Medicamentele prokinetice sunt substante care stimuleaza motilitatea gastro-intestinala actionand prin mecanism anti-dopaminergic si/sau colinergic. Afla tot ce trebuie sa stii despre medicamentele prokinetice din materialul urmator.
Intr-un esofag uman sanatos, inghitirea induce peristaltismul primar. Acestea sunt contractiile care vor muta alimentele pe esofag si prin restul sistemului digestiv. La randul sau, refluxul gastroesofagian provoaca un al doilea val de contractii musculare care elibereaza esofagul, impingand alimentele prin sfincterul esofagian inferior si in stomac.
Cu toate acestea, la unii oameni, sfincterul esofagian inferior se relaxeaza sau se deschide spontan, permitand continutului de stomac, inclusiv acizilor, sa reintre in esofag. Acesta se numeste reflux de acid si poate duce la simptome precum arsurile la stomac.
Agentii prokinetici sau prokineticele sunt medicamente care ajuta la controlul refluxului de acid. Prokineticele ajuta la intarirea sfincterului esofagian inferior si la eliminarea mai rapida a continutului stomacului. Acest lucru permite mai putin timp pentru ca refluxul sa-si faca aparitia.
Astazi, prokineticele sunt utilizate, in mod obisnuit, impreuna cu alte medicamente impotriva refluxului gastroesofagian sau cu medicamente care trateaza arsurile la stomac. Printre acestea se numara inhibitorii pompei de protoni (PPI) sau blocantii receptorilor H2. Spre deosebire de aceste alte medicamente pentru refluxul de acid, care sunt in general sigure, prokineticele pot avea efecte secundare grave sau chiar periculoase. Ele sunt adesea folosite doar in cele mai grave cazuri de reflux gastroesofagian.
De exemplu, prokineticele pot fi utilizate pentru a trata persoanele care au de asemenea diabet zaharat dependent de insulina sau sugari si copii cu golire intestinala semnificativa sau constipatie severa care nu raspunde la alte tratamente.
Metoclopramida (metoclopramide, cerucal, gastro-timelest, gastrotem), un derivat benzamidic, stimuleaza motilitatea stomacului si intestinului subtire. Creste tonusul sfincterului esofagian inferior, impiedica relaxarea portiunii superioare a stomacului, stimuleaza contractiile antrale, relaxeaza sfincterul piloric si duodenul, grabind golirea stomacului si impiedicand reflexul duodeno-gastric si gastro-esofagian. De asemenea, mareste peristaltismul jejunului, grabind tranzitul spre colon. Motilitatea colonului nu este influentata.
Metoclopramida are efecte antivomitiv marcat prin mecanism central si, in mai mica masura, consecutiv modificarii motilitatii gastrice, fiind larg utilizata pentru combaterea vomei de diferite cauze.
Efectele metoclopramidei apar in urma actiunii antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici D2 (localizati in sistemul nervos central si in tractul gastrointestinal). Intervin, de asemenea, mecanisme colinergice, dovada ca atropina impiedica efectul de stimulare a motilitatii digestive. Se presupune ca medicamentul favorizeaza eliberarea neurotransmitatorului colinergic din neuronii mienterici si creste reactivitatea la acetilcolina.
Metoclopramida se administreaza obisnuit oral, cate 5-10 mg de 3 ori/zi, inainte de mese. Se poate administra si rectal, 1 sau 2 supozitoare a 20 mg/zi. In situatiile acute se injecteaza subcutanat sau intravenos o fiola de 10 mg.
Domperidona (domperidone, motilium) este un derivat de benzimidazol cu proprietati asemanatoare metoclopramidei. Stimuleaza, la fel ca aceasta, motilitatea stomacului si intestinului subtire; are efecte antivomitiv de intensitate moderata. Actioneaza ca blocant dopaminergic,dar nu are actiunea colinergica la nivelul tubului digestiv.
Administrarea orala are o biodisponibilitate mica, de circa 15%, din cauza metabolizarii la primul pasaj hepatic. Timpul de injumatatire este de 7-8 ore. Se elimina in majoritate prin scaun, mai ales sub forma de metaboliti. Nu trece prin bariera hematoencefalica.
Domperidona se administreaza oral 10-20 mg de 3 ori/zi.
Cisaprida (cisapride, alimix, prepulsid, propulsin) este o benzamida inrudita cu metoclopramida. Stimuleaza motilitatea stomacului si intestinului subtire dupa aceleati model; in plus creste motilitatea colonului. Actiunea este atribuita eliberarii de aceticolina la nivelul plexului mienteric; stimularea motilitatii este impiedicata de atropina.
Biodisponibilitatea dupa administrare orala este de circa 50% (este epurata partial la primul pasaj hepatic). Nu trece prin bariera hematoencefalica. Are un timp de injumatatire de 10 ore. Se elimina prin urina si scaun, in majoritate ca metaboliti.
Cisaprida se administreaza obisnuit pe cale orala, 5-10 mg de 3-4 ori/zi. Se poate administra si rectal, sub forma de supozitoare.
Antibioticele macrolide, inclusiv eritromicina si claritromicina, sunt agonisti ai receptorilor de motilina. De asemenea, ele par sa stimuleze caile neuronale colinergice si necolinergice pentru a stimula motilitatea. La doze microbiene ineficiente, unele antibiotice macrolide stimuleaza complexele de motilitate migratoare si peristaltismul antegrad in tractul gastrointestinal proximal. Eritromicina a fost eficace in tratamentul gastroparezei la pacientii umani la care metoclopramida sau domperidona au fost ineficiente. Eritromicina mareste rata de golire gastrica, dar bucatile mari de alimente pot intra in intestinul subtire si pot fi digerate necorespunzator. Eritromicina induce contractiile de la stomac pana la ileonul terminal si colonul proximal, dar contractiile de colon nu par sa conduca la motilitate propulsiva. Prin urmare, este putin probabil ca de eritromicina sa beneficieze pacientii cu tulburari de motilitate a colonului.
Studiile farmacocinetice efectuate pe animale indica faptul ca suspensia de eritromicina este forma de dozaj ideala pentru administrarea eritromicinei ca agent prokinetic. Alte antibiotice macrolide au activitate prokinetica cu efecte adverse mai reduse decat eritromicina si pot fi adecvate pentru utilizare la animale mici. Ambele, eritromicina si claritromicina, sunt metabolizate de sistemul enzimatic citocromului hepatic P450 si inhiba metabolismul hepatic al altor medicamente, incluzand teofilina, ciclosporina si cisaprida. Derivatii nonantibiotici ai eritromicinei sunt dezvoltati ca agenti prokinetici.
Ranitidina si nizatidina sunt antagonisti ai receptorilor histaminici ai H2 care sunt prokinetici in plus fata de inhibarea secretiei de acid gastric la caini si sobolani. Activitatea lor prokinetica se datoreaza inhibarii acetilcolinesterazei, cu cea mai mare activitate in tractul gastrointestinal proximal. Cimetidina si famotidina nu sunt inhibitori ai acetilcolinesterazei si nu au efecte prokinetice. Ranitidina si nizatidina stimuleaza motilitatea gastrointestinala prin cresterea cantitatii de acetilcolinesteraza disponibila pentru a lega receptorii colinergici muscarinici la nivelul musculaturii netede. Ele stimuleaza, de asemenea, contractia muschiului neted colonic la pisici printr-un mecanism colinergic.
Ranitidina cauzeaza mai putina interferenta cu metabolizarea citocromului P450 ale altor medicamente decat cimetidina. Nizatidina nu afecteaza activitatea enzimatica a microzomului hepatic, astfel incat ambele medicamente au o marja larga de siguranta.
Lidocaina intravenoasa este utilizata in tratarea ileusului postoperator la oameni. In plus, aceasta s-a dovedit utila in tratarea ileusului si a duodenitei proximale – jejunita la cai. Se crede ca suprima arderea neuronilor primari aferenti, precum si ca au proprietati antiinflamatorii si efecte stimulative directe asupra musculaturii netede.
Medicamentele prokinetice sunt indicate, in primul rand, pentru combaterea hipomotilitatii gastrice, sindrom de cele mai multe ori de etiopatogenie neprecizata, dar care poate insoti neuropatia diabetica, anorexia nervoasa, aclorhidria sau poate urma interventiilor chirurgicale la stomac.
Efectele motorii la nivelul tubului digestiv sunt utile in sindromul de hipomotilitate gastrica, ca si in alte stari diskinetice, de exemplu in esofagita de reflux. In plus, metoclopramida este folosita in cadrul unor procedee diagnostice: intubarea duodenului, examenul radiologic gastrointestinal.
Este indicata in sindromul de hipomotilitate gastrica si in esofagita de reflux. Rezultate bune se obtin in starile de voma asociate diskineziilor digestive.
Este indicata in sindromul de hipomotilitate gastrica si in esofagita de reflux. De asemenea, poate fi utila in cazuri selectionate de constipatie cronica idopatica si pentru combaterea hipomotilitatii colonului la bolnavi cu leziuni medulare.
Metoclopramida, ca reactii adverse, poate produce:
Este contraindicat in feocromocitom (sunt posibile reactii hipertensive), la epileptici (boala se poate agrava), la persoanele cu diskinezie tardiva provocata de neuroleptice in antecedente, la femeile cu cancer de san (hiperprolactinatoare). Nu se asocieaza cu atropina sau alte parasimpatolitice si cu antiparkinsoniene anticolinergice (antagonism). Asocierea cu neurolepticele poate fi riscanta, putand provoca reactii adverse centrale importante. Metoclopramida poate diminua absorbtia digoxinei, din cauza grabirii tranzitului intestinal.
Reactiile adverse sunt mai putin frecvente decat pentru metoclopramida. Ca si aceasta poate provoca ginecomastie si galactoree(ca urmare a cresterii secretiei de prolactina). Reactiile extrapiramidale sunt rare.
Ca reactii adverse au fost semnalate diaree si dureri abdominale, rareori cefalee. In ultimul timp au fost semnalate aritmii ventriculare severe (interval QT prelungit) cu risc letal. Ca si celelalte medicamente prokinatice, cisaprida este contraindicata in prezenta obstructiei mecanice a tractului gastrointestinal si in alte situatii in care motilitatea crescuta poate fi periculoasa.
De asemenea, unele dintre medicamentele care nu trebuie luate impreuna cu cisaprida sunt eritromicina, claritromicina si medicamentele antifungice azole. In plus, nici sucul de grapefruit nu trebuie consumat impreuna cu cisaprida.
Printre reactiile adverse grave ale prokineticelor se pot numara:
Identificarea polimorfismelor in genele care codifica metabolizarea medicamentelor este cruciala pentru luarea deciziilor clinice. Clinicienii pot prescrie unui pacient o doza initiala mai mica (sau un medicament complet diferit), avand in vedere polimorfismele cunoscute ale pacientului. Din pacate, screening-ul genomic nu este efectuat ca standard de majoritatea furnizorilor de asistenta medicala.
Unii pacienti nu vor dezvolta efecte secundare atunci cand iau medicamente prokinetice pentru motilitate gastrointestinala. Cu toate acestea, altele pot suferi efecte secundare grave. Aceasta variabilitate este in mare parte explicata prin farmacogenetica, adica modul in care genomul unui individ interactioneaza cu medicamentele pe care le ia. Polimorfismele (variante individuale) in unele gene care codifica receptorii si enzimele care interactioneaza cu medicamentele prokinetice pot creste riscurile aparitiei efectelor secundare.
De exemplu, in farmacoterapia cu metoclopramida, un numar de polimorfisme a fost asociat cu o crestere a efectelor secundare. Aceste polimorfisme au fost gasite intr-un numar de gene: CYP2D6 (o izoenzima citocrom P450), KCNH2 si gena receptorului 5-HT4. Toate aceste gene codifica receptorii care interactioneaza cu medicamentul sau enzimele care il metabolizeaza. Metabolizarea mai slaba a unui agent ca metoclopramida poate provoca efecte secundare crescute, deoarece pacientii au o concentratie ridicata a agentului din sange. Intre timp, metabolismul rapid poate determina ca medicamentul sa devina ineficient, deoarece este eliminat rapid din organism.
Din cauza numeroaselor efecte secundare asociate cu medicamentele farmaceutice, multe persoane care sufera de probleme de motilitate apeleaza de multe ori la remedii naturiste.
Desi mai multe remedii din plante au fost utilizate mult timp pentru a promova motilitatea gastrointestinala, exista o lipsa de studii stiintifice suficiente disponibile in prezent pentru a investiga daca aceste medicamente sunt cu adevarat utile pentru tratarea tulburarilor de constipatie si motilitate.
Preturile medicamentelor prokinetice variaza intre 6 lei pentru o cutie de 10 comprimate de metoclopramid si 21 de lei pentru o cutie de 30 de comprimate de domperidon.
Referinte:
https://www.healthline.com/health/gerd/prokinetics#1
http://www.digestivedistress.com/motility-rx
http://tmedweb.tulane.edu/pharmwiki/doku.php/prokinetic_drugs
https://www.msdvetmanual.com/pharmacology/systemic-pharmacotherapeutics-of-the-digestive-system/gastrointestinal-prokinetic-drugs-monogastric
https://rxight.com/side-effects/drug-class/prokinetics/
https://sibosurvivor.com/prokinetic-agents/
Afla din articolul de mai jos mai multe despre turmeric latte – ce este, cum…
Afla din articol ce este sosul de mere, ce nutrienti contine, beneficii pentru sanatate, reteta…
Afla din articolul urmator ce este dermatilomania, cum se manifesta, ce efecte poate avea, cauze…
Afla din articolul de mai jos mai multe despre steatoree – care sunt semnele si…
Numeroase persoane din intreaga lume se confrunta cu sindromul de colon iritabil. Din pacate, exista…
Te confrunti cu hemoroizi? Iata care sunt cauzele, cum se manifesta, ce implica tratamentele medicale,…