Peritonita este inflamatia peritoneului, tesutul subtire care captuseste interiorul abdomenului si inveleste majoritatea organelor abdominale. Aflati care pot fi cauzele peritonitei, cum se manifesta si cum se trateaza.
Peritonita este o inflamatie localizata sau generalizata a peritoneului, membrana seroasa care acopera organele abdominale si tapeteaza cavitatea abdominala.
Peritonita este cauzata cel mai frecvent de o infectie bacteriana a cavitatii abdominale. In mod caracteristic, bacteriile patrund printr-o perforatie a tractului gastro-intestinal de tipul celei care apare in perforatia apendicelui sau in traumatismele abdominale.
Peritonita poate fi de asemenea o reactie severa produsa de eliberarea enzimelor pancreatice, a enzimelor digestive sau a bilei in cavitatea abdominala. Cea mai frecventa cauza de peritonita este reprezentata de perforatiile legate de apendicita, diverticulita sau ulcer peptic. Ocluzia intestinala, cu gangrena subiacenta si perforatia intestinala, poate de asemenea produce peritonita.
Cavitatea abdominala contine principalele componente ale tractului intestinal, cum ar fi stomacul si intestinele. Contine si alte organe, cum ar fi ficatul si rinichii.
Peritoneul ”captuseste” peretele abdominal, dar formeaza si pliuri care merg spre interior. In urma plierii, peritoneul devine o membrana care protejeaza si mentine pe pozitie organele din abdomen.
Pliurile peritoneului sunt, de asemenea, bogate in sange si terminatii nervoase. Aceste vase pot fi vazute trecand prin membrana care fixeaza intestinele.
Principalele semne ale peritonitei sunt: durerea abdominala din ce in ce mai severa, abdomen destins si dur, greata si varsaturi, tranzit intestinal oprit pentru materii fecale si gaze, febra, scaderea tensiunii arteriale si sete.
Peritonita este o urgenta medicala fiind necesar tratamentul imediat. Analizele de sange si radiografia abdominala trebuie efectuate pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului.
Tratamentul este necesar de obicei fie pentru a indeparta cauza (ca perforatia apendicelui), fie de a repara leziunea (ca in perforatia gastrica sau intestinala). Antibioticele sunt utilizate pentru a combate infectia. Deoarece intestinul nu functioneaza in timpul peritonitei, trebuie introdus pe nas un tub pana in stomac (sonda nazo-gastrica) pentru a drena secretiile si aerul care se acumuleaza.
Peritoneul se poate infecta din mai multe cauze. In cele mai multe cazuri, motivul este o ruptura (perforatie) aparuta in peretele abdominal. Desi au existat rare cazuri, peritonita poate aparea si fara producerea unei perforatii abdominale. Acest tip de peritonita se numeste peritonita spontana. Cand infectia este limitata la o zona a abdomenului, afectiunea poarta denumirea de peritonita localizata. Daca simptomele se intind pe o perioada mai lunga de timp, poate fi vorba de o peritonita cronica.
Printre cele mai frecvente cauze ale rupturilor care duc la peritonita se numara:
Dializa peritoneala presupune folosirea unor tuburi (catetere) pentru a elimina deseurile din sange atunci cand rinichii nu mai pot face acest lucru. O infectie poate sa apara in timpul dializei peritoneale din cauza mediului insalubru, a igienei precare sau a echipamentelor contaminate. Peritonita se poate dezvolta, de asemenea, ca o complicatie a unei operatii gastrointestinale, a folosirii tuburilor de hranire sau a procedurii de extragere a lichidului din abdomen (paracenteza) si mai rar ca o complicatie a colonoscopiei sau endoscopiei. De asemenea, in urma unei interventii chirurgicale abdominale, pacientul poate ajunge sa dezvolte peritonita biliara.
Peritonita apendiculara sau oricare dintre aceste afectiuni pot permite bacteriilor sa patrunda in peritoneu printr-o gaura facuta in tractul gastrointestinal.
Inflamarea pancreasului (pancreatita) complicata de infectie poate duce la peritonita daca bacteriile se raspandesc in afara pancreasului.
Infectarea pungilor mici si bombate din tractul digestiv (afectiune cunoscuta sub denumirea de diverticulita) poate provoca peritonita daca una dintre pungi se sparge, varsand, astfel, deseuri intestinale in cavitatea abdominala.
Boala poate aparea si in urma unor leziuni sau traumatisme, permitand bacteriilor sau substantelor chimice din alte parti ale corpului sa intre in peritoneu.
Peritonita care apare fara sa se produca o perforare abdominala (peritonita spontana) este de obicei o complicatie a bolilor hepatice, cum ar fi ciroza. Ciroza avansata determina acumularea unei cantitati mari de lichid in cavitatea abdominala (ascita). Acumularea de lichide este susceptibila la infectii bacteriene.
Factorii care cresc riscul de peritonita sunt:
Peritonitele primare, idiopatice sau metastatice au fost intotdeauna asociate cu o rata de mortalitate foarte mare in randul sugarilor si copiilor. In ultimii ani, prin utilizarea sulfanilamidei si a serului antipneumococic, a fost redusa semnificativ rata mortalitatii din cauza acestei boli si a fost revizuita si abordarea terapeutica a medicilor.
Organismele care cauzeaza problemele in peritonita primara sunt de obicei pneumococul sau streptococul hemolitic.
La fel ca in cazul adultilor, exista doua tipuri de peritonita, spontana si secundara:
Peritonita netratata ii poate permite infectiei sa se raspandeasca in tot corpul si sa provoace septicemie. Peritonita provoaca simptome precum dureri abdominale, abdomen umflat sau ferm, febra, frisoane, greata si varsaturi.
Simptomele peritonitei sunt grave. Pacientii cu aceasta afectiune au nevoie de ingrijiri medicale de urgenta direct la spital sau prin solicitarea unei ambulante la numarul de urgenta.
Persoanele care dezvolta aceasta boala in timp ce se afla deja in spital au nevoie de atentie urgenta. Principalul simptom este durerea brusca, severa de stomac, care se agraveaza.
Unele efecte ale peritonitei sunt provocate de anumite procese grave produse in organism, cum ar fi deshidratarea si socul. Alte simptome includ:
Este important sa primiti ajutor medical daca apar aceste simptome, indiferent daca este vorba de peritonita sau nu. De obicei, medicii doresc sa excluda diagnosticul de peritonita sau sa trateze alte afectiuni care pot pune viata in pericol.
Un abdomen umflat este, de asemenea, un simptom al peritonitei. Cand afectiunea este provocata de o perforatie, lichidul umple cavitatea abdominala si intestinele, ceea ce duce la pierderea de lichid in restul corpului. Aceasta provoaca cele mai grave efecte de deshidratare ale peritonitei.
Cand o boala hepatica este cauza peritonitei, abdomenul se poate umfla dintr-un alt motiv. Boala se dezvolta de obicei fara perforatia observata in alte forme ale afectiunii. Aceasta este cunoscuta si sub denumirea de peritonita bacteriana spontana.
Aceasta forma de peritonita are simptome diferite. Disconfortul este principalul simptom al peritonitei bacteriene spontane din cauza presiunii cauzate de lichidul acumulat. La persoanele cu boala hepatica ale caror abdomene umflate se infecteaza, durerea este usoara pana la moderata, nu severa.
Persoanele cu suspiciune de peritonita ar trebui sa viziteze un medic pentru a fi diagnosticate cat mai repede posibil.
Un medic il va intreba pe pacient care sunt simptomele sale pentru a afla tipul exact, momentul si locatia simptomelor.
O persoana cu aceasta afectiune poate sa nu observe niciun simptom, insa medicul poate descoperi afectiunea inainte ca simptomele sa devina observabile. In timpul dializei peritoneale pentru bolile renale, de exemplu, un pacient va fi expus riscului de infectare prin peretele abdominal. Medicii verifica aspectul si pot diagnostica si trata imediat peritonita daca acest lichid este tulbure.
Pentru orice caz de peritonita suspectata, medicii verifica semnele efectuand o examinare fizica a abdomenului.
In plus, pot fi facute investigatii suplimentare pentru a fi verificata infectia. Printre aceste teste se pot numara:
O alta procedura de diagnosticare este paracenteza. Aceasta presupune recoltarea de lichid din abdomen pentru a verifica direct infectia. In cadrul procedurii, specialistul introduce un ac subtire prin peretele abdominal. Interventia este facuta sub anestezie locala. Lichidul este apoi testat pentru a fi detectate eventualele semne de inflamatie si infectie.
Excesul de lichid din abdomen poate umple cavitatea abdominala dintre organe. Aceasta afectiune este cunoscuta printre medici drept ascita, iar fluidul poarta denumirea de lichid ascitic.
Prin intermediul testului este analizat numarul de celule albe din sange si prezenta substantelor chimice. De asemenea, specialistii din laboratoare pot cauta eventualele bacterii si alti microbi sub microscop sau prin utilizarea petelor si culturilor.
Nu toate cazurile de boala necesita efectuarea paracentezei.
Prezenta lichidului in abdomen poate fi principalul motivul pentru care pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la doctor. Acest fluid in exces este mai frecvent la persoanele care au boli hepatice.
Potrivit unui document al Colegiului American al Gastroenterologilor, peritonita bacteriana spontana se gaseste la aproximativ 20 la suta dintre persoanele internate la spital cu ascita din cauza cirozei hepatice.
Pacientul ar putea fi nevoit sa ramana internat in cazul unei peritonite cauzate de o infectie (peritonita secundara). Tratamentul poate include:
Pentru a combate infectia si pentru a preveni raspandirea acesteia, medicul va administra un tratament cu antibiotice. Tipul si durata terapiei cu antibiotice depind de gravitatea starii de sanatate a pacientului si de tipul afectiunii de care acesta sufera.
Tratamentul chirurgical este adesea necesar pentru a indeparta tesutul infectat, pentru a trata cauza de baza a infectiei si pentru a preveni raspandirea infectiei, mai ales daca peritonita a fost provocata de spargerea apendicelui, de perforarea stomacului sau a colonului.
In functie de semnele si simptomele pacientului, tratamentul acordat in timpul internarii sale in spital poate include medicamente pentru durere, fluide intravenoase (IV), oxigen suplimentar si, in unele cazuri, o transfuzie de sange.
Daca aveti peritonita, medicul va poate recomanda sa efectuati dializa prin alte metode timp de cateva zile, in timp ce corpul se vindeca in urma infectiei. Daca peritonita persista sau reapare, poate fi necesar sa renuntati la dializa peritoneala in totalitate si sa treceti la o alta forma de dializa.
Urmati aceste sfaturi nutriționale pentru va recupera cat mai repede in urma peritonitei:
Persoanele apropiate pacientului cu peritonita trebuie sa-l sustina fizic si moral pe acesta. Rudele pacientului trebuie sa se asigure ca acesta isi mentine tratamentul si urmeaza dieta recomandata de catre specialist.
Lasata netratata, peritonita se poate extinde dincolo de peritoneu, unde poate provoca:
Adesea, peritonita asociata cu dializa peritoneala este cauzata de germenii din jurul cateterului. Daca primiti dializa peritoneala, urmati urmatorii pasi pentru a preveni peritonita:
Daca ati avut peritonita spontana inainte sau daca ati acumulat lichid peritoneal din cauza unei afectiuni medicale precum ciroza, medicul va poate prescrie antibiotice pentru a preveni peritonita. Daca luati un inhibitor al pompei de protoni, medicul va poate cere sa renuntati la acest tratament.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…