Fontanela este o zona moale, acoperita de o membrana fibroasa, la nivelul craniului bebelusilor. Aflati mai multe despre fontanela la bebelusi din materialul urmator.
Fiecare copil se naste cu zone moi (fontanele) in crestetul capului. In timpul nasterii sunt necesare pentru a permite capului relativ mare al copilului sa treaca prin canalul de nastere. Pentru aceasta, capul trebuie sa se adapteze la acest spatiu mic.
Un craniu complet format nu ar putea face acest lucru. Asadar, oasele craniului nu sunt bine unite la nastere, iar nou-nascutii au zone in partea superioara a craniului in care oasele nu sunt lipite intre ele.
Fontanela la bebelusi variaza in marimi. In general, cu cat sunt mai mari, cu atat trece mai mult timp ca sa se inchida. La unii bebelusi, oasele se unesc dupa aproximativ 9 luni de la nastere. La altii, procesul dureaza 2 ani. Media este de 12-18 luni.
Parintii sunt preocupati in mod deosebit de zonele moi ale capului copilului. Unele mame se tem sa atinga sau sa samponeze moalele capului ca sa nu afecteze creierul copilului. De fapt, creierul bebelusului este bine protejat de membrana groasa, aflata sub zonele moi. Parintii nu au de ce sa se teama ca ar putea face rau doar atingand crestetul capului copilului.
Este complet firesc sa aveti un pic de reticenta in a atinge zona moale din partea de sus a capului copilului, mai ales dupa ce ati observat ca pulseaza (fontanela pulsatila) in acelasi timp cu bataile inimii bebelusului sau se umfla un pic atunci cand micutul se incordeaza.
Insa nu va trece mult pana cand va veti obisnui cu aceasta zona moale si nu veti simti o nevoie la fel de mare sa il protejati. Plus ca, dupa un anumit timp, locul se va inchide complet.
Principalele zone moi sunt formate din doua fontanele – una in crestetul capului si a doua, mai mica, spre ceafa. Acestea sunt goluri intre oasele craniului.
Craniul unui bebelus este format din cinci oase principale: doua oase frontale, doua oase parietale si un os occipital. Acestora li se alatura suturile fibroase, cele care permit miscarea care faciliteaza nasterea si dezvoltarea creierului.
Fontanela posterioara este in forma de triunghi. Se afla la jonctiunea dintre sutura sagitala si sutura lambdoida. La nastere, craniul prezinta o mica fontanela posterioara, cu o zona deschisa acoperita de o membrana dura, in care cele doua oase parietale se alatura osului occipital (la lambda). Fontanelele posterioare se osifica in 6-8 luni de la nastere. Aceasta se numeste osificare intramembranoasa. Tesutul conjunctiv mezenchimal se transforma in tesut osos.
Fontanela anterioara (fontanela bregmatica) este un spatiu plin cu o membrana in forma de diamant, situat intre cele doua oase frontale si cele doua oase parietale ale craniului fetal in curs de dezvoltare. Aceasta nu se inchide pana la aproximativ 18 luni de la nastere. Se afla la jonctiunea suturii coronare si a suturii sagitale. Fontanela fetala anterioara poate fi palpata pana la 18 luni. Cu toate acestea, in cazul unei displazii cleidocraniane, inchiderea se amana de multe ori pana la 8–24 luni sau nu se inchide niciodata. Examinarea unui sugar implica palparea fontanelei anterioare.
Cate doua fontanele mai mici sunt localizate pe fiecare parte a capului:
In timpul nasterii, fontanelele le permit placilor osoase ale craniului sa se flexeze, iar capul copilului poate sa treaca prin canalul de nastere. Osificarea oaselor craniului face ca fontanela anterioara sa se inchida dupa 9 pana la 18 luni. Fontanelele sfenoidale si posterioare se inchid in primele luni de viata. In cele din urma, inchiderile formeaza suturile neurocraniului. In afara de fontanelele anterioare si posterioare, fontanelele mastoide si fontanelele sfenoidale sunt, de asemenea, extrem de importante.
Fontanelele permit modelarea craniului pe masura ce creierul se dezvolta mai repede decat se poate extinde osul din jurul sau.
In primul rand, ii permite cutiei craniene sa fie mai maleabila in timpul nasterii, ceea ce reprezinta o lucru deosebit de important, deoarece capul bebelusilor este mai mare fata de dimensiunea pelvisului matern, care este limitata in urma modificarilor evolutive date de mersul pe doua picioare.
De asemenea, fontanelele ii permit cutiei craniene sa se adapteze la dezvoltarea creierului in mod continuu dupa nastere, lucru oarecum unic la oameni, comparativ cu alte primate. De exemplu, s-a constatat ca rata cresterii creierului la om a fost mai mult sau mai putin modificata fata de dezvoltarea embrionara prin dezvoltarea sugarului in comparatie cu maimutele (macacii), la care dezvoltarea descreste semnificativ dupa nastere.
Fontanelele pot avea dimensiuni diferite de la copil la copil. Daca fontanela este mica, de obicei se va mari in primele cateva luni. In schimb, cele mari tind sa devina mai mici odata cu trecerea timpului. Dimensiunea medie este de aproximativ 2 centimetri pentru cea anterioara (fontanela mare), dar poate fi chiar mai mare. Fontanela posterioara, cunoscuta si sub denumirea de fontanela mica, masoara in general 0,5 cm, dar poate ajunge si la 2 cm.
Fontanelele pot parea (si se simt) fragile, insa exista o veste extrem de buna. Acestea sunt bine protejate de o membrana dura. Asta inseamna ca pot fi atinse usor. De fapt, nu veti putea evita sa intrati in contact cu fontanelele bebelusului pentru ca acest lucru face parte din rutina zilnica privind ingrijirea. Veti atinge inevitabil fontanelele cand ii samponati delicat parul sau ii tineti usor capul in palme.
In cele din urma, oasele din craniul copilului vor acumula suficiente minerale pentru a se uni complet, iar aceste goluri se vor inchide. Este posibil sa nici nu observati ca fontanela posterioara (fontanela mica) s-a inchis. Aceasta se inchide, de obicei, cand copilul are in jur de 3 luni, insa uneori se poate inchide chiar la nastere. Totusi, partea din fata ramane deschisa in cel de-al doilea an de viata al bebelusului (pentru a-i oferi creierului spatiul de care are nevoie pentru a se dezvolta). Cu toate acestea, pana cand cel mic va implini varsta de 19 luni, aceasta ar trebui sa fie deja inchisa.
Oasele craniului nu se inchid complet in copilarie, deoarece creierul si corpul au inca nevoie de spatiu pentru a se dezvolta. Cu toate acestea, odata ce oasele cresc pana vor umple spatiul liber si medicii nu mai pot simti acele goluri, fontanelele sunt considerate inchise. Fontanelele nu se inchid toate in acelasi timp. Procesul poate dura doi ani sau chiar mai mult. Cele sase fontanele se inchid in aceasta ordine:
Lista de mai sus cuprinde o serie de perioade medii de timp de inchidere. O fontanela se poate inchide mai devreme sau mai tarziu si poate fi in continuare normala.
Vigantolul se administreaza ca adjuvant in inchiderea fontanelei la cei mici. De obicei, se administreaza 1-2 picaturi de Vigantol pe zi pana la varsta de 2 ani.
O ecografie la cap este un test sigur si nedureros care foloseste ultrasunete pentru a reprodue imagini ale creierului.
In timpul examinarii, un aparat cu ultrasunete trimite unde sonore catre cap, in timp ce imaginile sunt inregistrate pe un computer. Imaginile alb-negru arata structura interna a creierului, inclusiv ventriculele (cavitatile pline de fluid din creier) si vasele de sange.
Ecografiile la cap se fac doar la bebelusii cu varsta mai mica de 6 luni, ale caror oase ale craniului nu s-au dezvoltat complet impreuna. Acest test se face pana la aceasta varsta pentru ca oasele blocheaza patrunderea undelor cu ultrasunete. Fontanela asigura o deschidere pentru ca undele sonore sa treaca si sa ajunga la creier.
Ecografia la cap se face in sectia de radiologie a unui spital sau intr-un centru de radiologie. Parintii isi pot insoti, de obicei, copilul pentru a-i oferi liniste si sprijin.
Ecografia capului se poate face cu copilul asezat pe burta sau pe spate, sau chiar in bratele parintelui, daca este necesar. Camera este de obicei intunecata, astfel incat imaginile pot fi vazute clar pe ecranul computerului. Medicul aplica un gel clar si cald pe scalpul copilului, peste fontanela. Acest gel ajuta la transmiterea ultrasunetelor.
Tehnicianul va misca apoi o sonda mica (traductor) peste gelul aplicat. Sonda emite unde sonore de inalta frecventa, in timp ce un computer masoara felul in care undele sonore revin inapoi. Computerul transforma aceste unde sonore in imagini care urmeaza sa fie analizate.
Procedura dureaza de obicei intre 15 si 30 de minute.
Unii parinti ar putea simti o reticenta in a atinge fontanelele. ”Am apasat pe fontanela!”, declara o multime dintre ei, ingrijorati ca ar putea produce vreo dauna micutului. Cu toate acestea, nu este nevoie sa va faceti griji sau sa evitati atingerea fontanelelor, deoarece acestea sunt protejate de o membrana sau un strat de tesut dur.
Modificarile sau anormalitatile fontanelelor pot oferi indicii despre dezvoltarea si sanatatea copilului. Acesta este motivul pentru care medicul sau asistenta copilului examineaza fontanelele copilului in timpul verificarilor de rutina. De exemplu, inchiderea intarziata a fontanelelor sau o fontanela marita pot fi asociate cu o serie de afectiuni medicale.
Cand atingeti fontanela, ar trebui ca aceasta sa se simta ferm cu o usoara curba spre interior. Multi parinti se ingrijoreaza de faptul ca fontanelele sunt ”infundate” (lasate) si ca acesta este un semn de deshidratare (nu are suficiente lichide in corp). Cu toate acestea, desi o fontanela se poate lasa atunci cand bebelusul este deshidratat sever, exista multe alte semne de deshidratare care apar inainte ca o fontanela sa se scufunde. De obicei, deshidratarea apare atunci cand copilul nu este hranit bine sau pierde lichide prin varsaturi sau diaree. Consultati imediat medicul daca bebelusul prezinta semne de deshidratare.
Fontanelele copilului tau se pot umfla sau pot prezenta o ridicatura atunci cand plang, insa revin la forma initiala, cea plata sau usor curbata, atunci cand se opreste din plans. Acesta nu este un motiv de ingrijorare.
O fontanela bombata care nu revine la normal poate fi un semn al unei afectiuni grave, cum ar fi o infectie sau inflamatie la creier. Consultati imediat medicul, mai ales daca bebelusul are febra sau este neobisnuit de somnoros.
Ingrijirea fontanelelor bebelusului presupune sa invatati la ce trebuie sa fiti atenti si sa intelegeti ca acest lucru este normal.
Puteti fi bland, dar nu trebuie sa va fie teama sa atingeti sau sa protejati excesiv capul copilului. Cu toate ca exista acest spatiu dintre oase, o membrana dura aflata peste acest gol protejeaza tesutul moale si creierul. Asa ca puteti fara probleme sa:
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…