Oreionul este o infectie virala care afecteaza glandele salivare aflate in apropierea urechilor. Aflati mai multe despre parotidita epidemica din materialul urmator.
Oreionul (parotidita epidemica) este o boala infectioasa acuta provocata de virusul urlian. In cele mai multe cazuri, acest virus urlian afecteaza glandele salivare, dar uneori pot fi afectate si alte glande, cum ar fi: pancreasul, testiculul, ovarul sau sistemul nervos.
Imbolnavirea este mai frecventa la copii. Desi are o evolutie usoara, boala poate crea unele riscuri pentru sanatate (meningite, pancreatite, orhite).
Oreionul este o infectie virala contagioasa, caracterizata clinic prin inflamatia nesupurativa, dureroasa a glandelor salivare si uneori a altor tesuturi din organism. De obicei, se localizeaza doar la glandele parotide (de unde vine si denumirea de “parotidita”), situate in unghiul submandibular, sub urechi. In timpul infectiei, pot aparea multe complicatii grave si potential letale, incluzand inflamarea creierului (encefalita) sau a muschiului inimii (miocardita). Boala se poate transmite cu usurinta de la persoana la persoana, pe cale aerogena si este la fel de contagioasa ca si gripa. Nu exista tratament specific, boala se remite spontan, dupa 7-10 zile. Administrarea profilactica a vaccinarii specifice a contribuit la reducerea semnificativa a cazurilor raportate. Inainte de introducerea vaccinarii impotriva oreionului, cele mai multe cazuri de infectie cu virusul urlian au fost raportate in perioada de sfarsit a iernii, respectiv inceputul primaverii.
Statisticile medicale privind documentarea unei boli clinice compatibile cu oreionul atesta ca aceasta a fost prezenta inca din timpurile greco-romane. Primul vaccin eficient impotriva oreionului a fost introdus in 1948 si folosit incepand cu 1950-1978. Tulpina curenta utilizata in intreaga lume ofera peste 80% imunitate de lunga durata. Actualul programul de vaccinare recomanda vaccinarea timpurie, intre 1 si 4 ani. Vaccinul impotriva oreionului este administrat ca parte a unui vaccin combinat (ROR), oferind protectie si impotriva rujeolei si rubeolei.
Virusul care cauzeaza aceasta boala infectioasa acuta se numeste virusul urlian, un paramixovirus format dintr-o molecula de ARN situate intr-o capsida cu anvelopa dubla. Este o boala extrem de contagioasa, cu raspandire rapida in randul colectivitatilor inchise.
Cel mai frecvent, oreionul se transmite direct, de la o persoana la alta, prin intermediul picaturilor de secretie salivara care se raspandesc pe o arie destul de mare, atunci cand persoana infectata tuseste sau stranuta.
Mai putin frecvent, virusul se poate transmite indirect prin obiecte sau alimente contaminate. Perioada de incubatie, de la expunerea la virus pana la debutul simptomelor, este de aproximativ 14-21 zile. Difuziunea virala este de scurta durata, virusul se poate transmite inainte cu 1-2 zile de debutul bolii si intre 5-9 zile dupa aparitia primelor simptome. Pacientul ar trebui sa fie izolat de contactul cu alte persoane in primele zile de la debutul bolii, respectiv dupa manifestarea tumefactiei glandelor salivare. Boala se poate transmite atat de la omul clinic bolnav, cat si de la persoanele ce manifesta forme inaparente ale bolii.
Perioada de incubatie a bolii este de aproximativ 2-3 saptamani, dupa aceasta perioada pot sa apara primele semne de boala. Unele persoane infectate cu virusul oreionului pot sa nu manifeste vreun simptom. Altele pot resimti doar simptome asemanatoare unei raceli sau gripe.
Semnele si simptomele caracteristice pentru de oreion sunt:
Boala se manifesta prin tumefactia glandelor parotide si adesea si a glandelor submaxilare si sublinguale, insotita de o usoara durere si salivatie dificila. Simptomele nespecifice de boala, cum ar fi: febra usoara (uneori, oreion fara febra), dureri de cap, dureri musculare (mialgii), scaderea poftei de mancare, stare generala de rau, apar in primele 48 de ore de boala.
Umflarea caracteristica a glandelor parotide este prezenta din ziua a treia de boala. Tumefierea poate fi simetrica sau doar unul din obraji poate fi umflat. Simptomul acesta caracteristic poate dura pana la 10 zile, la adultii, in general, simptome sunt mult agravate. In cazul aparitiei unor manifestari mai grave, cum ar fi un torticolis sau o durere de cap severa, testicule dureroase sau dureri abdominale intense, este nevoie sa anuntati imediat medicul. Astfel, afectarea pancreasului se manifesta cu greata, varsaturi si dureri epigastrice, iar a testiculelor cu febra mare si tumefactie dureroasa a acestora. De asemenea, o cefalee puternica, stare de agitatie si varsaturi pot insemna extinderea infectiei la nivelul meningelui. Encefalita este rara.
Afectiunea poate fi asociata cu umflaturi la nivelul ganglionilor limfatici din zona gatului.
S-a constat statistic ca in aproximativ 15% -20% din cazurile de oreion, pacientii nu au prezentat semne clinice de infectie, iar 50% dintre pacienti au avut simptome respiratorii nespecifice. Adultii au mai multe sanse sa experimenteze manifestari subclince sau doar respiratorii, in timp ce copiii cu varste intre 2-9 ani prezinta cel mai adesea forma clasica de boala, avand glandele parotide tumefiate.
Factorii de risc pentru infectia urliana:
Acesta boala infectioasa este diagnosticata in baza unui examen clinic complet si a istoricului privind vaccinarea antioreion (vaccinul ROR).
Analizele de laborator (de sange, urina sau lichid cefalorahidian) sunt efectuate pentru a confirma infectarea cu virusul urlian si a exclude alte afectiuni virale cu manifestari clinice asemanatoare.
Tot cu ajutorul examenelor de laborator putem stabili un diagnostic diferentiat privind o alta posibila cauza de tumefiere a glandelor parotide (cancer al glandelor salivare, sarcoidoza, sindrom Sjogren, etc).
Nu exista un tratament specific pentru oreion. In mod normal boala se remite spontan, dupa 7-10 zile.
Tratamentul in oreionul simplu se face la domiciliu, cu repaus si izolare timp de 14 zile.
Fiind o infectie virala, oreionul nu se trateaza in niciun caz cu antibiotice. Aceste medicamente nu-si fac efectul in cazul afectiunilor provocate de virusuri. Tratamentul are scopul de a usura simptomele si de a reduce riscul de complicatii.
Optiunile de tratament includ:
Pacientii afectati de oreionul simplu, fara complicatii, isi amelioreaza starea generala in termen de aproximativ doua saptamani.
Consultati medicul daca starea bolnavului se agraveaza, prezinta febra mare sau se plange de dureri si in alte zone ale corpului. Inflamatia provocata de oreion se poate raspandi in alte parti ale organismului, putand conduce la complicatii majore.
Ierburile cu efect antiviral sunt substante naturale derivate din plante care stimuleaza sistemul imunitar, ajuta la inhibarea dezvoltarii virusurilor si impiedica raspandirea lor. In comparatie cu medicamentele, acestea sunt, practic, inofensive si, de obicei, produc efecte secundare reduse sau nu. Spre deosebire de antibiotice (care nu pot trata virusurile) sau chiar vaccinuri, plantele antivirale nu vizeaza un anumit tip de agent patogen, ci intaresc in mod natural sistemul imunitar pentru ca acesta sa protejeze organismul de eventualele amenintari. Multe dintre aceste plante au, de asemenea, beneficii suplimentare pentru sanatate, cum ar fi combaterea stresului, a oboselii si imbunatatirea digestiei.
Plantele antivirale care va ajuta sa eliminati afectiunile virale, printre care si oreionul, sunt: socul, echinaceea, calendula, radacina de astragalus, usturoiul, uleiul de oregano si extractul din frunze de masline. Acestea pot fi folosite la sub forma de ceaiuri, creme de piele si chiar supe sau piureuri – si pot fi folosite in aromaterapie.
Pentru a reduce durerile musculare sau articulare, puteti aplica pe zonele sensibile un unguent care contine ulei de menta. Pentru a reduce inflamatia, puteti folosi o punga cu gheata sau o compresa rece pe glandele umflate.
Pe parcursul bolii trebuie respectat un program de odihna, cu repaus la pat, pentru o refacere rapida si completa a organismului. Dieta se stabileste functie de starea bolnavului (febra), de durerile la inghitire, de toleranta digestiva (greata, varsaturi). In formele mai severe de boala se recomanda lichide, in cantitati mici, repetate (ceaiuri, supe, compoturi, lapte). In primele 7-10 zile se va mentine un regim cu lapte si produse lactate, vegetale, carne fiarta. Se vor evita mesele copioase, excesul de grasimi si dulciuri. In marea majoritate a cazurilor, boala se vindeca fara urmari.
Exista patru complicatii grave de oreion: meningita (infectia lichidulului cefalorahidian care inconjoara creierul si maduva spinarii), encefalita (infectia substantei cerebrale), surditate si orhita (infectia testiculelor). Toate aceste complicatii pot sa apara chiar si daca pacientul se confrunta cu tumefierea caracteristica a glandelor parotide.
Complicatie ce apare la 30% din cazuri, inflamatia meningelui se poate manifesta in timpul oricarei perioade a bolii. In general, tratamentul se efectueaza in spital, iar recuperarea se realizeaza complet, fara efecte secundare permanente.
Pana in 1960, oreionul a fost cauza principala a encefalitei virale. Introducerea programelor nationale de vaccinare a condus la scaderea incidentei encefalitei virale la 0,5%.
Afectarea nervului auditiv se poate realiza bilateral sau doar la o singura ureche. Si aceasta complicatie a fost mult redusa ca incidenta in urma vaccinarilor realizate copiilor cu varste intre 1 si 4 ani.
Este cea mai frecventa reactie adversa (40% din cazuri), prezenta in special la barbatii adulti care au contactat oreion. Se constata aparitia durerilor severe, atrofierea testiculelor, iar in 13% din cazuri este afectata fertilitatea (oreion infertilitate).
Cazurile complicate cu meningita, ori cu orhita se interneaza in spital, beneficiind de tratament cu cortizon. Orhita, chiar bilaterala, tratata corect si precoce, se vindeca fara urmari.
Oreionul lasa o imunitate solida si durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.
Infectia cu oreion in timpul primului trimestru de sarcina a fost asociata cu o crestere a ratei de avort spontan. Desi virusul urlian este capabil sa infecteze placenta si fatul, nu a fost demonstrata o asociere intre oreionul gestational si malformatia fetala. Exista, totusi, o dezbatere continua cu privire la o posibila asociere intre oreionul intrauterin si fibroelastoza endocardica.
Exista cazuri in care oreionul dobandit poate provoca tulburari respiratorii la nou-nascut. Trombocitopenia si splenomegalia neonatala au fost, de asemenea, raportate in urma unei infectii perinatale.
Imunizarea prin vaccinare
Imunizarea este cel mai bun mod de a preveni oreionul si potentialele sale complicatii. Acest lucru poate fi realizat prin vaccinarea profilactica cu vaccinul antirubeola, antirujeola si antioreion (vaccinul ROR).
Profilaxia in cazul infectiei cu virusul urlian se poate realiza prin:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…