pasagera, insotita de febra, inflamarea ganglionilor limfatici si secretii nazale.
Desi evolutia bolii este una usoara, fara complicatii, in cazul femeilor insarcinate care contacteaza virusul rubeolic in primul semestru de sarcina, aceasta afectiune medicala poate determina malformatii grave la copilul nou-nascut. Din aceasta cauza, este necesar ca gravidele sa evite contactul cu persoanele infectate cu virusul rubeolic, iar daca se suspecteaza ca au contactat boala, trebuie sa fie spitalizate pentru a se diagnostica cert infectia. Virusul rubeolic poate afecta dezvoltarea copilului nenascut si poate determina dupa nastere o multitudine de afectiuni medicale: cataracta, surditate, anomalii cardiale sau chiar leziuni ale creierului. Defectele congenitale cauzate de virusul rubeolei sunt cunoscute sub numele de sindromul rubeolei congenitale.
Vaccinul impotriva rubeolei, disponibil din 1969, a permis eradicarea epidemiilor, ce apareau cel mai adesea in randul copiilor de 5-9 ani si scaderea numarul de cazuri de rubeola congenitala.
Virusul rubeolei, numit togavirus, este agentul patogen al bolii si este cauza sindromului rubeolei congenitale, daca infectia are loc in primele saptamani de sarcina.
Acesta se raspandeste intr-un mod similar cu o raceala sau gripa, adica pe cale aeriana, prin picaturi de secretie nazala sau faringiana. Aceste picaturi sunt eliberate in aer atunci cand cineva tuseste, stranuta sau vorbeste. Persoanele care au contactat virusul rubeolic sunt contagioase timp de o saptamana inainte de aparitia eruptiei si o saptamana dupa aceasta. Chiar daca nu prezinta simptomele caracteristice, aceste persoane pot raspandi virusul.
Perioada de incubatie pentru rubeola este de 14-23 de zile, cu o perioada medie de 16-18 de zile. Aceasta inseamna ca, dupa infectarea cu virusul rubeolic, poate dura 2-3 saptamani pana la aparitia simptomelor.
Boala incepe dupa o perioada de incubatie de 16-18 zile. Este contagioasa cu o saptamana inainte de aparitia eruptiei.
Eruptia in cazul rubeolei este asemanatoare cu cea cauzata de alte infectii virale. Petele sunt rosii sau roz si se pot uni formand pete mai mari de culoare uniforma. Eruptia debuteaza pe fata si gat, dupa care se extinde pe trunchi si membre. Pe masura ce se raspandesc pe intregul corp, petele de pe fata se estompeaza. Eruptia poate provoca senzatie de mancarime si, de regula, dureaza 3 zile. Dupa disparitia eruptiei, pielea afectata se poate descuama usor.
Boala nu se manifesta intotdeauna in forma sa tipica, cu eruptie rozeoliforma. In 50% din cazuri, boala evolueaza fara eruptie, numai cu tumefactia ganglionilor, fiind mai greu de recunoscut.
Dupa aparitia acestor semne si simptome, este necesar sa solicitati o consultatie la medicul de familie care va investiga simptomele aparute si va stabili diagnosticul. De asemenea, este important ca eventuale cazuri de rubeola sa fie aduse la cunostinta autoritatilor medicale locale, astfel incat sa se poata urmari prevenirea raspandirii infectiei.
Copiii prescolari si scolari sunt deosebit de receptivi. Colectivitatile inchise (crese, gradinite, scoli) sunt mediile in care boala se transmite cu rapiditate, mai ales in randul copiilor nevaccinati, dand nastere la adevarate epidemii.
Nou-nascutul poate avea simptome in functie de momentul in care a avut loc infectarea mamei. Pot fi efectuate analize de sange, dar si alte tipuri de teste pentru a detecta virusul la fat, nou-nascut sau mama.
La majoritatea adultilor, rubeola este usoara, cu febra scazuta, durere in gat si o eruptie cutanata care incepe pe fata si se extinde apoi pe tot restul corpului.
Astazi, cele mai multe infectii cu virusul rubeolei apar la adultii tineri nevaccinati. Cercetatorii estimeaza ca 10% dintre adultii tineri sunt predispusi la rubeola. Acest lucru ar putea reprezenta un pericol mai ales in cazul viitoarelor tinere mame. In unele tari, se recomanda vaccinarea fetitelor cu vaccin antirubeolic, pentru a deveni imune.
Cand un copil se naste cu rubeola, infectia poarta denumirea de rubeola congenitala. In rubeola congenitala, o femeie infectata in primele 16 saptamani (in special primele 8-10 saptamani) de sarcina transmite virusul la fat prin placenta (organul care ii furnizeaza hrana copilului). Aceasta infectie poate provoca avort spontan, nasterea unui fat mort sau multiple defecte congenitale grave. Cu cat apare mai devreme in timpul sarcinii, cu atat este mai mare riscul unor anomalii severe.
In functie de momentul din timpul sarcinii in care fatul este infectat, acesta poate sa nu aiba simptome sau poate fi nascut mort. Sugarii care supravietuiesc pot avea defecte multiple la nastere. Aceste defecte congenitale sunt denumite sindrom rubeolei congenitale.
Cele mai frecvente simptome ale sindromului rubeolei congenitale includ:
Vaccinarea impotriva rubeolei a tuturor fetelor si femeilor aflate la varsta fertila inainte de sarcina poate preveni infectarea.
Femeile gravide care nu sunt imune la rubeola trebuie sa evite orice persoana care sufera de aceasta boala. In plus, trebuie sa faca vaccinul imediat dupa nastere, astfel incat sa fie imune in timpul oricaror sarcini viitoare. Femeile nu pot fi vaccinate in timpul sarcinii, deoarece vaccinul contine un virus activ care ar putea infecta fatul. Din cauza acestui risc, toate femeile care primesc vaccinul impotriva rubeolei trebuie sa se asigure ca nu raman gravide timp de cel putin 28 de zile dupa vaccinare.
Daca o mama care nu a fost imunizata intra in contact cu o persoana infectata la inceputul sarcinii, ea poate primi o injectie cu imunoglobulina pentru a incerca sa previna infectarea.
Diagnosticul este dat de prezenta elementelor caracteristice: adenopatie cervicala si retroauriculara insotita de eruptia maculopapuloasa, rosu-roz, ce incepe de la cap si gat si se extinde in jos, spre extremitati. De obicei, diagnosticul este destul de usor cand tabloul clinic este complet.
Daca manifestarile clinice nu sunt evidente si se suspecteaza un diagnostic de rubeola, analizele de sange sunt utile deoarece permit depistarea anticorpilor specifici. De asemenea, examenul de laborator poate evidentia o scadere a leucocitelor, urmata de o crestere a plasmocitelor.
Analiza de sange a rubeolei verifica daca pacientul are anticorpi impotriva virusului rubeolei. Anticorpii sunt proteinele pe care sistemul imunitar le produce pentru a ajuta la combaterea infectiilor. Sunt directionati catre germeni, virusuri si alti invadatori specifici. Medicul poate spune foarte mult despre tipul de anticorpi pe care un pacient ii are in sange.
IgG ramane in sange toata viata. Acest lucru inseamna fie ca pacientul a facut rubeola, fie ca s-a vaccinat in trecut, iar acum este imun la virus.
Daca sunteti gravida, este necesar sa efectuati un test de sange pentru a verifica daca aveti anticorpi impotriva virusului rubeolic. O infectie cu acest virus in primele saptamani de sarcina are efecte extreme de grave asupra dezvoltarii fatului. Majoritatea femeilor sunt imune la rubeola, iar infectarea cu acest virus in timpul sarcinii este foarte rara. Cu toate acestea, in cazul in care analiza de sange nu pune in evidenta anticorpii specifici, medicul va va oferi sfaturi pentru prevenirea unei infectii, prin evitarea contactului cu persoanele infectate.
Diagnosticul diferentiat se face cu eruptii de alta natura, cum ar fi in mononucleoza infectioasa (ce este insotita de adenopatie limfatica), eruptii medicamentoase, scarlatina, etc.
Nu exista un tratament specific pentru rubeola. Aceasta boala este usoara si se amelioreaza fara tratament in termen de 7- 10 zile. Rubeola nu se tratateaza cu antibiotice, deoarece acestea nu functioneaza impotriva infectiilor virale. Daca nu exista complicatii, rubeola se vindeca de la sine. Copii si adolescentii vor fi ingrijiti la domiciliu. O atentionare speciala este necesara in cazul gravidelor, care trebuie sa contacteze imediat medicul specialist.
In cazul in care simptomele de rubeola provoaca un disconfort accentuat, putem apela la anumite metode de ameliorare a manifestarilor:
Contactarea virusului rubeolic impune izolarea pacientului la domiciliu, timp de minimum 6 zile dupa aparitia primelor semne de boala, si evitarea contactului cu femei insarcinate.
Complicatiile grave au devenit rare, mai ales dupa ce a fost introdus vaccinul ROR (rujeola, oreion, rubeola) in schema de vaccinare a copiilor.
Doar intr-un numar mic de cazuri, cand infectia se dezvolta la femeile insarcinate in primul trimestru de sarcina, exista un risc important pentru copilul nenascut. Rubeola la o femeie gravida poate provoca sindromul rubeolei congenitale, cu consecinte potential devastatoare pentru dezvoltarea fatului. Acest sindrom implica:
Imunizarea pe scara larga impotriva rubeolei este esentiala pentru controlul raspandirii bolii, prevenind astfel malformatiile congenitale cauzate de sindromul rubeolei congenitale. In schema de vaccinarea a copiilor este inclus si vaccinul ROR impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei. Acesta se administreaza la varsta de 12-15 luni, prima doza si intre 4-6 ani, a doua doza.
Acest vaccin nu trebuie administrat femeilor gravide sau celor care doresc sa ramana insarcinate in termen de o luna de la primirea vaccinului. Inainte de a-si programa o sarcina, femeile ar trebui sa-si verifice imunitatea la rubeola cu ajutorul unei analize de sange. In cazul absentei anticorpilor specifici, trebuie sa primeasca vaccinul cu cu cel putin o luna inainte de a ramane insarcinate.
In timpul perioadei febrile, bolnavul nu va fi fortat sa manance, regimul alimentar fiind cu preponderenta hidrozaharat – lactat (ceaiuri, compoturi, supe de zarzavat, sucuri, lapte, iaurt, branza de vaci). Pe masura ce starea generala se normalizeaza, scade febra si dispare eruptia, apetitul bolnavului va reveni si se va largi regimul alimentar. Dupa cateva zile de afebrilitate, se poate trece la un regim alimentar normal, functie de preferintele si varsta pacientului.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…