Refluxul vezico-ureteral apare in special la copii si determina curgerea urinei in directia gresita. Aflati mai multe despre reflux vezico-ureteral din materialul urmator.
Refluxul vezico-ureteral este caracterizat de un flux anormal de urina. Aceasta urca din vezica urinara pe tuburile (uretere) care leaga rinichii de vezica (reflux renal). In mod normal, urina curge din rinichi prin uretere pana la vezica si nu trebuie sa revina inapoi.
Refluxul vezico-ureteral este o afectiune diagnosticata de obicei la sugari si copii. Tulburarea creste riscul de infectii urinare, care, daca nu sunt tratate, pot provoca leziuni renale.
Copiii se pot vindeca de refluxul vezico-ureteral primar. Tratamentul, care poate fi sub forma de medicamente sau interventii chirurgicale, are ca scop prevenirea afectarii rinichilor.
Exista doua tipuri:
RVU primar apare atunci cand un copil se naste cu o supapa defecta intre unul sau ambele uretere si vezica. In cazul in care ureterul este prea scurt, supapa nu se inchide corect, permitand urinei sa revina din vezica in ureter. In cazuri grave, aceasta poate ajunge pana la unul sau ambii rinichi.
RVU primar se poate vindeca de la sine odata cu trecerea timpului, deoarece functia ureterului si a valvei isi revine. Chiar daca afectiunea este descoperita la nastere, in mod normal, medicul nu va efectua nicio interventie chirurgicala pana cand copilul nu implineste cel putin cateva luni.
RVU secundar apare atunci cand, din cauza presiunii, urina incepe sa curga inapoi, de obicei din cauza unui blocaj aparut undeva in sistemul urinar. Acest blocaj poate fi produs de o infectie urinara care produce inflamarea ureterelor, lucru care face ca urina sa curga inapoi catre rinichi.
Daca nu este tratat, RVU poate produce leziuni si infectii renale, deoarece bacteriile se pot dezvolta in urina ramasa blocata.
Bebelusii si copiii foarte mici prezinta mai multe riscuri de a dezvolta reflux vezico-ureteral decat copiii mai mari sau adultii. Afectiunea apare cel mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 3 ani. Daca micutul are un parinte sau o sora care a suferit de reflux vezico-ureteral primar, riscurile ca el sa se nasca cu aceasta problema este si mai mare.
Potrivit Asociatiei de Urologie din SUA, RVU este de cele mai multe ori diagnosticat dupa o infectie urinara, deoarece refluxul vezico-ureteral poate predispune o persoana la dezvoltarea unei infectii urinare.
Infectiile urinare apar frecvent la persoanele cu reflux vezico-ureteral. O infectie urinara (ITU) nu provoaca intotdeauna semne si simptome vizibile, desi majoritatea oamenilor se confrunta cu unele.
Printre aceste semne si simptome se numara:
O infectie urinara poate fi dificil de diagnosticat la copii, pentru ca aceasta poate avea doar semne si simptome nespecifice. Printre semnele si simptomele infectiei urinare la sugari se numara, de asemenea:
Pe masura ce copilul creste, un reflux urinar netratat poate duce la:
Un alt semn al refluxului vezico-ureteral, care poate fi detectat inainte de nastere cu ajutorul ecografiei, este umflarea rinichilor sau a structurilor care colecteaza urina ale unuia sau ambilor rinichi (hidronefroza) ai fatului, problema cauzata de revenirea urinei in rinichi.
Luati imediat legatura cu medicul daca micutul prezinta oricare dintre semnele sau simptomele unei infectii urinare, cum ar fi:
Solicitati sfaturi medicale daca micutul:
Sistemul urinar este compus din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Toate acestea joaca un rol important in eliminarea reziduurilor din corp prin intermediul urinei.
Organele numite uretere transporta urina din rinichi pana la vezica, unde este pastrata pana cand este eliminata din corp prin alt tub (uretra) in timpul urinarii. Dupa cum spuneam, exista doua tipuri de reflux vezico-ureteral, primar si secundar:
Copiii cu reflux vezico-ureteral primar se nasc cu un defect la nivelul supapei, cea care, in mod normal, stopeaza curgerea inapoi a urinei din vezica in uretere. Refluxul vezico-ureteral primar este cel mai intalnit tip al bolii.
Pe masura ce copilul creste, ureterele se prelungesc si se indreapta, ceea ce poate imbunatati functia valvei si, in cele din urma, corectarea refluxului. Acest tip de reflux vezico-ureteral poate fi transmis de parinti copiilor lor, ceea ce indica faptul ca poate fi genetic, insa nu se cunoaste cauza exacta a defectului.
Aceasta forma de reflux se produce de cele mai multe ori din cauza incapacitatii vezicii urinare de a se goli din cauza unui blocaj, din cauza faptului ca muschiul vezicii urinare este slabit sau din cauza deteriorarii nervilor care controleaza eliminarea normala a urinei din vezica.
Factorii de risc ai refluxului vezico-ureteral sunt:
Copiii cu aceasta problema nu pot elimina urina si materiile fecale si se confrunta cu infectii urinare repetate, care pot contribui la aparitia refluxului vezico-ureteral.
Copiii din rasa alba par sa aiba un risc mai mare de a se confrunta cu reflux vezico-ureteral.
In general, fetele au un risc mult mai mare de a suferi de aceasta afectiune decat baietii. Exceptia este in cazul refluxului vezico-ureteral prezent inca de la nastere (reflux vezico-ureteral congenital), care este mai frecvent la baieti.
Bebelusii si copiii pana la varsta de 2 ani sunt mai predispusi la a dezvolta reflux vezico-ureteral decat copiii mai mari.
Se pare ca refluxul vezico-ureteral primar este transmis intre rudele apropiate ale aceleasi familii. Copiii ai caror parinti au suferit de aceasta afectiune au un risc mai mare de a o dezvolta. Fratii copiilor care au afectiunea au, de asemenea, un risc mai mare. Din aceasta cauza, medicul poate recomanda monitorizarea (screening-ul) fratilor unui copil cu reflux vezico-ureteral primar.
Un test de urina poate dezvalui daca micutul sufera de infectie urinara. De asemenea, medicul poate solicita efectuarea si altor teste, cum ar fi:
Aceasta metoda imagistica foloseste unde sonore de inalta frecventa pentru a produce imagini ale rinichilor si vezicii urinare. Ecografia poate detecta eventualele probleme structurale. Aceasta tehnica, folosita de multe ori in timpul sarcinii pentru monitorizarea dezvoltarii fetale, poate dezvalui, de asemenea, daca bebelusul are un rinichi umflat, lucru care indica prezenta refluxului vezico-ureteral primar.
In cadrul acestui test, razele X sunt folosite pentru a verifica vezica urinara atunci cand este plina, dar si cand se goleste, pentru a detecta eventualele anomalii. In timpul procedurii, specialistul introduce un tub subtire, flexibil (cateter) prin uretra si in vezica, in timp ce copilul sta pe spate pe o masa de radiografie. Apoi, medicul injecteaza o substanta de contrast in vezica prin cateter, iar vezica micutului este radiografiata din diferite pozitii.
Apoi, cateterul este indepartat astfel incat copilul sa urineze, timp in care specialistul face mai multe radiografii pentru a vedea daca tractul urinar functioneaza corect. Exista si riscuri asociate cu acest test, cum ar fi disconfortul cauzat de introducerea cateterului sau posibilitatea unei noi infectii urinare.
Acest test presupune folosirea unui radioizotop. Scanner-ul detecteaza acest radioizotop si arata daca sistemul urinar functioneaza corect. Printre riscurile acestei proceduri se numara disconfortul creat de folosirea cateterului si disconfortul in timpul urinarii.
Dupa testare, medicii mentioneaza care este gradul refluxului. In cele mai usoare cazuri, urina se intoarce inapoi numai in ureter (reflux vezico ureteral gradul 1). Cele mai grave cazuri implica umflarea renala severa (hidronefroza) si rasucirea ureterului (gradul V).
Tratamentul este acordat in functie de cat de grava este afectiunea. Copiii cu forme usoare de reflux vezico-ureteral primar se vindeca de la sine dupa un anumit timp. In acest caz, medicul le poate recomanda parintilor sa astepte.
In caz de reflux vezico-ureteral mai grav, doctorul poate recomanda unul dintre urmatoarele tratamente:
Infectiile urinare trebuie tratate prompt cu antibiotice pentru a evita raspandirea infectiei la rinichi. Pentru a preveni infectiile urinare, medicii pot prescrie, de asemenea, doze mai mici de antibiotice decat cele necesare pentru tratarea unei infectii.
Un copil care este tratat cu medicamente trebuie monitorizat atat timp cat ia antibiotice. Micutul trebuie supus unor examene fizice periodice si teste de urina pentru a detecta infectiile – infectii urinare care apar in ciuda tratamentului cu antibiotice – si unor radiografii ocazionale la nivelul vezicii urinare si rinichilor pentru a determina daca micutul s-a vindecat de refluxul vezico-ureteral.
Specialistii efectueaza interventia chirurgicala pentru a reface valva deteriorata dintre vezica si fiecare ureter afectat. Din cauza defectului, valva nu poate sa se inchida si sa impiedice curgerea inapoi a urinei.
Printre tipurile de operatie se numara:
Efectuata sub anestezie generala, aceasta interventie chirurgicala necesita realizarea unei incizii in abdomenul inferior prin care chirurgul repara problema. Dupa aceasta interventie chirurgicala, de regula, copilul trebuie sa ramana cateva zile in spital, timp in care i se amplaseaza un cateter pentru golirea vezicii. Refluxul vezico-ureteral poate persista la un numar mic de copii, dar in general se vindeca de la sine, fara a fi nevoie de interventia medicului.
Similara cu operatia deschisa, aceasta procedura implica repararea valvei dintre ureter si vezica, insa prin efectuarea unei incizii mici. Pe langa acest mare avantaj, pacientul va avea mai putine spasme ale vezicii urinare decat in urma operatiei deschise.
Cu toate acestea, concluziile preliminare sugereaza ca operatia laparoscopica asistata de robot poate sa fie mai putin eficienta decat operatia deschisa. In cazul acestei proceduri, timpul de operare este mai lung, insa sederea in spital este mai scurta.
In cadrul acestei proceduri, medicul introduce un tub luminat (cistoscop) prin uretra, pentru a privi vezica micutului, apoi injecteaza un agent de umplere in jurul deschiderii ureterului afectat pentru ca valva sa se inchida corect.
Aceasta metoda este minim invaziva in comparatie cu chirurgia deschisa si prezinta mai putine riscuri, desi este posibil sa nu fie la fel de eficienta. Aceasta procedura necesita, de asemenea, anestezie generala, dar in general poate fi efectuata in regim ambulatoriu.
Infectiile urinare, care sunt atat de comune refluxului vezico-ureteral, pot provoca dureri. Puteti lua insa masuri pentru a ameliora disconfortul copilului pana cand antibioticele elimina infectia. Printre aceste se numara:
Printre eventualele complicatii se numara:
Refluxul vezico-ureteral congenital (prezent inca de la nastere) nu poate fi prevenit. Refluxul vezico-ureteral secundar poate fi prevenit prin limitarea factorilor de risc, in special a infectiilor urinare recurente.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…