Rubarba sau revent – o „leguma regala”, foarte apreciata in gastronomia britanica si germana, cunoscuta si in tara noastra, mai ales in Ardeal. Insa cu totii ar trebui sa profitam in lunile de vara de nutrientii care se ascund in tijele pline de culoare ale rubarbarului. Iata care sunt avantajele consumului de rubarba, dar si riscurile. Descopera si cateva retete sanatoase, usor de preparat.
Rubarba (Rheum palmatum) – cunoscuta si ca rubarbar, rabarbar, rabarbura sau revent – este o planta utilizata atat in gastronomie, cat si in fitoterapie. Considerata deopotriva leguma si fruct, este extrem de versatila, daca ne gandim ca poate fi inclusa cu usurinta atat in preparate sarate, cat si dulci.
Atentie! Se consuma doar tijele de rubarba, in special partile de culoare roz-visiniu. Frunzele nu sunt comestibile, deoarece contin toxine otravitoare si oxalati care pot provoca intoxicatii alimentare grave, uneori mortale.
Originara din Tibet, unde era folosita ca laxativ in medicina chineza, rubarba a ajuns pe continentul european, via Drumul Matasii, initial in Turcia, Grecia, Rusia si ulterior in intreaga Europa. S-a bucurat de apreciere si in bucataria anglo-saxona, influenta acesteia observandu-se si in zonele Transilvaniei populate de sasi. In tara noastra, rubarba se cultiva si se gateste in diverse feluri mai ales in satele din Brasov, Sibiu, Fagaras, Sighisoara, Mures, Cluj si altele din Ardeal.
Cultivarea rubarbei se face din seminte, care se seamana la sfarsitul iernii, sau din butasi, plantati la sfarsitul toamnei. Prefera solurile umede si locurile insorite. Recoltarea rubarbei este optima in perioada mai-iunie-iulie.
Aceasta planta are frunze mari, palmate, sustinute de tulpini viguroase, suculente, cu gust acrisor datorita continutului bogat in vitamina C (12 mg/100 g). Tijele de rubarba mai contin vitamina K, betacaroten, acid folic (vitamina B9), potasiu, magneziu, calciu (1 cana asigura 105 mg de calciu), fibre, tanini, flavonoide si alti antioxidanti. Fibrele din tijele de revent au proprietati deosebite fiind benefice atat pentru constipatie, cat si pentru diaree. Actiunea laxativa este sprijinita de derivati antracenici regasiti in compozitia rubarbei.
Ca orice leguma, are putine calorii, circa 15 calorii/100 g. Insa atunci cand este preparata cu zahar (dulceata, sirop, compot, tarte, prajituri), ea poate fi neprietenoasa cu silueta. Spre exemplu, 100 de grame de compot de revent poate ajunge la 120 de calorii si peste 30 de grame de carbohidrati.
Alegeti tije viguroase, ferme, lipsite de pete sau zone alterate. Tijele se curata, se spala si se folosesc sub forma de:
Utilizarea rubarbei este omniprezenta in gastronomia Angliei, fiind supranumita o leguma regala, servita alaturi de preparate din carne (rata, iepure) sau peste, precum si in compoturi, crumbles, creme, tarte. Este apreciata si in Franta, Belgia, Germania, Polonia, chiar si in Afganistan si Iran. In Italia se prepara un lichior, Rabarbaro Zucca, reputat in trecut pentru tratarea ficatului.
In Transilvania se prepara o supa revigoranta din revent. Insa datorita gustului acrisor, poate fi considerata si ciorba cu rubarba. Ingrediente: 3 cartofi, 2 morcovi, 2-3 tulpini de rubarba, 1 pastarnac, o bucata de telina, 1 ceapa verde, frunze de menta, ulei de masline. Se pregateste ca orice ciorba de legume.
Ingrediente: 3 cani de tulpini de revent tocate, 3 oua, 200 g zahar, 1 cana de lapte, 1 pahar de ulei, 1 cana de faina, 1 plic praf de copt, coaja de lamaie, vanilie, scortisoara, un praf de sare. Intr-un vas mare bate ouale cu zaharul pana se omogenizeaza, adauga lapte, ulei, faina, praf de copt si aromele. Se pune compozitia intr-o tava, se adauga rubarba si optional nuci maruntite. Se coace la foc mediu, 40-50 de minute. Se serveste cu frisca sau iaurt.
Aveti nevoie de 800 de grame de tulpini taiate in bucati de 2 cm, 1 cana de zahar, ghimbir ras, coaja de lamaie, 2-3 l de apa. Se fierbe aproximativ 30 de minute. Se serveste rece, asezonat cu frunze de menta si feliute de lamaie.
Ingrediente: 1 kg tulpini de revent taiate, 1 kg zahar, 1 lamaie, 1 pastaie de vanilie. Bucatile de rubarbar de pun la macerat cu zahar de seara pana dimineata. A doua zi se fierbe, la foc potrivit, circa o ora si jumatate. Pentru a verifica daca dulceata este suficient de legata se ia o lingurita de sirop si se scurge intr-un pahar cu apa rece. Daca siropul lasa un fir subtire in apa, inseamna ca dulceata este gata. Se adauga zeama si coaja de lamaie, vanilia, se ia de pe foc si se pune fierbinte in borcane, care se inchid ermetic.
Siropul de rubarbar se prepara la fel la dulceata, cu deosebirea ca tulpinile fierte se dau prin sita. Siropul obtinut se da inca o data in fiert, apoi se toarna in sticle. Se pastreaza inchise etans, in locuri uscate si racoroase.
Ceaiul de rubarba se prepara din rizomi uscati ai plantelor. Este disponibil in farmacii, plafar, magazine cu produse naturiste. Se foloseste 1 lingurita de planta la o cana cu apa, lasandu-se 10 minute la infuzat. Se administreaza doar la nevoie (in caz de constipatie, hemoroizi), nu pe perioade indelungate, deoarece poate determina purgatie si dezechilibre electrolitice.
In uz medicinal sunt indicate ceaiul, decoctul sau tinctura de rubarba.
Laxativ si purgativ – datorita fibrelor insolubile si antranoidelor, planta trateaza constipatia de scurta durata si stimuleaza motilitatea intestinala. Insa in doze mici se poate obtine efectul invers, adica produce constipatie. Totusi, preparatele nu trebuie folosite mai mult de 10 zile consecutiv, deoarece exista pericolul aparitiei unor afectiuni induse de efectul laxativ, precum colita, diareea, scaderea nivelului de potasiu si sodiu din sange.
Antiinflamator – in doze mici, reduce simptomele diareei si calmeaza inflamatiile mucoasei intestinale, dar si a celor din sfera orala.
Anticolesterol – planta contine o enzima care intervine in sinteza colesterolului, reducand nivelul de colesterol rau (LDL-colesterol).
Detoxifiant – are actiune directa asupra rinichilor si ajuta la detoxifierea organismului prin eliminarea ureei.
Carminativ – stimuleaza pofta de mancare si imbunatateste digestia.
Coleretic-colagog – ameliorarea afectiunilor hepatice si biliare.
Pentru uz intern, in tratamentul constipatiei, se administreaza un decoct. Fierbeti 20 g de planta uscata sau 40 g de tulpini proaspete in 750 ml de apa si lasati la foc mic pana cand lichidul scade la 500 ml. Se iau 50-100 ml spre sfarsitul zilei. Pentru pofta de mancare se iau 10 ml de decoct.
In uz extern se poate face gargara sau se clateste gura cu acest decoct care are proprietati antiinflamatoare si astringente. Ingrijeste mucoasa bucala afectata de gingivita sau afte. Pe de alta parte, cataplasmele pot fi aplicate pe piele contra arsurilor sau furunculelor.
Atat consumul rubarbei in preparate culinare, cat si terapia cu ceai/decoct au ca efect accelerarea tranzitului intestinal si combaterea constipatiei. Insa in doze mici, fibrele din aceasta planta pot fi folosite contra diareei. Insa este nevoie de recomandarea unui medic cu specializare in fitoterapie pentru o dozare corecta.
Un alt beneficiu remarcabil al fibrelor rubarbei este cel de protector cardiac. Un studiu la care au participat barbati cu colesterol ridicat a aratat ca un consum zilnic de 27 de grame de fibre solubile din rubarba, timp de 1 luna, scade cu 8% colesterolul total si cu 9% colesterolul rau (LDL). Un alt studiu efectuat in China a aratat ca planta poate inhiba vasoconstrictia, ceea ce are ca efect scaderea tensiunii arteriale.
Compusii antioxidanti din rubarba includ betacaroten, vitamina C, polifenoli, antocianine, luteina. Toti acesti antioxidanti sunt implicati activ in neutralizarea radicalilor liberi. Beneficiile: lupta impotriva cancerului (mai ales in sfera digestiva si pulmonara), protejeaza pielea de efectele imbatranirii precoce, contribuie la sanatatea ochilor.
Potrivit unor studii, consumul unor alimente sau suplimente pe baza de rubarba se asociaza cu imbunatatirea functiilor hepatice si biliare. Compusii din aceasta leguma sprijina detoxifierea si regenerarea celulelor hepatice.
Atat timp cat este consumata fara zahar, rubarba este o leguma saraca in calorii, cu efect purgativ, utila in curele de slabire. In plus, se recomanda combinarea dietei cu rubarba cu exercitii fizice si ajustari ale alimentatiei.
Consumul exagerat de rubarba (mai mult de 10 zile pe luna) atrage dupa sine riscul unor efecte secundare:
Este contraindicat consumul frunzelor de rubarba (in special in stare cruda), intrucat contin oxalati si alte substante toxice.
Rubarba nu este recomandata in sarcina si alaptare, nici in alimentatia copiilor mici. Persoanele care sufera de guta, artrita, obstructii intestinale, ciroza hepatica, boli renale trebuie sa evite aceasta leguma din cauza aportului crescut de acizi oxalici. Persoanele cu istoric de alergii vor folosi de asemenea cu prudenta preparate din rubarba, iar daca descopera ca au sensibilitate la aceasta planta, trebuie sa o evite.
Rubarba interactioneaza cu anumite medicamente si nu trebuie administrata simultan cu tratamente laxative, medicamente prokinetice, unele antiinflamatoare, diuretice.
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…