Otita reprezinta o problema comuna a camerelor de garda, ea reprezentand o infectie a urechii. Aflati mai multe despre otita din materialul urmator.
Otitele externe sunt boli ale urechii, fiind inflamatii ale tegumentului de invelis al conductului auditiv extern (si timpanului). Acestea sunt determinate de iritatia prin scarpinat cu obiecte murdare (bat de chibrit, scobitori, ace, agrafe de cap etc.), persistenta unor corpi straini auriculari, patrunderea de substante iritante in conduct, a apei murdare cu ciuperci (din genul aspergillus) si microbi, prin scurgerile purulente din urechea medie (in otita medie supurata cronica).
Infectiile urechii sunt mai frecvente la copii, pentru ca, in cazul lor, trompa lui Eustachio este mai scurta si mai ingusta.
Otita externa este un proces inflamator al canalului auditiv extern. Intr- un studiu recent, o singura otita externa s-a dovedit a fi suficienta pentru a provoca, la 36 la suta dintre pacienti, intreruperea activitatilor zilnice pentru o durata medie de patru zile, iar la 21 la suta a fost necesar repausul la pat. Daca otita externa nu este tratata in mod corespunzator, mai ales la pacientii imunocompromisi, infectia se poate raspandi la tesuturile inconjuratoare si poate da complicatii severe.
Structura unica a canalului auditiv extern contribuie la dezvoltarea otitei externe. Canalul auditiv extern este cald, intunecos si predispus la a deveni umed. Acest lucru il face un mediu excelent pentru dezvoltarea bacteriilor si fungilor. Pielea este foarte subtire, iar a treia laterala se suprapune cu cartilajul, in timp ce restul are o baza de os. Canalul este usor de traumatizat. Iesirea resturilor, a secretiilor sau a organismelor straine este impiedicata de curba de la intersectia cartilajului cu osul. Prezenta parului, mai ales a parului mai gros, frecvent intalnit la barbatii mai in varsta, poate fi un impediment in continuare.
Din fericire, canalul auditiv extern are unele exceptii speciale. Cerumenul creeaza un strat de acid care contine lizozime si alte substante care, probabil, inhiba dezvoltarea bacteriilor si fungilor. Cerumenul bogat in lipide este de asemenea hidrofob si impiedica apa sa patrunda in piele si cauzeaza macerare. Prea putin cerumen poate predispune canalul auditiv la infectie, dar cerumenul in exces sau prea vascos poate duce la obstructie, retentie de apa si chiar infectie. In plus, canalul este aparat de o migratie epiteliala, care are loc de la timpan catre exterior, care transporta orice resturi.
Cand acesta aparare sau cand epiteliul de canalul auditiv extern este deteriorat, rezulta otita externa. Exista mai multi factori declansatori, dar cele mai comun este umezeala excesiva care ridica pH-ul si elimina cerumenul. Daca cerumenul de protectie este indepartat, resturile de keratina absorb apa, ceea ce creeaza un mediu nutritiv pentru dezvoltarea bacteriilor.
Ea se defineste ca otita cronica atunci cand durata infectiei depaseste 4 saptamani sau pacientul prezinta mai mult de 4 episoade in cursul unui an.
Frecventa bolii in Statele Unite este de 4/1000 persoane anual. Boala, numita si “urechea inotatorului” este mai frecventa la cei care practica inotul. Boala afecteaza toate varstele, avand incidenta maxima intre 7-12 ani.
Glandele canalului auditiv secreta cerumen, o secretie scazuta predispune la patrunderea germenilor la acest nivel, in timp ce o secretie prea abundenta determina stagnarea apei si detritusului. Infectiile sunt favorizate de umezeala excesiva ce reprezinta un mediu bun pentru dezvoltarea bacteriana, conducand la macerare si inflamatie.
Cea mai frecventa cauza este traumatizarea conductului auditiv extern (mai ales cu betisoarele de bumbac). Infectiile sunt in principal cu germeni din specia Pseudomonas (38-50%), mai rar stafilococi sau germeni Gram negativi. Mai rar pot fi cauzate de prezenta fungilor (Aspergillus, foarte rar Candida) cand la nivelul tegumentului se observa o inflamatie mai difuza.
Otita externa poate aparea si in lipsa unei cauze infectioase, in leziuni tegumentare: eczema, seboree, neurodermatita, dermatita de contact (cercei, aparat auditiv extern), sensibilitate la medicatie topica locala.
Unii specialisti o mai numesc si labirintita. Acest lucru este cauzat de faptul ca inflamatia apare la nivelul urechii interne (labirint).
Aceasta infectie este produsa de virusuri sau bacterii si apare in pavilionul urechii si a membranei care acopera urechea externa.
Acest tip de boala este cea mai intalnita forma a afectiunii si se dezvolta in urechea medie. De asemenea, poate fi de mai multe feluri.
Otita medie acuta, care la randul ei poate fi de doua tipuri:
In schimb, otita medie cronica poate fi de trei tipuri:
Mai poate fi intalnita si otita seroasa. Aceasta apare in urma acumularii de apa in ureche si a ventilatiei slabe.
Cele mai frecvente cauze de otita externa sunt infectiile bacteriene, iar 10 la suta din cazurile de otita au drept cauza principala infectiile fungice. Otita externa poate aparea, de asemenea, si de la o gama larga de procese dermatologice sistemice sau locale neinfectioase.
Ca toate tipurile de piele, canalul auditiv extern are in mod normal o flora bacteriana cu exceptia cazului in care mecanismele sale de aparare sunt perturbate. Cand se produc perturbari, o noua flora patogena se dezvolta, dominata de Pseudomonas aeruginosa si Staphylococcus aureus.
Fungii sunt identificati in circa 10 la suta din cazurile de otita externa. Agentul patogen cel mai frecvent este Aspergillus (80- 90 la suta din cazuri), urmat de Candida. La modul clasic, infectiile cu fungi sunt rezultatul tratamentului prelungit al otitei externe bacteriene care modifica flora canalului auditiv. Astfel, infectiile bacteriene si fungice mixte sunt destul de obisnuite. Cu toate acestea, ciupercile (fungii) ocazional sunt agenti patogeni primari in otita externa, in special in prezenta umiditatii excesive sau a caldurii.
Alte cauze posibile ale otitei externe pot fi:
Otita externa este de cinci ori mai frecventa la cei care inoata regulat, comparativ cu non-inotatorii. Acest lucru se produce cand apa intra in canalul urechii. De fapt, otita externa este uneori numita urechea inotatorului.
Otita externa este mult mai probabil de a se dezvolta pe vreme calda, umeda, deci cand apare din plin transpiratia. Este mai frecventa in tarile calde.
Otita nu este contagioasa, insa virozele care provoaca aceasta afectiune sunt contagioase.
Cele doua simptome, cele mai importante, prezente la otita externa, sunt otalgia (durerea de ureche) si otoreea (scurgerea unui lichid seropurulent din ureche). De multe ori, durerea de urechi este insuportabila, pacientii raportant ca au simtit si anumite intepaturi in ureche, dar si durere de ureche si gat.
Otalgia poate varia de la prurit la durere severa, exacerbata de miscare sau de mestecarea alimentelor si este insotita de senzatie de caldura si zvacnire locala. In cazul in care inflamatia determina umflarea suficienta pentru a astupa canalul auditiv extern, pacientul se poate plange, de asemenea, de plenitudine fonetica si pierderea auzului.
Otoreea este, de asemenea, destul de variabila. Caracteristicile sale de multe ori pot da un indiciu despre etiologia sa. Adesea pielea de la deschiderea externa a conductului se ingroasa, se tumefiaza, tractiunea pe pavilion este foarte dureoasa, ganglionii din jurul urechii sunt inflamati, mariti, durerosi.
Otoreea si alte resturi pot astupa canalul urechii. O astfel de ocluzie face dificila vizualizarea membranei timpanice si exclude otita medie. Pastreaza, de asemenea, canalul umed si influenteaza tratamentul aplicat. Este necesar ca aceste secretii sa fie eliminate. Cu toate acestea, inflamatia face canalul auditiv extern chiar mai vulnerabil la traume decat de obicei. Prin urmare, trebuie evitata utilizarea unei linguri pentru cerumen sau a unei chiurete.
Curatarea se realizeaza cel mai bine prin aspirarea sub vizualizare directa, cu ajutorul capului de operarea deschis al otoscopului. Alternativ, un tampon de bumbac poate fi folosit pentru a curata usor de secretii canalul auditiv extern, din nou sub vizualizare directa.
In cazul in care secretiile sunt groase, aderente sau sub forma de cruste, instilarea de picaturi pentru urechi cu antibiotice sau peroxid de hidrogen ar putea ajuta la inmuierea lor pentru a fi inlaturate.
Otita externa este o afectiune relativ comuna. Se estimeaza ca aproximativ 1 din 10 de persoane vor fi afectate de aceasta la un moment dat in decursul vietii lor. Afectiunea se intalneste usor mai frecvent la femei decat la barbati si este cel mai des diagnosticata la adultii in varsta de 45-75 ani.
Persoanele la care probabilitatea de a face otita externa este mare sunt:
Diagnosticul de otita externa este dat de medicul specialist ORL printr-o examinare clinica cu ajutorul unui instrument numit otoscop. In plus, se pot efectua si o serie de analize de laborator si teste imagistice.
Analizele de laborator includ hemoleucograma, cultivarea secretiilor auriculare prelevate, rata de sedimentare a eritrocitelor, examenul patologic al tesutului de granulatie.
Printre testele imagistice recomandate:
Celor mai multe persoane cu otita externa li se atribuie tratamentul fara alte teste, deoarece diagnosticul este, de obicei, clar doar din examinarea urechii.
Tratament otita
Astfel, pacientul, recunoscand afectiunea dupa simptome, ar putea incerca unele picaturi pentru otita externa, disponibile fara prescriptie medicala, cum ar fi cele care contin 2% acid acetic.
Cu toate acestea, medicul poate decide sa recolteze pe un tampon secretii din urechea externa, pentru a trimite la un laborator de analize si a afla care germeni cauzeaza infectia. Acest lucru va ajuta la stabilirea unui antibiotic pentru otita ce urmeaza a fi administrat, deoarece unii germeni sunt rezistenti la anumite tipuri de antibiotice.
Evaluarea starii generale
In afara de antibiotice, medicii pot recomanda si alte tipuri de medicamente, cum ar fi antifungicele (clotrimazol), analgezicele sau antihistaminicele.
Simptomatologia se imbunatateste semnificativ la majoritatea pacientilor dupa 48-72 ore si dispare dupa circa 10 zile de tratament.
Infectie necrozanta cu punct de plecare cutanat la nivelul conductului auditiv extern ce evolueaza catre o osteita a bazei craniului. Ea apare mai ales la pacienti imunodeprimati (diabetic, SIDA), iar germenele implicat in majoritatea cazurilor este Pseudomonas aeruginosa. Ea prezinta riscul de afectare al nervilor cranieni (paralizie de nerv VII, IX, X, XI) si chiar risc vital.
Tratamentul conservator este de prima intentie (antibiotic iv, reechilibrarea pacientului, monitorizarea glicemiei). In caz de esec, se practica petrectomie.
Aceasta apare ca urmare a intinderii infectiei la nivel pavilionar. Apare mai ales dupa montarea unor noi cercei.
Unele persoane se pot alege cu un timpan perforat, din cauza netratarii otitei medii.
Se recomanda luarea urmatoarelor masuri preventive:
Afectiunile primare ale pielii si alte afectiuni medicale care stau la baza lor ar trebui sa fie tratate.
Pacientii ar trebui sa evite urmatoarele:
Utilizati dopuri pentru urechi pentru a reduce patrunderea apei in urechi atunci cand se inoata si / sau a unui uscator de par pentru a usca canalul urechii dupa inot.
Utilizati agenti profilactici. De obicei, amestecuri de otet si alcool, pot fi luate in considerare.
Referinte:
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…