Prolapsul organelor pelvine – cauze, simptome, tratament

Prolapsul organelor pelvine se produce atunci cand muschii si tesuturile care sustin organele pelvine (uterul, vezica urinara sau rectul) se slabesc. Aflati din ce cauza apare aceasta problema si cum poate fi rezolvata.

Cuprins:

1. Ce este prolapsul organelor pelvine?
2. Cauze si factori de risc
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Cum se trateaza prolapsul organelor pelvine?
6. Prevenire

Ce este prolapsul organelor pelvine?

Prolapsul organelor pelvine apare atunci cand unul sau mai multe organe din pelvis aluneca in jos din pozitia lor normala si ajung in vagin. Printre aceste organe se numara uterul, intestinul, vezica urinara sau partea superioara a vaginului.

Un prolaps nu pune viata in pericol, dar poate provoca durere si disconfort. Simptomele pot fi de obicei ameliorate cu ajutorul exercitiilor pentru planseul pelvin (exercitii Kegel) si prin modificarea stilului de viata. In unele situatii, insa, este nevoie de tratament medical.

Prolapsul organelor pelvine este un tip de tulburare a planseului pelvin care poate afecta multe femei. De fapt, aproximativ o treime dintre toate femeile se confrunta cu prolaps sau afectiuni similare de-a lungul vietii.

Ce este o tulburare a planseului pelvin?

„Planseul pelvin” este un grup de muschi care formeaza un fel de hamac peste deschiderea pelvina. In mod normal, acesti muschi si tesuturile care ii inconjoara mentin organele pelvine la locul lor. Aceste organe sunt vezica urinara, uterul, vaginul, intestinul subtire si rectul.

Uneori, acesti muschi si tesuturi dezvolta probleme. Unele femei se confrunta cu tulburari ale planseului pelvin dupa nastere. Si pe masura ce femeile imbatranesc, prolapsul organelor pelvine si alte tulburari ale planseului pelvin devin mai frecvente.

In momentul in care se dezvolta tulburari ale planseului pelvin, unul sau mai multe organe pelvine nu mai functioneaza corect. Conditiile asociate cu tulburarile planseului pelvin sunt:

• Prolapsul organelor pelvine
• Incontinenta urinara
• Incontinenta anala

Tipuri de prolaps

Cele 4 tipuri principale de prolaps sunt:

• vezica urinara patrunde in peretele frontal al vaginului (prolaps anterior);
• uter lasat in jos in vagin (prolaps uterin sau uter cazut);
• partea de sus a vaginului se lasa in jos – acest lucru se intampla in cazul anumitor femei dupa ce au suferit o interventie chirurgicala de indepartare a uterului;
• intestinul impinge in peretele din spate al vaginului (prolapsul peretelui posterior).

Exista situatii in care o persoana dezvolta mai multe astfel de probleme in acelasi timp.

Gravitatea prolapsului organelor pelvine este de obicei clasificata pe o scara de la 1 la 4, in care 4 este cea mai severa forma.

Cauze si factori de risc

Prolapsul organelor pelvine se produce atunci cand muschii sau tesuturile conjunctive ale pelvisului nu functioneaza asa cum ar trebui. Cei mai intalniti factori de risc sunt:

Nasterea vaginala

In timpul nasterii vaginale, planseul pelvin se poate intinde si tensiona. Riscul ca prolapsul organelor pelvine sa apara mai tarziu in viata creste in cazul femeilor care au avut mai multe nasteri vaginale. Prolapsul poate aparea si la femeile care nu au avut niciodata copii sau care au nascut prin cezariana.

Presiune pe termen lung asupra abdomenului

Problema poate fi cauzata si de o presiune pusa de mai mult timp asupra abdomenului. Aceasta presiune poate fi produsa de obezitate, tuse cronica sau incordare frecventa in timpul miscarilor intestinale.

Imbatranire

Tulburarile planseului pelvin sunt mai frecvente la femeile in varsta. Aproximativ 37% dintre femeile cu tulburari ale planseului pelvin au varsta cuprinsa intre 60 si 79 de ani, iar aproximativ jumatate au 80 sau mai mult.

Modificari hormonale in timpul menopauzei

Pierderea hormonului feminin estrogen in timpul si dupa menopauza poate creste riscul de prolaps al organelor pelvine. Cercetatorii nu cunosc exact motivul pentru care se intampla acest lucru.

Istoricul familial

Cercetatorii studiaza modul in care mostenirea genetica poate juca un rol in aparitia prolapsului organelor pelvine.

Alti factori de risc

• nasterea unui copil care cantareste mai mult de 3,9 kilograme;
• operatie de histerectomie;
• efectuarea frecventa de activitati care necesita ridicarea unor obiecte grele.

Simptome

Simptomele prolapsului organelor pelvine sunt:

• senzatie de greutate in jurul abdomenului inferior si al organelor genitale;
• senzatie de disconfort in interiorul vaginului;
• senzatia ca un lucru anume coboara in vagin;
• pacienta poate sa simta sau chiar sa vada o umflatura iesind din vagin;
• disconfort in timpul actului sexual;
• probleme in timpul urinarii – de exemplu, pacienta poate avea senzatia ca vezica urinara nu se goleste complet, poate simti nevoia de a merge la toaleta mai des sau poate observa ca o cantitate mica de urina se scurge cand tuseste, stranuta sau face miscare fizica (incontinenta urinara de stres).

Uneori, prolapsul organelor pelvine nu provoaca simptome. In aceste situatii, problema este descoperita in timpul unei examinari interne efectuate dintr-un cu totul alt motiv, cum ar fi screening-ul cervical.

Agravarea simptomelor

Unele femei sustin ca simptomele lor sunt mai grave in anumite momente ale zilei, in timpul activitatii fizice sau dupa ce au stat mult timp in picioare. Discutati cu medicul sau asistenta medicala despre simptomele pe care le aveti.

Diagnostic

Consultati un medic de familie daca aveti oricare dintre simptomele unui prolaps al organelor pelvine sau daca observati o umflatura in sau in jurul vaginului. Medicul de familie va va indruma catre un serviciu de ginecologie.

Vizita la ginecolog

Specialistul va solicita, in primul rand, efectuarea unui examen pelvin intern. Pentru a face acest lucru, pacienta va trebui sa renunte la haine de la talie in jos si sa se intinda pe patul de examinare. Medicul va verifica apoi daca exista eventuali noduli in zona pelvina si in interiorul vaginului.

Specialistul va folosi, de asemenea, un instrument numit speculum pe care il introduce in vagin pentru a mentine peretii deschisi, astfel incat sa poata vedea daca exista un prolaps. Uneori, ii va cere pacientei sa se intinda pe partea stanga pentru a o examina in aceasta pozitie cu scopul de a avea o imagine mai buna asupra prolapsului.

Persoana poate solicita ca aceasta examinare sa fie facuta de un medic de sex feminin. In plus, daca doreste, poate veni insotita de o persoana de incredere pentru sprijin.

Alte teste

Daca persoana are probleme cu vezica urinara, medicul de familie o poate trimite la spital pentru teste ulterioare. Printre acestea se numara:

• analize de urina pentru a verifica daca problema este cauzata de o infectie;
• introducerea unui tub mic in vezica urinara pentru a descoperi eventualele probleme.

Cum se trateaza prolapsul organelor pelvine?

Tratamentul prolapsului organelor pelvine este diferit si depinde de tipul de prolaps de care sufera pacienta, de simptome sale, de varsta, de alte probleme de sanatate si de nivelul de activitate sexuala.

Astfel, doctorul poate recomanda unul sau mai multe dintre urmatoarele tratamente:

Pesar vaginal

Pesarul vaginal este un dispozitiv detasabil care se introduce in vagin pentru a sustine organele pelvine. Pesarele se gasesc in multe forme si de dimensiuni diferite. De cele mai multe ori, aceasta este prima metoda de tratare pe care o va incerca medicul. Anumite tipuri de pesare pot trata atat prolapsul organelor pelvine, cat si incontinenta urinara.

Efectele secundare ale pesarelor vaginale

Pesarele vaginale pot provoca ocazional:

• scurgeri vaginale cu miros neplacut, care ar putea fi un semn al unui dezechilibru al bacteriilor care se gasesc in mod obisnuit in vagin (vaginoza bacteriana)
• unele iritatii si leziuni si, eventual, sangerari in interiorul vaginului
• incontinenta urinara de stres, in cazul celor care elimina cantitati mici de urina atunci cand tusesc, stranuta sau fac miscare fizica
• infectie a tractului urinar
• probleme in timpul actelor sexuale (cu toate acestea, majoritatea femeilor pot intretine relatii sexuale fara probleme)

Aceste reactii adverse pot fi de obicei tratate.

Exercitii pentru planseul pelvin

Medicul va poate arata cum pot fi efectuate aceste exercitii pentru planseul (podeaua) pelvina sau va poate indruma catre un fizioterapeut fizic pentru a face exercitii care sa ajute la intarirea muschilor planseului pelvin. Exercitiile musculare pentru podeaua pelvina sunt extrem de eficiente, de asemenea, pentru femeile care au prolaps al organelor pelvine, dar si incontinenta urinara.

Tratamentul hormonal (estrogen)

Daca prolapsul este usor, iar persoana a trecut prin menopauza, medicul ii poate recomanda tratamentul cu estrogen pentru a ameliora unele dintre simptome, cum ar fi uscaciunea vaginala sau disconfortul in timpul sexului.

Estrogenul este disponibil sub forma de:

• crema care se aplica in vagin
• tablete care trebuie introduse in vagin
• un inel vaginal care elibereaza estrogen

Schimbarea alimentatiei

Daca aveti probleme intestinale, specialistul va poate recomanda sa consumati mai multe alimente care contin fibre. Fibrele ajuta la prevenirea constipatiei si a incordarii in timpul miscarilor intestinale.

Operatie pentru sustinerea uterului sau a vaginului

In timpul interventiei chirurgicale, chirurgul poate folosi tesut corporal preluat de la pacienta sau o plasa sintetica pentru a repara prolapsul si pentru a intari astfel podeaua pelvina. Acest tip de interventie chirurgicala este recomandat femeilor active sexual cu prolaps grav al vaginului sau uterului. Aceasta operatie se poate face prin vagin sau abdomen. Chirurgii prefera de cele mai multe ori abordarea prin vagin. Interventiile facute la nivel abdominal nu sunt indicate medical, rata recidivelor fiind ridicata. Pentru a repara prolapsul prin abdomen, medicul poate folosi plase sintetice. Dar, din cauza problemelor legate de siguranta, aceste materiale nu mai sunt folosite pentru a repara prolapsul prin abordare vaginala.

Histerectomie

Femeile cu prolaps de uter care au trecut prin menopauza sau care nu doresc sa mai aiba copii pot sa opteze pentru o interventie chirurgicala de indepartare a uterului (histerectomie). Acest lucru poate ajuta la ameliorarea presiunii in peretii vaginului si la reducerea riscurilor de revenire a prolapsului.

Dupa histerectomie, nicio femeie nu mai poate ramane insarcinata. In plus, in unele cazuri, acestea pot intra mai devreme la menopauza.

De asemenea, o operatie de histerectomie necesita 6-12 saptamani de recuperare acasa.

Chirurgie de inchidere a vaginului

Aceasta interventie chirurgicala mai rara presupune tratarea prolapsului organelor interne prin inchiderea vaginului. Aceasta poate fi o varianta potrivita pentru femeile care nu intentioneaza sa aiba sau care nu mai intretin relatii vaginale.

Prevenire

Daca nu aveti simptome sau prolapsul este usor, modificarea stilului de viata va poate ameliora simptomele si poate opri agravarea prolapsului. De asemenea, acestea va pot ajuta sa reduceti riscul de a suferi un prolaps.

Recomandari:

• mentineti greutatea la un nivel sanatos sau renuntati la kilogramele in plus daca sunteti supraponderal
• evitati ridicarea obiectelor grele
• evitati exercitiilor fizice grele
• renuntati la fumat pentru ca poate provoca tuse si poate agrava prolapsul

 

Referinte:

1. https://www.nhs.uk/conditions/pelvic-organ-prolapse/
2. https://www.webmd.com/urinary-incontinence-oab/pelvic-organ-prolapse
3. https://www.womenshealth.gov/a-z-topics/pelvic-organ-prolapse