Encefalita este inflamatia creierului, cauzata de cele mai multe ori de o infectie virala. Aflati mai multe despre aceasta afectiune din materialul urmator.
Encefalita este o infamatie grava a creierului, rar intalnita, cauzata cel mai adesea de virusuri. Encefalita incepe cu simptome asemanatoare gripei, cum ar fi temperatura ridicata, dureri de cap si dureri articulare. Simptomele mai grave, cum ar fi confuzia mentala, starea de somnolenta sau convulsiile se pot instala in urmatoarele ore.
In cazuri rare, encefalita poate pune viata pacientului in pericol. Diagnosticarea si tratarea bolii in timp util sunt importante, deoarece este dificil sa se prevada modul in care encefalita va afecta fiecare individ in parte.
In Statele Unite, encefalita este responsabila pentru aproximativ 19.000 de spitalizari, 230.000 de zile de spitalizare si 650 milioane dolari costuri de spitalizare.
Aproximativ 15% din cazurile de encefalita apar la populatia infectata cu HIV.
Exista mai multe tipuri de encefalita ce prezinta cauze diferite.
Encefalita acuta este o inflamatie a creierului care apare, de obicei, fie din cauza unei infectii virale, fie din cauza faptului ca propriul sistem imunitar al organismului ataca gresit tesutul cerebral. In medicina, „acut” inseamna ca apare brusc si se dezvolta rapid. De obicei, necesita ingrijiri urgente.
Cauzele cele mai frecvente sunt:
In acest caz, inflamatia apare ca urmare directa a unei infectii, care este adesea virala. Cel mai adesea infectiile sunt provocate de virusul herpes simplex sau varicelo-zosterian. Doar in cazuri rare, infectia este bacteriana sau cauzata de o ciuperca.
Inflamatia este cauzata de sistemul imunitar ce reactioneaza la o infectie anterioara. Inflamatia poate sa apara si la cateva zile, saptamani sau, uneori, luni dupa infectia initiala. Encefalita post-infectioasa poate fi o complicatie rara a unor infectii comune, cum ar fi: pojar, oreion, gripa, rujeola, etc.
Inflamatia apare din cauza dereglarii sistemului imunitar ce reactioneaza la o cauza neinfectioasa, cum ar fi o tumoare.
Inflamatia se dezvolta lent in decursul mai multor luni si poate fi rezultatul unei boli, cum ar fi HIV, sau, in unele cazuri, nu exista niciun motiv evident.
Exista mai multe tipuri de encefalita cronica, incluzand:
Encefalita letargica (EL) este o forma grava si rara a encefalitei. De la sfarsitul secolului al XVI-lea, in diferite tari europene s-au raportat izbucniri epidemice de boala care pare cel putin similara cu EL. Numele afectiunii a fost dat de neurologul Constantin Von Economo, in 1916, intr-un stadiu incipient al epidemiei care a avut loc in timpul si dupa primul razboi mondial.
Rapoartele moderne sugereaza ca probabil o jumatate de milion pana la un milion sau mai multi oameni au fost afectati, dintre care aproximativ o treime au murit. Pacientii care au supravietuit bolii au dezvoltat adesea o forma a bolii Parkinson numita boala Parkinson post-encefalita, care provoaca dizabilitati neurologice grave.
Pana in prezent, cauza este necunoscuta. Mai multe opinii au sustinut ca a pornit de la epidemia de gripa din 1919 ca fiind un sindrom acut viral sau postviral. Exista studii mai recente care leaga encefalita letargica de o infectie streptococica. Aceasta se pot dovedi mai convingatoare decat teoria gripei.
Exista, de asemenea, mai multe tipuri de encefalita raspandite de tantari (encefalita japoneza, virusul West Nile) si de capuse (encefalita de capusa). Aceasta afectiune poate fi cauzata si de rabie.
Afectiunea este contagioasa, fiind produsa de o infectie cu virus. Poate fi transmisa prin stranut, tuse sau contact direct cu persoana afectata.
Initial, encefalita se manifesta prin semne si simptome usoare, care se pot agrava, insa, foarte rapid.
Encefalita debuteaza cu simptome asemanatoare gripei, cum ar fi:
Alte simptome agravante pot aparea la scurt timp dupa debutul bolii. Acestea pot include:
De asemenea, bolnavii pot manifesta sensibilitate la lumina puternica (fotofobie), incapacitate de a vorbi si de a-si controla miscarile corporale. Pierderea sensibilitatii in anumite parti ale corpului, slabiciunea musculara, halucinatiile si pierderile de memorie pot fi regasite la pacientii cu encefalita.
Deoarece semnele si simptomele de encefalita pot varia de la simptome foarte usoare pana la cele care pot pune viata in pericol, oricine se confrunta cu aceste manifestari ar trebui sa consulte imediat un medic.
Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu au semne sau simptome.
Aproximativ 20% din oameni dezvolta o infectie usoara denumita febra West Nile. Semnele si simptomele frecvente includ:
La mai putin de 1% dintre persoanele infectate, virusul provoaca o infectie neurologica grava, incluzand inflamatia creierului (encefalita) si a membranei care inconjoara creierul si maduva spinarii (meningita).
Semnele si simptomele infectiilor neurologice includ:
Meningita si encefalita pot fi printre cele mai terifiante boli. Meningita bacteriana si encefalita virala pot provoca rapid decesul, chiar si in cazul persoanelor sanatoase. Supravietuitorii pot suferi sechele neurologice de durata, printre care pierderi de memorie si convulsii. Meningita virala, in schimb, le provoaca pacientilor dureri de cap si intepenirea gatului, insa recuperarea fara echivoc este obiectivul principal.
Meningita este o inflamatie a celor trei membrane care acopera creierul si maduva spinarii (meningele). Encefalita este o inflamatie acuta a creierului (parenchimul creierului).
Factorii care pot creste riscul de encefalita sunt:
Unele tipuri de encefalita sunt predominante sau mai severe la anumite grupe de varsta. In general, copiii mici si adultii in varsta prezinta un risc ridicat de a dezvolta encefalita virala. Encefalita provocata de virusul herpes simplex tinde sa fie mai frecventa la persoanele intre 20 si 40 de ani.
Persoanele cu diverse afectuni ce slabesc sistemul imunitar sunt mai predispuse la diferite infectii virale.
Virusurile de tantari sau capuse sunt frecvente in anumite regiuni geografice.
Activitatile lucrative in aer liber implica o expunere mai mare la capuse sau tantari, sporind riscul de encefalita.
Afectiunile cauzate de tantari si capuse tind sa fie mult mai raspandite in timpul verii si inceputul toamnei.
La sugari si copii mici, semnele si simptomele pot include:
Nou-nascutii si copiii mici care prezinta semne sau simptome ale encefalitei trebuie tratati de urgenta.
Repelentele anti-insecte nu sunt recomandate in cazul sugarilor cu varsta mai mica de 2 luni. In schimb, puteti sa-i tineti pe cei mici intr-un carucior dotat cu plasa de tantari.
Pentru copiii mai mari, repelentele cu DEET (Diethyl-meta-toluamide) de 10 pana la 30% sunt considerate sigure. Produsele care contin atat DEET, cat si produsele de protectie solara nu sunt recomandate copiilor, deoarece reaplicarea va expune copilul la prea mult DEET.
Sfaturi pentru utilizarea repelentului impotriva tantarilor la copii
Uneori poate fi dificil de diagnosticat aceasta afectiune deoarece simptomele manifestate sunt similare cu cele ale altor afectiuni, cum ar fi meningita. Metodele de diagnosticare folosite sunt: scanarile RMN sau CT, punctiile lombare sau electroencefalograma.
Teste imagistice (CT sau RMN) permit evidentierea gradul de inflamare a creierului si diferentierea encefalitei de alte afectiuni cerebrale, cum ar fi accidentul vascular cerebral, tumori cerebrale si anevrisme.
Punctia lombara, cunoscuta si sub denumirea de punctie spinala, presupune recoltarea unui esantion din lichidul cefalorahidian din maduva spinarii. Analiza compozitiei lichidulului cefalorahidian pune in evidenta existenta unei infectii, permite stabilirea unui diagnostic clar si ajuta in luarea unor decizii optime de tratament (cum ar fi alegerea corespunzatoare a antibioticelor).
Electroencefalografia (EEG) este o metoda de monitorizare a activitatii cerebrale in timpul careia mici electrozi sunt plasati pe scalp. Inregistrarea unei activitati electrice anormale a creierului poate sustine un diagnostic de encefalita.
Alte teste de sange, urina sau alte fluide ale corpului pot ajuta in stabilirea diagnosticului de encefalita. Depistarea unor anticorpi specifici in sange poate identifica unele cauze virale de encefalita, inclusiv virusurile transmise de tantari sau virusurile ce cauzeaza mononucleoza, citomegalovirus si toxoplasmoza.
Encefalita este o afectiune ce necesita tratament urgent, de aceea manifestarea simptomelor specifice impune solicitarea asistentei medicale de urgenta. Tratamentul se acorda in unitatile de terapie intensiva si vizeaza stoparea procesului infectios, controlul simptomelor (febra, convulsii sau deshidratare) si prevenirea complicatiilor.
Pentru encefalita infectioasa provocata de virusul herpex simplex sau varicelo-zosterian este eficient tratamentul cu aciclovir. Tratamentul poate fi administrat inainte de a sti cauza exacta a infectiei, fiind cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme. Aciclovirul se administreaza intravenos, de trei ori pe zi, doua-trei saptamani. In cazuri rare, in care o infectie bacteriana sau fungica produce encefalita, tratamentul consta in antibiotice sau medicamente antifungice.
Encefalita post-infectioasa este tratata cu doze mari de corticosteroizi injectabili. Durata tratamentului este stabilita in functie de gravitatea afectiunii. Acestia reduc nivelul de inflamare din interiorul creierului, astfel ca ameliorarea simptomelor poate sa apara la unele persoane chiar la cateva ore dupa inceperea tratamentului. Daca organismul nu raspunde la tratamentul cu corticosteroizi, poate fi recomandata terapia cu imunoglobulina ce ar permite reglarea sistemului imunitar.
Controlul simptomelor se poate realiza prin medicatie suplimentara. Astfel, febra si durerile de cap pot fi calmate prin administrarea de antitermice si antiinflamatoare, cum ar fi: paracetamol (acetaminophen), ibuprofen, aspirina. Convulsiile pot fi controlate cu medicatie anticonvulsiva (fenobarbital).
Acupunctura poate fi o varianta buna de tratare a afectiunii. Specialistii recomanda, de asemenea, consumarea cat mai multor legume si fructe si evitarea alcoolului cafelei si fumatului. Vitamina C, echinaceea si ceaiul verde pot avea efecte benefice in tratarea encefalitei.
Desi majoritatea persoanelor se recupereaza fara probleme dupa aceasta afectiune, boala poate provoca si unele complicatii semnificative, ce uneori pot fi fatale. In unele cazuri, persoanele raman afectate de una sau mai multe complicatii, pe termen lung, cauzata de deteriorarea creierului.
Cele mai frecvente complicatii includ:
Cel mai bun mod de a preveni encefalita virala este de a respecta masurile de precautie ce vizeaza evitarea expunerii la virusurile ce pot cauza boala:
Importanta este si vaccinarea impotriva varicelei, oreionului, rubeolei, rujeolei si gripei. Encefalita e o complicatie rara a acestor boli.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…