Glomerulonefrita este termenul medical pentru inflamatia vaselor mici (glomeruli) din structurile de filtrare renala (nefroni). Aflati mai multe despre aceasta afectiune din materialul urmator.
Boala este caracterizata de inflamatia vaselor mici, denumite glomeruli, din structurile de filtrare renala (nefroni). Inflamatia lezeaza membrana glomerulilor, permitand unor proteine si hematii sa treaca, pierzandu-se in urina. De asemenea, poate interfera cu filtrarea produsilor de excretie la nivelul glomerular, crescand cantitatea acestora in sange.
Glomerulonefrita poate aparea brusc (acuta) sau treptat (cronica).
Glomerulonefrita apare ca atare sau ca parte a unei alte boli, cum ar fi lupusul sau diabetul. Inflamatia severa sau prelungita asociata cu glomerulonefrita poate afecta rinichii pacientului. Tratamentul depinde de tipul acestei boli de rinichi de care o persoana sufera. Aceasta maladie renala afecteaza 4,9 milioane de persoane in Statele Unite.
Principalele semne si simptome ale bolii sunt: urina colorata ca ceaiul sau cola, urina spumoasa, hipertensiune arteriala, letentie lichidifiata, proteine si hematii in urina, anemie usoara, cefalee, vedere incetosata si dureri generalizate.
In primul rand, boala poate fi acuta, ceea ce inseamna ca debuteaza brusc sau cronica, in care debutul este gradual. Oricare dintre aceste tipuri poate fi fatal.
Cele doua categori principale de glomerulonefritei sunt acuta si cronica. Glomerulonefrita acuta este un atac brusc de inflamatie glomerulara. Glomerulonefrita cronica este caracterizata de inflamatia persistenta a glomerulilor si este asociata cu insuficienta renala progresiva. Exista multe cauze care pot duce la glomerulonefrita.
Glomerulonefrita acuta (GN) cuprinde un set specific de boli renale in care un mecanism imunologic declanseaza inflamatia si proliferarea tesutului glomerular care poate duce la deteriorarea membranei bazale, a mezangiului sau a endoteliului capilar.
Glomerulonefrita cronica reprezinta inflamatia persistenta a vaselor mici de sange (glomeruli) din rinichiul pacientului, care poate duce frecvent la pierderea progresiva a functiei renale. Capacitatea rinichilor de a retine proteine si celule rosii sangvine este afectata.
Mai multe afectiuni pot duce la glomerulonefrita cronica, cum ar fi:
In aceasta afectiune se dezvolta depozite neregulate de proteine legate de imunitate de-a lungul peretelui glomerular. Peste 80% dintre cei cu aceasta afectiune au o pierdere suficienta de proteine in urina, care duce la aparitia de edeme si crestere ponderala cauzata de retentia de sodiu si lichide.
Remisiunea spontana a glomerulonefritei membranoase este frecventa la copii, dar apare doar la 20 – 25% la adulti. Insuficienta renala este mai posibil sa apara in cativa ani dupa diagnostic. Aproximativ 30 – 40% dintre cei cu glomerulonefrita membranoasa necesita dializa sau transplant renal in primii zece ani dupa diagnostic.
Boala Berger (nefropatia cu IgA) este caracterizata prin aparitia recurenta a sangelui in urina. Apare din cauza depozitelor de imunoglobuline A (Ig A) in glomeruli. Barbatii tineri sunt mai frecvent afectati, dar conditia poate aparea la oricine, la orice varsta. Boala Berger progreseaza de obicei lent sau deloc. In majoritatea cazurilor, functia renala este pastrata ani de zile. Aproximativ 1/4 dintre cei cu aceasta boala dezvolta insuficienta renala terminala in primii 25 ani dupa diagnostic. Oamenii cu hipertensiune arteriala, prezenta cantitatilor crescute de proteine in urina si excesul de uree in sange au tendinta de a evolua mai prost decat cei cu semne si simptome mai moderate.
Glomeruloscleroza focala segmentara este caracterizata de o cicatrizare a unor glomeruli. Poate aparea din cauza unei alte boli sau din motive necunoscute. Sunt afectati atat copiii, cat si adultii. Barbatii sunt usor mai frecvent afectati decat femeile. Copiii cu glomeruloscleroza focala segmentara pot prezenta uneori remisiune spontana a bolii. La adulti, totusi, aceasta nu este frecventa. Majoritatea copiilor si adultilor cu aceasta boala au un declin progresiv al functiei renale.
Cei cu o forma agresiva de boala pot evolua catre insuficienta renala terminala in primii doi pana la trei ani dupa diagnostic. Medicamentele corticosteroide si imunosupresoare pot reduce nivelul proteinelor in urina (proteinuria) si pot ameliora functia renala la unii pacienti, dar rezultatele nu sunt semnificative. Tratamentul este adesea orientat spre controlul tensiunii arteriale si al nivelului colesterolului, ceea ce poate contribui la cicatrizare.
Glomerulonefrita mezangio-proliferativa este o boala rara, cronica in care portiuni din glomeruli sunt largite. Copiii mari si adultii tineri sunt mai frecvent afectati de aceasta boala, ea aparand ceva mai frecvent la barbati.
Glomerulonefrita mezangio-proliferativa poate progresa spre insuficienta renala terminala, dar daca pierderea proteinelor in urina poate fi controlata, exista sanse bune de a evita aparitia leziunilor renale pe termen lung. Daca nu raspundeti la tratamentul medicamentos si simptomele persista, deseori afectiunea poate evolua spre stadiile terminale de boala renala.
Nefropatia diabetica pare a fi cea mai frecventa cauza de boala renala terminala. Cu cat aveti diabet de mai multa vreme, cu atat creste riscul de afectare renala. Nivelurile crescute de zahar in sange (glucoza) ce caracterizeaza diabetul pot duce la cicatrizarea si cresterea fluxului sangvin renal. Acestea creeaza o tensiune suplimentara asupra glomerulilor si cresc tensiunea arteriala.
Controlul hipertensiunii arteriale cu medicamente din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) poate intarzia dezvoltarea bolii renale terminale. Odata cu aparitia unui nivel crescut de proteine in urina, stadiul terminal de boala renala apare in 5 pana la 10 ani.
Unele boli care afecteaza alte organe pot produce si afectare glomerulara. Acestea includ lupusul eritematos sistemic, amiloidoza, hipertensiunea arteriala, cancerul, hepatita C si SIDA.
Exista, de asemenea, si alte tipuri ale bolii, cum ar fi: glomerulonefrita infectioasa, glomerulonefrita membranoproliferativa si glomerulonefrita autoimuna.
Glomerulul este o structura mica in forma de bila, care face parte din nefron. Un nefron este format dintr-un glomerul si un mic tub de colectare a fluidului. Ambele sunt structuri cheie ale rinichiului.
Vasele de sange capilare, sau glomerulii sunt filtre mici care elimina deseurile din sange. Aceste reziduuri se transforma in urina. Fiecare glomerul se ataseaza la deschiderea unui tub.
Apoi, sangele filtrat revine in fluxul sanguin. Urina care contine impuritatile din sange este excretata in vezica. Tuburile retin substante importante, cum ar fi proteinele. Urina trece, apoi, de la rinichi la vezica printr-un tub numit ureter si iese din corp prin urina. Cand aceste filtre devin inflamate, individul incepe sa sufere de glomerulonefrita.
Aceasta boala reduce capacitatea rinichilor de a filtra sangele in mod corect. Deseurile se colecteaza in sange, iar rinichii ar putea sa nu mai functioneze.
Starea provoaca, de asemenea, o lipsa de proteine in sange, deoarece le elimina din organism prin urina, in loc sa intre in sange.
Cauza este adesea neclara, dar exista anumiti factori care ii pun pe oameni sub risc de glomerulonefrita.
Glomerulonefrita post-streptococica poate aparea in urma unor infectii streptococice in gat sau, in cazuri mai rare, de impetigo, o infectie a pielii. Cauza nu mai este atat de des intalnita datorita tratamentelor pentru acest tip de infectii.
Bolile infectioase, cum ar fi tuberculoza (TBC) si sifilisul, pot duce la glomerulonefrita. Acest lucru este valabil si pentru endocardita bacteriana, o infectie a valvei cardiace. Infectiile virale, cum ar fi HIV, hepatita B si hepatita C, pot creste riscul.
Glomerulonefrita acuta se poate dezvolta in glomerulonefrita cronica sau poate afecta pe termen lung starea pacientului.
Factorii genetici pot juca un rol, dar persoanele cu glomerulonefrita nu au, in mod normal, un membru al familiei care sa sufere de aceasta conditie.
Utilizarea pe termen lung a unor medicamente, inclusiv a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (NSAIDS), cum ar fi ibuprofenul sau aspirina, poate creste riscul.
Persoanele cu limfom Hodgkin, boala celulelor secera si bolile sistemice, in special diabetul, prezinta un risc mai mare.
Cicatrizarea glomerulilor poate duce, de asemenea, la glomerulonefrita.
Anumite afectiuni, cum ar fi lupusul si diabetul, pot provoca cicatrizarea glomerulilor, cunoscuta si sub numele de glomeruloscleroza sau scleroza glomerulilor.
Cicatricile apar atunci cand factorii de crestere activeaza celulele glomerulare pentru a produce material cicatricial.
Tensiunea arteriala ridicata poate deteriora rinichii si poate afectarea functionarea normala a acestora. In acelasi timp, rinichii joaca un rol important in reglarea tensiunii arteriale. Glomerulonefrita poate provoca hipertensiune arteriala din cauza afectarii functiei renale.
Semnele si simptomele glomerulonefritei depind de forma bolii (acuta sau cronica) si cauza. Afectiunea poate fi descoperita in urma simptomelor sau a unei analize urinare de rutina.
Simptome rinichi bolnavi
Deoarece multi oameni nu prezinta simptome, boala poate fi descoperita in urma unui control de rutina, a unor verificari a hipertensiunii arteriale sau a starii de oboseala. Diagnosticul poate fi dificil, deoarece cauzele sunt deseori necunoscute.
Principalele teste efectuate sunt analizele de urina pentru detectarea sangelui sau a proteinei in urina, testarea antigenelor si anticorpilor din sange.
Testarea functiei renale presupune examinarea probelor de sange si urina care arata nivelul anumitor substante eliberate de rinichi, cum ar fi sodiul, clorul, potasiul, uree si creatinina. De asemenea, mai poate fi verificat si daca pacientul produce mai putin urina decat este normal.
O biopsie renala implica folosirea unui ac mic cu ajutorul caruia se preia o mostra de tesut din rinichi. Biopsia releva stadiul si gravitatea bolii.
Testele imagistice pot fi efectuate daca exista dovezi de deteriorare a rinichiului. Printre aceste teste se numara radiografia, ecografia si tomografia computerizata (CT).
Glomerulonefrita poate afecta rinichii, pana in punctul in care acestia isi pierd capacitatea de filtrare. Ca rezultat, niveluri periculoase de lichide, electroliti si deseuri se acumuleaza in corp.
Posibilele complicatii ale glomerulonefritei includ:
Pierderea functiei de filtrare a nefronului poate duce la acumularea rapida a deseurilor. In acest caz, pacientul ar putea avea nevoie urgenta de dializa.
Rinichii isi pierd treptat capacitatea de filtrare. Daca functia renala ajunge la mai putin de 10 procente din capacitatea normala, se ajunge la insuficienta renala in stadiu terminal. In acest punct, persoana in cauza necesita dializa sau transplant de rinichi pentru a ramane in viata.
Deteriorarea rinichilor si acumularea de deseuri din sange poate determina cresterea tensiunii arteriale.
In acest caz, acumularea de prea multe proteine in urina inseamna prea putine proteine in sange. Sindromul nefrotic poate fi asociat cu colesterolul si umflarea pleoapelor, picioarelor si abdomenului.
Evolutia bolii depinde de cauza afectiunii si de severitatea complicatiilor, in particular hipertensiunea arteriala si pierderea de proteine in urina. Majoritatea formelor de glomerulonefrita cronica progreseaza lent si duc la pierderea treptata a functiei renale (insuficienta renala cronica). Insuficienta renala cronica poate fi incetinita prin controlul atent al simptomelor.
Tratamentul glomerulonefritei si rezultatul depinde de:
Unele cazuri de glomerulonefrita acuta, in special cele care au aparut in urma unei infectii streptococice, se pot rezolva de la sine si nu necesita tratament.
Desi se poate vindeca de una singura, medicul poate prescrie antibiotice pentru a ucide agentii patogeni care cauzeaza infectia streptococica.
Daca exista o cauza fundamentala, cum ar fi hipertensiunea arteriala, o infectie sau o boala autoimuna, tratamentul va fi indreptat catre cauza principala.
In general, scopul acestui tratament pentru rinichi este de a va proteja rinichii de alte daune.
Terapii pentru tratarea insuficientei renale
Glomerulonefrita acuta si insuficienta renala acuta pot fi tratate prin dializa. Astfel, poate fi eliminat excesul de lichid, iar hipertensiunea arteriala poate fi tinuta sub control. Singurele terapii pe termen lung in cazul bolii renale in stadiu terminal sunt dializa si transplantul de rinichi. Daca transplantul nu este posibil, de multe ori din cauza starii de sanatate precare, dializa este singura optiune.
Cele mai bune plante medicinale pentru rinichi sunt patrunjelul, coriandrul, coada-calului, papadia, brusturele si Gynostemma. Brusturele este un diuretic natural prin care corpul elimina excesul de lichid. Aceasta ajuta la curatarea sistemului urinar. Brusturele ajuta si la detoxifierea sangelui si la imbunatatirea circulatiei.
De asemenea, un regim hipoproteic (dieta slaba in proteine) poate fi de mare ajutor in cazul bolnavilor de glomerulonefrita.
Nu exista nicio modalitate de prevenire a formelor de glomerulonefrita. Cu toate acestea, exista cateva sfaturi care ar putea fi benefice:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…