Anosmia reprezinta pierderea partiala sau totala a mirosului. Aflati din materialul urmator care sunt cauzele si tratamentul pentru pierderea mirosului.
Cei mai multi dintre noi credem ca mirosul este ceva absolut firesc si ne este total cuvenit. Dar v-ati gandit vreodata cum ar fi sa nu puteti mirosi ceva anume? Pierderea completa a mirosului se numeste anosmie. Fara miros, mancarea are un gust total diferit si nu ati putea mirosi nici macar o floare. In plus, v-ati putea trezi intr-o situatie periculoasa, fara sa stiti. De exemplu, fara capacitatea de a detecta mirosurile, nu puteti mirosi o scurgere de gaz, fumul emanat de un foc sau mancarea alterata.
Anosmia reprezinta pierderea partiala sau totala a mirosului ce poate fi periferica, prin degenerarea structurilor care receptioneaza mirosul, sau centrala, prin leziuni ale scoartei cerebrale.
Sub forma trecatoare, anosmia este frecventa in inflamatiile mucoasei nazale sau ca urmare a unei aplicari locale de cocaina sau adrenalina.
Anosmia, sau pierderea mirosului, poate fi consecinta unor leziuni periferice a mucoasei nazale: tumora a portiunii inferioare a lobului frontal a creierului sau sectionarea fibrelor nervului care transmite mirosul la creier (nervul olfactiv) dupa un traumatism cranian.
Pierderea sensibilitatii olfactive (a simtului mirosului) este precedata de diminuarea senzatiilor gustative (diminuarea simtului gustului). Anosmia in raport cu mecanismul sau de producere poate fi unilaterala sau bilaterala. Relativ frecventa este imposibilitatea de a percepe numai anumite mirosuri. Astfel, unele persoane nu percep mirosul de acid cianhidric, alcool metilic, benzol.
Tulburarile de gust si miros trimit sute de mii de americani la medic in fiecare an. Din fericire, pentru majoritatea oamenilor, anosmia este o problema temporara cauzata de infundarea puternica a nasului din cauza unei raceli. Odata ce raceala a trecut, simtul mirosului revine fara nicio problema.
Insa, in cazul anumitor persoane, inclusiv pentru multi varstnici, pierderea mirosului poate persista pentru o perioada de timp. In plus, anosmia poate fi un semn al unei afectiuni medicale mai grave. Orice problema cu mirosul care persista trebuie verificata de un medic.
Raceala obisnuita, insotita de congestia nazala, este cea mai frecventa cauza a unei pierderi partiale, temporare a mirosului. Este obisnuita obstructia pasajelor nazale, provocata in special de polipi sau fracturi nazale. Imbatranirea normala poate provoca, de asemenea, o pierdere a mirosului, care poate fi progresiva, devenind completa si permanenta.
Mirosul apare cand moleculele individuale, aflate in aer, sunt inhalate si se ataseaza de receptorii din mucoasele nasului, stimuland nervii care sunt conectati direct la creier. Orice problema a acestui sistem olfactiv – congestie sau obstructie in nas, inflamatia mucoasei nazale, afectarea nervilor sau modificarea functiei creierului – deterioreaza capacitatea de a mirosi normal.
Cu toate ca pierderea totala a mirosului este destul de rara, iar cauzele mai frecvente se amelioreaza in timp, simptomele sunt uneori suficient de severe pentru a duce la probleme semnificative sau suferinta. Un simt nealterat al mirosului este necesar pentru a gusta si a savura exact cum trebuie mancarea. Pierderea acestui simt poate determina pierderea interesului pentru a manca, ceea ce ar putea duce la scadere in greutate, malnutritie sau chiar depresie.
Cele mai frecvente cauze ale pierderii mirosului sunt bolile care provoaca o iritare temporara sau congestie a mucoaselor care acopera interiorul nasului. Printre aceste conditii se numara:
Principalele conditii sau obstructii care blocheaza fluxul de aer prin nas sunt:
Mai putin frecvent, nervii care duc la centrul olfactiv al creierului sau la creier in sine pot fi afectati sau deteriorati din cauze, cum ar fi:
Semnul evident al anosmiei este pierderea mirosului. Unii oameni cu anosmie observa o schimbare a modului in care lucrurile miros. De exemplu, lucrurile atat de familiare incep sa nu mai aiba miros.
Pierderea mirosului cauzata de raceli, alergii sau infectii ale sinusurilor, de obicei, dispare de la sine dupa cateva zile. Daca acest lucru nu se intampla, consultati medicul pentru a putea exclude alte afectiuni mai grave.
Pierderea mirosului poate fi tratata uneori, in functie de cauza. Medicul va poate oferi un antibiotic pentru a trata o infectie bacteriana sau pentru a elimina obstructiile care va blocheaza pasajul nazal.
In alte cazuri, pierderea mirosului poate fi permanenta. Dupa varsta de 60 de ani, in special, riscati sa va pierdeti simtul mirosului.
Daca ati observat o pierdere a mirosului pe care nu o puteti atribui unei raceli sau alergii sau care nu se amelioreaza dupa o saptamana sau doua, spuneti-i imediat medicului. Acesta poate analiza interiorul nasului cu un instrument special pentru a vedea daca aceasta capacitate de a mirosi este afectata de un polip sau o formatiune sau daca exista o infectie.
Anosmia este greu de masurat. Medicul va poate pune cateva intrebari cu privire la simptomele actuale, va poate examina nasul, poate efectua o examinare fizica totala si va poate intreba care este istoricul privind starea de sanatate.
In primul rand, medicul va poate intreba cand au debutat aceste probleme, daca sunt afectate toate tipurile de mirosuri sau doar unele si daca simtiti vreun gust atunci cand mancati. In functie de raspunsuri, doctorul poate efectua, de asemenea, unul sau mai multe dintre urmatoarele teste:
Diagnosticul, precum si gradul de afectare pot fi acum stabilite mult mai eficient decat oricand, datorita asa-ziselor ”kit-uri de testare a mirosurilor”, care au fost puse la dispozitie publicului larg. Ocazional, dupa producerea unor accidente, exista o modificare a mirosului pacientului. Mirosurile particulare care erau percepute inainte nu mai sunt prezente. In unele cazuri, dupa producerea unor traumatisme la nivelul capului, exista pacienti care au anosmie unilaterala. Simtul mirosului trebuie testat individual in fiecare nara.
Multe cazuri de anosmie congenitala raman nedeclarate si nediagnosticate. Deoarece tulburarea este prezenta inca de la nastere, individul simte prea putin sau deloc mirosul, prin urmare, nu stie care este pierderea. Anosmia poate duce, de asemenea, la reducerea poftei de mancare.
Daca anosmia a fost provocata de congestia nazala cauzata de o raceala sau alergie, de obicei nu este nevoie de tratament pentru ca problema trece de la sine. Singurul lucru care poate fi facut este administrarea pe termen scurt a decongestionantelor fara prescriptie medicala. Acestea elibereaza pasajele nazale, astfel incat sa puteti respira mai usor.
In cat timp revine mirosul dupa raceala depinde de severitatea infectiei. Insa, in majoritatea cazurilor, mirosul afectat de o raceala revine dupa maximum o saptamana.
Cu toate acestea, daca blocajul nazal se agraveaza sau nu dispare dupa cateva zile, mergeti la medic. Poate fi vorba de o infectie si ati putea avea nevoie de antibiotice. In caz contrar, anosmia poate fi provocata de o alta boala.
Daca afectiunea este cauzata de un polip sau de o alta formatiune aparuta in caile nazale, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru a indeparta obstructia si pentru a recapata simtul mirosului.
Daca banuiti ca mirosul este afectat de un medicament anume, discutati cu medicul si vedeti daca exista alte optiuni de tratament disponibile care sa nu va afecteze capacitatea de a mirosi. Cu toate acestea, nu opriti in nicio situatie un tratament fara sa discutati mai intai cu medicul.
Uneori, o persoana isi va recapata simtul mirosului in mod spontan. Din pacate, anosmia nu este intotdeauna tratabila, mai ales daca inaintarea in varsta este cauza. Exista, insa, pasi pe care ii puteti face pentru a trai cu aceasta incapacitate de a mirosi mai placut si mai sigur. De exemplu, montati detectoare de incendiu si alarme de fum in casa si la birou si aveti o mai mare grija la mancarea ramasa. Daca aveti indoieli cu privire la siguranta unui aliment, nu-l mancati.
Tratamentul pentru anosmie variaza in functie de cauza. Din acest motiv, oricine se confrunta cu o problema legata de miros ar trebui sa fie vazut de un specialist in ORL cu un interes dedicat pentru problemele nazale si sinusale. Acesta va intreba ce simptome prezinta pacientul, ii va examina nasul cu atentie cu ajutorul unui endoscop si va efectua un test de miros. Dupa aceasta evaluare initiala, medicul poate solicita efectuarea unor investigatii precum o tomografie computerizata si / sau o scanare RMN, plus analize de sange. Uneori, pot exista mai multe cauze, deci o evaluare amanuntita este esentiala. Tratamentul va fi ales, in mare masura, in functie de plangerea pacientului: daca este vorba de pierderea mirosului (si / sau a gustului) – cunoscuta sub numele de tulburare cantitativa sau un simt distorsionat al mirosului – conditie cunoscuta drept calitativa.
In majoritatea cazurilor, un tratament cu steroizi este cel mai adecvat (prednisolon pe cale orala). Insa dincolo de acest tratament, exista o serie de optiuni de terapii simple, medicale si chirurgicale, in functie de cauza si de severitatea perceputa. Cu toate acestea, in prezent, dovezile medicale pentru unele optiuni de tratament sunt limitate si sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina rolul acestor tratamente.
In anumite clinici, sunt disponibile urmatoarele optiuni, in functie de cauza:
Pentru a preveni anosmia este important sa:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…