Sunatoarea – beneficii, utilizari, contraindicatii

Sunatoarea (pojarnita) este recunoscuta de peste 2.000 de ani ca antidepresiv natural. Datorita proprietatilor calmante si sedative, sunatoarea este eficienta in insomnii, atacuri de panica, stari depresive, nervozitate, stres, migrene, dureri de stomac. Afla totul despre sunatoare si beneficiile ei si cum se utilizeaza.

Cuprins:

1. Informatii generale
2. Ce contine sunatoarea?
3. Moduri de utilizare si recomandari
4. Ce beneficii ofera sunatoarea?
5. Efecte adverse si contraindicatii

Informatii generale

Sunatoarea (Hypericum perforatum) este una dintre cele mai utilizate plante medicinale. Cunoscuta si sub denumirile populare de pojarnita, asunatoare, crucea voinicului, iarba Sfantului Ioan sau buruiana de naduf, sunatoarea este o planta erbacee, care creste spontan in zonele de campie si deal. Pentru industria fitofarmaceutica, ea poate fi cultivata in mod special sau recoltata din flora spontana.

Florile galbene de sunatoare sunt mici, cu cinci petale in forma de stea si sunt dispuse in inflorescente bogate. Frunzele ovale au pe suprafata si pe margini puncte negre (mici glande), care privite prin transparenta par perforate, de unde si denumirea „perforatum”. Sunatoarea infloreste in primele luni de vara (iunie-iulie), iar florile trebuie culese in zilele insorite, prin taiere cu foarfeca, dupa care se pun la uscat in camere bine aerisite si umbrite. Se pastreaza pana la 12 luni de la uscare, in pungi de hartie sau saculeti de panza, intr-un loc uscat si intunecat.

Sunatoarea are o istorie indelungata in medicina traditionala, fiind utilizata inca de acum 2.500 de ani pentru alungarea melancoliei si a gandurilor negre, dar si pentru ingrijirea ranilor, infectiilor sau arsurilor.

Ce contine sunatoarea?

Florile de sunatoare, recoltate in timpul infloririi, contin urmatoarele principii active:

• 6,5-15% taninuri de natura catechina;
• proantocianidine: catechina, epicatechina, leucocianidina;
• 2,5% flavonoide, in special hiperozid, rutozid, quercitina si camferol;
• bioflavonoide;
• acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic;
• uleiuri volatile, in special hipericina si pseudohipericina;
• vitamina C;
• vitamina A;
• colina;
• xantina;
• saruri minerale.

In fitoterapie se folosesc florile, tulpinile si frunzele tinere de sunatoare, aflate in partea de sus a plantei.

Actiune farmacologica si efecte terapeutice

Principala actiune farmacologica a sunatorii este cea antidepresiva. Aceasta se datoreaza uleiurilor volatile de tip hipericina, care, potrivit cercetarilor, inhiba monoaminoxidaza (MAO). Oamenii de stiinta au avansat ideea ca extractele pe baza de sunatoare sunt la fel de eficiente in combaterea depresiei usoare si medii ca inhibitorii MAO de sinteza. De asemenea, actiunea antidepresiva a preparatelor cu sunatoare are loc si prin intermediul xantinei si colinei, care inhiba resorbtia de serotonina la nivelul receptorilor cerebrali.

Uleiurile volatile si taninurile ofera florilor de sunatoare si actiune antiseptica, antibacteriana, antivirala, astringenta si cicatrizanta. Flavonoidele sunt raspunzatoare de actiunea antiinflamatoare, vasodilatatoare si hipotensiva. Acizii clorogenic si cafeic explica efectele hepatoprotectoare, colagoge si detoxifiante ale plantei.

Moduri de utilizare si recomandari

Preparatele pe baza de sunatoare pot fi utilizate:

• intern – sub forma de infuzie, tinctura, capsule cu pulbere, comprimate cu extract standardizat;
• extern – sub forma de cataplasme cu decoct sau tinctura, masaj cu unguent sau ulei esential.

Ceai de sunatoare

Ceaiul de sunatoare se prepara din doua lingurite de planta uscata la o cana cu apa clocotita. Se beau 2-3 cani pe zi. De asemenea, se poate prepara o infuzie concentrata obtinuta din doua linguri de planta la o cana cu apa, din care se iau cate doua linguri dupa mesele principale. Se foloseste pentru linistirea starilor de nervozitate si panica, pentru imbunatatirea somnului. De asemenea, ceaiul de sunatoare este bun pentru stomac, ficat si buna functionare a aparatului digestiv.

Tinctura de sunatoare

Se obtine dintr-un amestec de plante maruntite si alcool lasat la macerat. Se pun doua linguri de flori de sunatoare tocate in 100 mililitri de alcool, dupa care se lasa la macerat 2 saptamani. Daca nu o poti prepara acasa, in magazinele nauturiste gasesti o gama larga de produse cu tinctura de sunatoare. Aceasta se foloseste in cantitatile recomandate de un medic fitoterapeut, de obicei, diluata in ceai sau apa. In uz intern,tinctura de sunatoare este utila pentru a alunga depresia si oboseala. In uz extern, se pun cateva picaturi pe o compresa care se aplica pentru vindecarea ranilor sau reducerea inflamatiilor articulare.

Ulei de sunatoare

Si acesta se poate pregati acasa sau poate fi cumparat de la plafar. Pentru a prepara uleiul de sunatoare, ai nevoie de flori de sunatoare cat sa umpli bine un borcan de 800 g, peste care torni ulei de masline presat la rece. Lasi preparatul la macerat 2-3 saptamani, intr-un loc cald si insorit, dupa care strecori uleiul obtinut si il pastrezi intr-un recipient inchis ermetic intr-un loc uscat si intunecat. Poate fi folosit in cazul ranilor, eczemelor, pentru hidratarea pielii uscate sau pentru calmarea durerilor articulare sau a crampelor musculare. In acelasi scop pot fi aplicate si unguente cu sunatoare.

Capsule sau comprimate cu sunatoare

Extractul standardizat de sunatoare este inclus, de regula, in capsule sau comprimate. Aceste pastile de sunatoare se administreaza conform recomandarilor medicale in caz de insomnie, depresii usoare, astenie, migrene, probleme digestive, detoxifiere hepato-biliara.

Doze si reguli de administrare

Se recomanda ca administrarea preparatelor cu sunatoare sa se faca in timpul meselor sau imediat dupa aceea, pentru a evita problemele gastrice.

Iata cateva exemple de doze si produse ce pot fi folosite:

• tinctura de sunatoare: 1-2 ml de 3 ori pe zi;
• extract standardizat de sunatoare: 300 mg de 3 ori pe zi;
• ceai de sunatoare: 4 g de planta uscata de 2-3 ori pe zi.

In ceea ce priveste durata tratamentului, medicul fitoterapeut este cel care decide. In general, pentru depresia usoara, tratamentul dureaza intre 2 si 4 saptamani astfel incat preparatele sa-si faca efectul. Dar tratamentul nu trebuie intrerupt brusc, ci este bine sa se reduca dozele progresiv.

RETINETI! Solicitati avizul unui medic cu competenta in apifitoterapie inainte de a incepe un tratament cu oricare dintre produsele pe baza de sunatoare mentionate si pentru orice problema considerati ca aveti nevoie.

Ce beneficii ofera sunatoarea?

Consumul de sunatoare se asociaza cu numeroase beneficii pentru sanatate, indiferent ca vorbim despre ceaiul de sunatoare beneficii sau alte remedii. Multe dintre proprietatile terapeutice ale pojarnitei sunt demonstrate prin diverse studii clinice si de laborator. Iata care sunt acestea.

Sunatoarea proprietati – uz intern

• sedative,
• anxiolitice,
• antidepresive,
• antioxidante,
• astringente,
• antiseptice,
• antivirale,
• antispastice,
• colagoge,
• analgezice,
• antiinflamatoare.

Sunatoarea proprietati – uz extern

• cicatrizante,
• antiseptice,
• analgezice,
• antiinflamatoare.

Sunatoarea – beneficii

Sunatoarea este recunoscuta in literatura de specialitate si in practica medicala si traditionala pentru urmatoarele avantaje:

• imbunatatirea starii de spirit si tratarea tulburarilor depresive, nevrotice, anxioase;
• reducerea simptomelor de astenie si oboseala cronica;
• cresterea calitatii somnului prin combaterea insomniei;
• detensionarea nervoasa si alungarea stresului;
• alinarea durerilor de cap si de dinti;
• calmarea durerilor musculare si articulare;
• ameliorarea tusei si a altor simptome de raceala si gripa;
• atenuarea durerilor de stomac si a altor tulburari digestive;
• sustinerea functionarii ficatului si bilei si favorizarea detoxifierii;
• scaderea intensitatii simptomelor legate de menopauza sau sindrom premenstrual;
• grabirea vindecarii ranilor, arsurilor si prevenirea infectarii leziunilor.

Efecte adverse si contraindicatii

Sunatoarea nu da dependenta si poate fi consumata, de regula, in siguranta, atat timp cat sunt respectate dozele si indicatiile medicului specialist. In unele cazuri pot aparea si unele efecte secundare, motiv pentru care se impun precautii.

Printre efectele adverse ce pot fi provocate de sunatoare se numara: neplaceri gastrice (mai ales daca se administreaza pe stomacul gol), senzatie de oboseala, tulburari de somn, uscaciunea gurii, alergii cutanate sau reactii de fotosensibilitate.

Interactiuni cu alte plante medicinale sau medicamente

Sunatoarea prezinta un risc crescut de interactiuni nedorite cu unele plante, suplimente alimentare, medicamente sau chiar alimente. De aceea, este bine sa consultati un medic inainte de a lua orice remediu cu sunatoare.

Nu se recomanda asocierea consumului de sunatoare cu urmatoarele plante: ginkgo biloba, valeriana, passiflora, ceai negru.

Sunatoarea nu trebuie consumata in acelasi timp cu urmatoarele medicamente: anticonceptionale, ciclosporine, digoxina, teofilina, carbamazepina, fenitoina, triptani, anticoagulante, antiretrovirale utilizate in HIV/SIDA, antidepresive din clasa inhibitori ai recaptarii serotoninei.

Ar trebui evitat consumul de sunatoare impreuna cu narcotice sau bauturi alcoolice. De asemenea, consumul de cofeina trebuie limitat in timpul tratamentului cu sunatoare.

In ceea ce priveste interactiunea cu alimentele, se vor evita: branzeturile fermentate, pestele marinat, drojdia alimentara, berea, vinul.

RETINETI! Informati intotdeauna medicul daca utilizati sunatoarea inaintea prescrierii oricarui tratament.

Contraindicatii sunatoarea

Sunatoarea este contraindicata urmatoarelor categorii de persoane:

• pacienti cu tulburare bipolara, depresie majora, schizofrenie;
• pacienti cu boala Alzheimer;
• copii cu varsta sub 6 ani;
• gravide (sunatoarea in sarcina – risc de avort) sau femei care alapteaza;
• pacienti cu probleme de fertilitate.

Expunerea la soare este contraindicata in cazul persoanele care urmeaza un tratament cu sunatoare, deoarece hipericina (substanta activa din sunatoare) are efect fotosensibilizant.

Referinte:

https://www.doctissimo.fr/html/sante/phytotherapie/plante-medicinale/millepertuis.htm

Ovidiu BOJOR – Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z