Anchiloglosia sau „limba scurta” este o problema prezenta la nastere, care restrictioneaza miscarile limbii. Aflati din ce cauze unii copii se nasc cu frenul lingual scurt si cum poate fi corectata aceasta malformatie.
Anchiloglosia (cunoscuta si ca limba fixata, limba sudata sau limba scurta) este o afectiune prezenta la nastere care restrictioneaza capacitatea de miscare a limbii.
Copiii cu anchiloglosie au o banda de tesut neobisnuit de scurta, groasa sau stransa (frenul lingual) care leaga partea de jos a varfului limbii de cavitatea bucala. Aceasta poate afecta procesul de alaptare. Persoanele cu anchiloglosie (denumita popular ata sub limba) pot intampina dificultati in a-si scoate limba sau de a misca limba dintr-o parte in alta. De asemenea, din cauza acestei anomalii, copilul poate avea probleme in timp ce mananca, vorbeste si inghite.
Exista insa si cazuri in care persoana nu intampina dificultati. In unele situatii, problema poate fi corectata doar cu o procedura chirurgicala simpla.
Limba si partea de jos a cavitatii bucale fuzioneaza in timp ce embrionul se dezvolta in uter. Pe masura ce fatul se dezvolta, limba se desprinde de partea de jos a gurii. In cele din urma, partea inferioara a limbii mai ramane legata de cavitatea bucala doar printr-un cordon subtire de tesut – frenul lingual.
Pe masura ce copiii cresc, de obicei, frenul lingual se subtiaza si se micsoreaza. In cazul copiilor afectati de anchiloglosie, frenul ramane gros si nu se retrage, iar acest lucru face dificila miscarea limbii.
Motivul pentru care se intampla acest lucru este in mare parte necunoscut, desi in unele cazuri, anchiloglosia a fost asociata cu anumiti factori genetici.
Desi anchiloglosia poate afecta pe oricine, afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete. Problema pare ca se transmite intre membrii aceleiasi familii.
Simptomele anchiloglosiei pot fi usoare sau grave. Limba poate avea o forma de inima sau poate avea o crestatura (sant) in ea. In unele cazuri, anchiloglosia este suficient de usoara incat simptomele sa nu afecteze activitatile de zi cu zi ale persoanei.
Aceasta afectiune poate provoca urmatoarele simptome la sugari:
La copiii mici, simptomele anchiloglosiei sunt:
Mamele pot dezvolta, de asemenea, simptome daca alapteaza un sugar cu anchiloglosie, cum ar fi:
Pentru a crea un contact strans cu mamelonul in timpul alaptarii, un bebelus trebuie sa isi extinda limba peste linia maxilarului. Sugarii care au aceasta problema nu pot face, insa, acest lucru si incearca de multe ori sa-si foloseasca gingiile pentru a reusi sa se hraneasca. Iar acest lucru poate fi dureros.
Adevaratul impact al anchiloglosiei asupra vorbirii nu este clar inteles. Limba are nevoie de contact cu cerul gurii pentru a pronunta sunetele linguale ”t”, ”d”, ”z”, ”s”, ” n” si ”l”. Atunci cand miscarea limbii este grav restrictionata si nu poate ajunge la nivelul gurii, copilul poate avea probleme cu articularea (pronuntia) cuvintelor.
In majoritatea cazurilor, anchiloglosia este diagnosticata de catre medicul pediatru sau de catre un consilier in lactatie si alaptare. In urma unei examinari a suprafatei limbii, specialistul va observa si constata ca limba este legata la partea de jos a gurii, tragand limba in jos.
In cazul sugarilor, medicul ar putea folosi un instrument de screening pentru a verifica aspectului limbii si capacitatea acesteia de a se deplasa.
Tratamentul pentru anchiloglosie este controversat. Unii medici si consultanti in lactatie si alaptare recomanda corectarea imediata a problemei – chiar inainte ca nou-nascutul sa fie externat din spital. Altii prefera sa astepte o perioada.
Frenul lingual se poate slabi in timp, problema rezolvandu-se astfel de la sine. In alte cazuri, anchiloglosia se mentine fara a cauza probleme. In unele situatii, parintii trebuie sa ia legatura cu un consultant in lactatie pentru a rezolva problemele legate de alaptare. In plus, pot apela la serviciile unui specialist in vorbire (logoped) pentru a imbunatati sunetele si discursul copilului.
Tratamentul chirurgical al anchiloglosiei poate fi necesar in cazul in care afectiunea cauzeaza probleme. Printre procedurile chirurgicale la care pot fi supusi atat bebelusii, cat si copiii sau adultii, se numara frenotomia sau frenuloplastia.
Frenotomia linguala este o procedura chirurgicala simpla care poate fi facuta cu sau fara anestezie in spital sau in cabinetul medicului.
Medicul examineaza, in prima faza, frenul lingual si apoi foloseste foarfece sterile pentru a elibera frenul. Procedura este rapida iar disconfortul este minim, deoarece exista putine terminatii nervoase sau vase de sange in frenul lingual. Sangerarea (in cazul in care apare) este extrem de mica: o picatura sau doua de sange. In plus, bebelusul poate fi alaptat imediat dupa procedura.
Complicatiile unei frenotomii sunt rare. Printre acestea se numara sangerarea, infectia sau deteriorarea limbii sau a glandelor salivare. Exista, de asemenea, posibilitatea ca bebelusul sa ramana cu o cicatrice sau ca frenul sa se ataseze din nou la baza limbii.
Doctorul ar putea recomanda o procedura mai extinsa, cunoscuta sub numele de frenuloplastie, in cazul in care este necesara o reparatie suplimentara sau frenul lingual este prea gros pentru o frenotomie.
Frenuloplastia se face sub anestezie generala cu instrumente chirurgicale. Dupa eliberarea frenului, taietura este de obicei inchisa cu ajutorul unor suturi care se absorb singure pe masura ce limba se vindeca.
Complicatiile posibile ale frenuloplastiei sunt similare cu ale frenotomiei si sunt rare – sangerari, infectii sau leziuni ale limbii sau ale glandelor salivare. Copilul poate ramane cu o cicatrice din cauza naturii mai extinse a procedurii. In plus, pot aparea reactii adverse la anestezie.
Dupa o frenuloplastie, specialistul ar putea recomanda exercitii pentru limba. Acestea au rolul de a grabi miscarea limbii si de a reduce potentialul de cicatrizare.
Aceasta anomalie poate afecta dezvoltarea orala a unui bebelus, precum si modul in care acesta mananca, vorbeste si inghite. Iata o serie de complicatii anchiloglosie:
Pentru a fi alaptat, bebelusul trebuie sa-si tina limba peste gingiile inferioare. Daca nu este capabil sa-si miste limba sau sa o mentina in pozitia corecta, cel mic ar putea, mai degraba, sa mestece in loc sa suga. Din aceasta cauza, mamica se poate confrunta cu dureri semnificative de mamelon. In plus, bebelusul nu se hraneste in mod adecvat cu lapte matern. In cele din urma, in urma problemelor de alaptare, cel mic nu va avea parte de o nutritie buna si va intampina probleme de crestere.
Copiii cu anchiloglosie vor avea probleme in a pronunta anumite sunete – cum ar fi „t”, „d”, „z”, „s”, „r” si „l”.
Copiii mai mari sau adultii vor avea dificultati in a elimina resturile alimentare din gura. Acest lucru poate contribui la formarea cariilor dentare si la inflamatia gingiilor (gingivita). Anchiloglosia poate duce, de asemenea, la malocluzie si formarea unui spatiu intre cei doi dinti frontali inferiori.
De asemenea, anchiloglosia poate afecta activitati simple. De exemplu, persoanele care au aceasta problema nu pot manca o inghetata, nu-si pot atinge buzele cu limba, nu pot saruta sau canta la un instrument de suflat.
Majoritatea sugarilor si copiilor cu anchiloglosie se recupereaza complet fara tratament sau cu interventii chirurgicale minore.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…