Nivelul crescut de oxalat – ce probleme poate cauza?

Iata ce efecte poate avea nivelul crescut de oxalat asupra sanatatii, care pot fi cauzele, simptomele si ce solutii exista.

Cuprins:

1. Ce sunt oxalatii si cum actioneaza?
2. Ce este hiperoxaluria?
3. Sensibilitatea la oxalati
4. Alimente bogate in oxalati
5. Recomandari privind alimentatia saraca in oxalati

Ce sunt oxalatii si cum actioneaza?

Oxalatii sunt compusi pe care corpul ii absoarbe in mod obisnuit ca urmare a consumului de alimente vegetale. Acidul oxalic este un compus organic care se gaseste in multe alimente, inclusiv in verdeturi, legume, fructe, cacao, nuci si seminte. In plante, este de obicei legat de minerale, formand oxalat. Termenii „acid oxalic” si „oxalat” sunt folositi interschimbabil in nutritie de obicei.

Retineti ca de obicei oxalatii nu sunt o problema pentru majoritatea oamenilor. Nutrientii din legume, verdeturi, fructe, nuci, seminte etc. sunt multi la numar si de obicei beneficiile date de acestia depasesc riscurile legate de oxalati. Insa, in anumite cazuri, oxalatii pot cauza unele probleme, despre care vom discuta mai jos.

Ce efecte au oxalatii?

Oxalatii se pot lega de calciu, magneziu, mangan, zinc, aluminiu, cobalt, mercur. Nivelurile ridicate de oxalat din organism pot duce astfel la malnutritie, dar sunt si principalii vinovati din spatele formarii pietrelor la rinichi, deoarece oxalatul se leaga in principal de calciu. De fapt, 80% dintre toate pietrele la rinichi sunt cauzate de oxalatul de calciu. Cu toate acestea, doar aproximativ 1% dintre persoanele cu niveluri ridicate de oxalati vor continua sa dezvolte pietre la rinichi.

Oamenii nu pot digera oxalatii, asa ca daca sanatatea este una optima, aceste elemente sunt procesate de organism si eliminate. Mai exact, microbiomul intestinal proceseaza si elimina oxalatii. Bacteriile „bune” din intestin produc enzime, ce dezintegreaza oxalatul. Produsele reziduale ramase sunt apoi indepartate din corp prin scaun. Daca aveti o afectiune gastrointestinala, cum ar fi intestinul permeabil sau boala inflamatorie intestinala, este posibil sa aveti, fara sa stiti, niveluri ridicate de oxalat. Oxalatii pot actiona, de asemenea, ca antinutrienti, deoarece se leaga de oligoelemente si nutrienti, impiedicand organismul sa ii absoarba.

Oxalatul poate reduce absorbtia mineralelor

Una dintre principalele probleme de sanatate legate de oxalati este ca acestia se pot lega de minerale si impiedica absorbtia lor. De exemplu, spanacul este bogat in calciu si oxalat, ceea ce poate impiedica absorbtia calciului.

Oxalatul poate contribui la formarea pietrelor la rinichi

In mod normal, calciul si cantitati mici de oxalat sunt prezente in tractul urinar in acelasi timp, dar raman dizolvate si nu provoaca probleme. Cu toate acestea, uneori se leaga pentru a forma cristale. In cazul anumitor persoane, aceste cristale pot duce la formarea de pietre, mai ales atunci cand oxalatul este in cantitate mare si volumul de urina este scazut. Pietrele mici deseori nu cauzeaza probleme, dar pietrele mari pot provoca dureri severe, greata si sange in urina pe masura ce se deplaseaza prin tractul urinar. Desi exista si alte tipuri de pietre la rinichi, aproximativ 80% sunt alcatuite din oxalat de calciu.

Cu toate acestea, restrictia generala a oxalatilor nu mai este recomandata pentru fiecare persoana cu pietre la rinichi. Asta pentru ca jumatate din oxalatul gasit in urina este produs de organism mai degraba decat absorbit din alimente. Majoritatea urologilor prescriu acum o dieta stricta cu un continut scazut de oxalati numai pentru pacientii care au niveluri ridicate de oxalati in urina.

Ce este hiperoxaluria?

Hiperoxaluria apare atunci cand aveti prea multi oxalati in urina. Oxalatul este o substanta chimica naturala din corp si se gaseste si in anumite tipuri de alimente. Insa, o cantitate prea mare de oxalati in urina poate cauza probleme. Hiperoxaluria poate fi cauzata de tulburari ereditare (genetice), de o boala intestinala sau de consumul de prea multe alimente bogate in oxalati.

Adesea, primul semn de hiperoxalurie este o piatra la rinichi. Simptomele unei pietre la rinichi pot include:

• dureri de spate severe si care apar brusc;
• durere in zona de sub coaste spre spate (flanc) care nu dispare;
• sange in urina;
• nevoia frecventa de a urina;
• durere la urinare;
• frisoane sau febra.

Tipuri de hiperoxalurie

Exista mai multe tipuri de hiperoxalurie: forma primara si secundara. Hiperoxaluria primara este o afectiune mostenita (genetica) rara, prezenta la nastere. In acest caz, ficatul nu creeaza suficient dintr-o proteina (enzima) care previne supraproductia de oxalat sau enzima nu functioneaza corespunzator. Excesul de oxalat este eliminat prin urina. Oxalatul suplimentar se poate combina cu calciul pentru a crea pietre si cristale la rinichi, ce pot deteriora rinichii si pot duce uneori chiar la insuficienta renala.

Oxaloza apare daca aveti hiperoxalurie primara si rinichii sunt afectati. Deoarece corpul nu mai poate elimina oxalatul suplimentar, acesta incepe sa se acumuleze – mai intai in sange, apoi in ochi, oase, piele, muschi, vase de sange, inima si alte organe, ceea ce poate cauza mai multe probleme. In caz de hiperoxalurie enterica, mai multe boli intestinale, inclusiv boala Crohn, cresc absorbtia de oxalat din alimente, care poate creste apoi cantitatea de oxalat din urina. Hiperoxaluria legata de consumul de alimente bogate in oxalati este o alta forma – consumul de cantitati mari de alimente bogate in oxalati poate creste riscul de hiperoxalurie si pietre la rinichi.

Hiperoxaluria secundara este o afectiune in care excesul de oxalat este absorbit in tractul gastrointestinal si apoi excretat in urina. Motivele pentru absorbtia crescuta pot fi legate de consumul de alimente care contin niveluri ridicate de oxalati sau afectiuni medicale care fac ca tractul gastrointestinal sa absoarba mai mult oxalat.

Diagnostic si teste

Pe langa o examinare fizica, analiza istoricului medical si a dietei, analizele recomandate includ:

• teste de urina pentru a masura nivelurile de oxalat si alte enzime specifice – analiza oxalat urinar;
• test de sange pentru a masura cantitatea de oxalat din sange;
• proceduri imagistice ale rinichilor si ale tractului urinar pentru a verifica daca exista pietre la rinichi sau cristale de oxalat de calciu.

Uneori se pot face si alte proceduri, dar doar in anumite cazuri.

Tratamente

Tratamentul depinde de tipul, simptomele si severitatea hiperoxaluriei si de cat de bine raspunde pacientul la tratament. Pentru a reduce nivelul de formare a cristalelor de oxalat de calciu in rinichi, medicul va poate recomanda:

• Medicamente – Lumasiran este un medicament ce scade productia de oxalat in caz de hiperoxalurie primara.
• Aport crescut de lichide – Acesta previne acumularea de cristale de oxalat si ajuta la prevenirea formarii pietrelor la rinichi.
• Modificari alimentare – In general, este important in astfel de cazuri sa faceti modificari ale dietei, inclusiv limitarea alimentelor bogate in oxalati, limitarea consumului de sare, scaderea consumului de proteine animale si zahar. Astfel de modificari ale dietei pot ajuta la scaderea nivelului de oxalat din urina. Insa, restrictiile alimentare pot sa nu fie suficiente si eficiente pentru toate persoanele cu hiperoxalurie primara.

Sensibilitatea la oxalati

Intoleranta sau sensibilitatea la oxalati inseamna fie ca organismul absoarbe prea multi oxalati din dieta, fie ca nu poate elimina eficient excesul. Intr-un organism sanatos, Oxalobacter formigenes si Lactobacillus au rolul de a degrada oxalatii. Insa, daca flora intestinala este afectata sau compromisa din cauza unei diete cu un continut scazut de nutrienti, a deficientelor de nutrienti, a utilizarii antibioticelor, a mutatiilor genetice, a problemelor hepatice sau renale sau a stresului cronic, organismul va avea dificultati in eliminarea corecta a oxalatilor. Daca se consuma prea multe alimente bogate in oxalati, acest lucru poate duce la o acumulare de oxalati urmata de o varietate de simptome si consecinte asupra sanatatii.

Ati putea avea un risc mai mare de sensibilitate la oxalati daca aveti o productie scazuta de acid gastric, un numar scazut de bacterii sanatoase in intestin, posibil din cauza unei supraincarcari cu antibiotice sau daca aveti intestin permeabil.

Simptome si probleme asociate

Sensibilitatea la oxalat sau nivelurile ridicate de oxalat din organism nu se manifesta intotdeauna in mod similar la toti pacientii. Riscul este mai mare daca va confruntati cu permeabilitate intestinala – sindromul de intestin permeabil. Aceasta este o tulburare in care bariera intestinala este afectata, ceea ce duce la imposibilitatea peretelui intestinal de a filtra in mod adecvat continutul intestinului.

Pot exista simptome asociate frecvent cu infectiile tractului urinar, inclusiv durere in timpul urinarii, durere pelvina si nevoia de a urina frecvent. De asemenea, pot sa apara si simptome ca oboseala, durere, amorteala si furnicaturi, slabiciune musculara. Sensibilitatea la oxalati este asociata in principal cu probleme digestive si neurologice.

Nivelurile ridicate de oxalat pot fi asociate cu:

• dureri articulare;
• fibromialgie;
• probleme ale microbiomului intestinal;
• permeabilitate intestinala;
• toxicitatea mucegaiului – sindromul de raspuns inflamator cronic;
• sindrom de oboseala cronica;
• anemie;
• probleme oculare;
• anxietate;
• depresie;
• probleme de vedere;
• lipsa de coordonare;
• tremuraturi;
• neliniste;
• sughit;
• sindrom de tunel carpian;
• simptome digestive, cum ar fi reflux, arsuri la stomac, balonare, constipatie, diaree si gaze;
• probleme ale pielii, cum ar fi eruptii cutanate si dermatita;
• probleme de somn;
• vulvodinie etc.

Citeste si: Intoleranta la histamina – cauze, simptome si tratament

Alimente bogate in oxalati

Oxalatii se gasesc in principal in legumele cu frunze verzi, in leguminoase, nuci si seminte. Principalele alimente bogate in oxalati includ:

• spanac, kale;
• fasole;
• migdale, arahide, caju;
• seminte de dovleac si floarea soarelui, chia, canepa;
• piper negru, scortisoara;
• ceai negru, cacao;
• sfecla rosie, frunze de sfecla, andive, cartofi dulci, broccoli, telina, varza de bruxelles, bame, morcov, rubarba;
• patrunjel;
• mure, smochine uscate, prune, capsuni.

Recomandari privind alimentatia saraca in oxalati

Pentru cei care iau in considerare o dieta saraca in oxalati, trebuie sa retineti ca scaderea aportului de oxalat trebuie facuta treptat. Simptomele scaderii bruste a aportului de oxalati pot include oboseala, ameteli, crampe si dureri, schimbari de dispozitie si iritabilitate. Aceste simptome sunt date de scaderea prea rapida a aportului de oxalati – eliminarea rapida a depozitelor de oxalat de catre organism. De obicei, aceste simptome sunt temporare si dureaza doar cateva zile sau saptamani, pe masura ce organismul elimina excesul de oxalat.

De aceea, se recomanda sa reduceti aportul incet pentru a preveni simptomele. In general, se recomanda sa reduceti aportul de oxalat cu 10-20% pe saptamana.

Retineti!

O dieta saraca in oxalati este similara cu implementarea unei diete de eliminare. Cheia este sa gasiti inlocuitori pentru alimentele bogate in oxalati.

Retineti ca alimentele bogate in oxalati sunt in general bogate in nutrienti si foarte sanatoase, iar pe de alta parte simptomele pot fi date de cu totul alte probleme. Mergeti la medic pentru a identifica exact cauza. Trebuie sa adoptati o dieta saraca in oxalati DOAR la indicatiile medicului si sub supraveghere medicala.

Alte recomandari privind dieta saraca in oxalati:

• Limitati aportul de vitamina C. Pentru persoanele cu pietre la rinichi recurente, de obicei, medicii recomanda sa reduceti aportul de vitamina C.
• Cresteti aportul de apa pentru a ajuta la eliminarea oxalatilor.
• Consumati suficient calciu, care se leaga de oxalati in timpul digestiei.
• Gatiti legumele cu un continut ridicat de oxalat pentru a le reduce continutul de oxalat.

 

Referinte:
(1) https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21117-hyperoxaluria
(2) https://ohf.org/understanding-hyperoxaluria/
(3) https://www.kidneycareuk.org/about-kidney-health/conditions/rare-conditions/hyperoxaluria/